Definiția cu ID-ul 910128:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUDUÍT s. n. Faptul de a dudui; zgomot produs de foc, motoare etc.; bubuit. Un zgomot surd, un duduit înfundat de mașini începe să se audă în noapte. BOGZA, C. O. 414. Se auzea duduitul pasului, strigătul întins al năvălitorilor, răcnetele șirurilor de turci luate în baionetă. SADOVEANU, O. VI 63. În sobă ardea focul cu un duduit adormitor. REBREANU, R. I 91.