2 intrări

26 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

desfácere sf [At: MARDARIE, L. 292/1 / V: (îrg) dis~ / Pl: ~ri / E: desface] 1 Revenire la starea anterioară Si: desfăcut1 (1). 2 Deznodare a unei legături, a unui lanț etc. Si: desfăcut1 (2). 3 Descheiere a unor cheutori, închizători sau îmbrăcăminte cu nasturi Si: desfăcut1 (3). 4 Despletire a părului împletit Si: desfăcut1 (4). 5 Despăturire a unor obiecte împăturite Si: desfăcut1 (5). 6 Descompunere a unui întreg în părțile componente Si: desfăcut1 (6). 7 (Înv) Topire. 8 (Chm; înv) Dizolvare. 9 (Glg) Așezare într-o anumită ordine Si: desfăcut1 (9). 10 Anulare a unui contract, a unei înțelegeri, căsătorii etc. Si: desfăcut1 (10). 11 Dezlegare a cuiva de un angajament, o promisiune etc. Si: desfăcut1 (11). 12 Încetare a activității unei stâne Si: desfăcut1 (12). 13 Întoarcere a oilor la proprietar, după încetarea activității stânei Si: desfăcut1 (13). 14 Dezlegare a unui farmec, a unei vrăji etc. Si: desfăcut1 (14). 15 Scoatere a cuiva de sub efectul unui farmec, a unei vrăji etc. Si: desfăcut1 (15). 16 Deplasare dintr-un loc în altul Si: desfăcut1 (16). 17 Desprindere din locul sau din legătura în care este fixat Si: desfăcut1 (17). 18 Deschidere a unui obiect prin dezlegare, tăiere, ridicarea capacului Si: desfăcut1 (18). 19 Disecare a corpului viețuitoarelor Si: desfăcut1 (19). 20 Destrămare a unei țesături Si: desfăcut1 (20). 21 Deschidere a ușii, ferestrei (pentru a permite accesul) Si: desfăcut1 (21). 22 Descuiere a unui lacăt, a unei încuietori etc. Si: desfăcut1 (22). 23 (Fam) Deschidere a unei cărți la o anumită pagină Si: desfăcut1 (23). 24 Deschidere a unei flori Si: desfăcut1 (24). 25 (Mun; Olt; pan) Dezvoltare frumoasă a unei ființe Si: desfăcut1 (25). 26 (Îvp) Depănușare. 27 Dezghiocare din păstăi a boabelor de fasole Si: desfăcut1 (27). 28-29 Decojire a unui fruct (și împărțire a acestuia în felii) Si: desfăcut1 (28-29). 30 Spargere a unui înveliș dur Si: desfăcut1 (30). 31 (Mtp) Deschidere a cerului, a apei, a pământului Si: desfăcut1 (31). 32 Desprindere a cuiva (dintr-o îmbrățișare, încleștare, luptă etc.) Si: desfăcut1 (32). 33 Ieșire a cuiva dintr-un grup organizat Si: desfăcut1 (33). 34 Înstrăinare sufletească Si: desfăcut1 (34). 35 Rupere a legăturilor cu cineva Si: desfăcut1 (35). 36 (Pex) Debarasare de cineva Si: desfăcut1 (36). 37 (Fig) Eliberare. 38 Dezlegare a unui animal Si: desfăcut1 (38). 39 Deshămare. 40 Pornire a unei căi de acces în două sau mai multe direcții Si: desfăcut1 (40). 41 Întindere pe toată lungimea sau suprafața Si: desfăcut1 (41), desfășurare. 42 Înfățișare a unei priveliști înaintea ochilor Si: desfăcut1 (42). 43 Descompunere a unui grup organizat Si: desfăcut1 (43), risipire. 44 Desființare. 45 Împrăștiere a norilor, negurii etc. Si: desfăcut1 (45). 46 Conturare. 47 (Mun; Olt) Dezmeticire. 48 (Reg) Descurcare. 49 (Înv) Lămurire. 50 (Îvr) Dezvăluire. 51 Depărtare a unor părți ale corpului, mai ales membre Si: desfăcut1 (51). 52 Îndepărtare a buzelor, fălcilor unele de altele (pentru a vorbi, a râde, a mânca) Si: desfăcut1 (52). 53 Ridicare a pleoapelor pentru a descoperi ochiul Si: desfăcut1 (53). 54 Vânzare a unui bun material Si: desfăcut1 (54). 55 Debarasare de un bun material prin lichidare, concesionare Si: desfăcut1.(55). 56 Expunere spre vânzare Si: desfăcut1 (56), etalare. 57 Lichidare a unui cont, a unei polițe etc. Si: achitare, desfăcut1 (57). 58 Dezlegare a cuiva de o datorie Si: desfăcut1 (58). 59 (Mat; înv) Rezolvare.

