Definiția cu ID-ul 985686:


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DUDUIT s. 1. cutremurare, duduitură, zguduitură. (Un ~ puternic al pereților.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) 3. duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)