O definiție pentru duduit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

duduit2, ~ă smf, a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: dudui] 1-2 (Om) repezit. 3-4 (Om) neascultător. 5-6 (Om) uituc.

Intrare: duduit (adj.)
duduit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duduit
  • duduitul
  • duduitu‑
  • dudui
  • duduita
plural
  • duduiți
  • duduiții
  • duduite
  • duduitele
genitiv-dativ singular
  • duduit
  • duduitului
  • duduite
  • duduitei
plural
  • duduiți
  • duduiților
  • duduite
  • duduitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)