DESFÁCERE, desfaceri, s. f. Acțiunea de a (se) desface și rezultatul ei; desfăcut1, descompunere, despărțire, dezorganizare; anulare; vânzare. ♦ Lichidare. – V. desface.

DESFÁCERE, desfaceri, s. f. Acțiunea de a (se) desface și rezultatul ei; desfăcut1, descompunere, despărțire, dezorganizare; anulare; vânzare. ♦ Lichidare. – V. desface.

DESFÁCERE, desfaceri, s. f. Acțiunea de a desface și rezultatul ei. 1. Despărțire, descompunere, dezorganizare. Disparițiunea... [lui Tudor Vladimirescu] a fost semnalul desfacerii oștirii romînești. GHICA, S. 113. 2. Anulare. Muncitorii, funcționarii, inginerii și tehnicienii pot cere desfacerea contractului de muncă individual. B. O. 1951, 1432. 3. Vînzare. Preț de desfacere. Magazin de desfacere a produselor Ministerului Industriei Ușoare. ♦ Lichidare.

desfácere s. f., g.-d. art. desfácerii; pl. desfáceri

desfácere s. f., g.-d. art. desfácerii; pl. desfáceri

DESFÁCERE s. 1. despăturire, dezdoire. (desfacerea unei coli de hârtie.) 2. v. desfășurare. 3. v. deschidere. 4. v. dezlegare. 5. desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (înv. și pop.) slobozire. (desfacere din strânsoare.) 6. v. dezlipire. 7. v. scoatere. 8. v. descompunere. 9. v. deschidere. 10. v. vânzare. 11. v. rupere. 12. v. reziliere.

desfacere f. 1. acțiunea de a desface; 2. stricarea vrajei; 3. vânzare: desfacerea mărfurilor; 4. desființare: desfacerea căsătoriei, desfacerea unei asociațiuni.

desfácere f. Acțiunea de a desface. Disoluțiune: desfacerea uneĭ căsătoriĭ. Lichidațiune: desfacere totală a mărfurilor.

desfáce [At: CORESI, EV. 8 / V: (îvp) dis~ / Pzi: ~fác / E: ml disfacere] 1 vt (C. i. acțiuni efectuate; adesea în legătură cu a face) A face să revină la starea anterioară. 2 vt A deznoda o legătură, un nod, un lanț etc. 3 vt (C. i. lanțuri, cheutori, închizători etc. sau, pex, obiecte de îmbrăcăminte prevăzute cu nasturi) A descheia. 4 vt (Fam; c. i. părul împletit, aranjat) A lăsa în voie Si: a despleti. 5 vt (C. i. obiecte împăturite, îndoite, strânse) A despături. 6 vt (Reg; îe) A ~ patul A pregăti patul pentru dormit. 7 vt A descompune un întreg în părțile componente. 8 vr (Chm; înv) A se dizolva. 9 vr (Glg) A se așeza într-o anumită ordine. 10 vt (C. i. un contract, o învoială, o căsătorie) A face să nu mai fie valabil Si: anula. 11 vt (C. e. omul) A dezlega de un angajament, de o promisiune etc. 12 vt (C. i. stâna) A face să înceteze activitatea proprietarilor de oi. 13 vt (Pop; c. i. oile) A face să revină la proprietar după încetarea activității stânei. 14 vi (Îvp; în superstiții și practicile bisericești) A dezlega de vrăji, farmece. 15 vt A scoate pe cineva de sub efectul unui farmec, al unei vrăji etc. Si: a dezlega. 16 vt A deplasa dintr-un loc în altul. 17-18 vtr A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este fixat, prins. 19 vt A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul. 20 vt (C. i. părți ale corpului viețuitoarelor) A diseca. 21 vt (Reg; îe) A i se ~ capul cuiva A avea dureri mari de cap. 22 vr (Pop; d. țesături, blănuri) A se destrăma. 23-24 vtr (D. uși, ferestre) A (se) deschide (pentru a permite accesul). 25 vt (Prc) A descuia un lacăt, o încuietoare etc. 26 vt (Fam) A deschide o carte la o anumită pagină. 27 vr (D. flori) A se deschide. 28 vr (Pan; Mun; Olt; d. ființe) A se dezvolta. 29 vt (Îvp; c. i. știuleții de porumb) A depănușa. 30 vt (Pop; c. i. boabele de fasole) A dezghioca din păstaie. 31-32 vt (Fam; c. i. anumite fructe) A descoji (și a împărți în felii). 33-34 vtr (Înv; d. învelișuri dure) A (se) sparge. 35 vr (Mtp; d. cer, pământ, apă) A se deschide. 36 vr (D. oameni) A se desprinde (dintr-o îmbrățișare, încleștare, luptă etc.). 37 vr (D. oameni) A ieși dintr-un grup, o mulțime Si: a îndepărta. 38 vr (D. oameni) A se înstrăina sufletește. 39 vr (D. oameni) A rupe legăturile cu cineva Si: a se despărți. 40 vr (Pex) A se debarasa de cineva. 41 vt (Fig) A elibera. 42 vt (C. i. un animal legat) A dezlega. 43 vt (C. i. un animal înhămat) A deshăma. 44-45 vtr (Rar) A(-și) avea originea, obârșia. 46 vr (D. căi de acces) A-și avea originea, începutul. 47 vr (Pex) A porni dintr-un întreg în două sau mai multe direcții. 48-49 vtr A (se) întinde pe toată lungimea sau suprafața Si: a (se) desfășura. 50 vr (D. priveliști, locuri din natură, ținuturi) A se înfățișa vederii Si: a se întinde. 51 vr (D. grupuri organizate) A se împrăștia luând direcții diferite Si: a se risipi. 52 vr (Pex) A se desființa. 53 vr (D. nori, negură) A se împrăștia. 54 vr (Fig) A ieși la iveală din întregul în care se află Si: a (se) contura, a (se) deosebi, a (se) desprinde. 55 vr (Olt; Mun; d. oameni) A se dezmetici. 56 vr (Îe) A se ~ din somn A se trezi. 57 vr (Reg) A se descurca. 58 vt (Înv; fșa) A lămuri. 59 vt (Îvr) A dezvălui. 60 vt (C. i. părți ale corpului) A face să nu mai fie împreunat, strâns. 61 vt (Pex) A întinde depărtând unul de altul Si: a deschide. 62 vr (Fam; îe) A-și ~ pieptul A se înfoia. 63 vt (C. e. gura) A îndepărta buzele sau fălcile una de alta (pentru a vorbi, a râde, a mânca). 64 vt (C. i. pleoapele) A se ridica descoperind ochiul. 65 vt (C. i. bunuri materiale) A vinde. 66-67 vtr A (se) debarasa de un bun material prin lichidare, concesionare etc. 68 vt A expune spre vânzare Si: a etala. 69 vt (Înv; c. i. o poliță, un cont) A lichida. 70 vt (Îrg; c. e. omul) A dezlega de o datorie. 71-72 vtr (Înv) A (se) achita.

DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) descompune în părțile componente. ♦ Tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ Tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. Tranz. și refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat. 3. Refl. și tranz. A (se) despărți, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfășura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. ◊ Expr. A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ Refl. (Despre flori) A-și deschide petalele. 5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vânzare. 6. Intranz. (În superstiții; construit cu dativul persoanei) A înlătura vraja sau farmecul făcute asupra cuiva. – Pref. des- + face.

DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) descompune în părțile componente. ♦ Tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ Tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. Tranz. și refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat. 3. Refl. și tranz. A (se) despărți, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfășura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. ◊ Expr. A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ Refl. (Despre flori) A-și deschide petalele. 5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vânzare. 6. Intranz. (În superstiții; construit cu dativul persoanei) A înlătura vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva. – Din lat. dis-facere.

DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. Tranz. (Adesea în corelație cu a face) A descompune un întreg în părțile din care e alcătuit. Am desfăcut firul de lînă în două.Refl. De-atunci negura eternă se desface în fășii. EMINESCU, O. I 132. ♦ A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. Omul singur ceea ce-și face, niminea nu i-l poate desface. PANN, P. V. III 120. ◊ Refl. Scîrba lui acuma că și-au pierdut odorul inimii sale !... Însă lucrul făcut nu s-au putut desface. SBIERA, P. 90. ◊ Absol. Dănilă face, Dănilă trebuie să desfacă. CREANGĂ, P. 46. ♦ (Cu privire la învoieli scrise sau verbale) A anula, a strica. A desfăcut logodna.Văzîndu-și bordeiul schimbat într-o căsuță arătoasă, a desfăcut contractul de închiriere. REBREANU, I. 83. 2. Tranz. A desprinde din locul unde este fixat sau din legătura cu care este prins, legat sau înnodat. Podarul desface lanțul, și peste cîteva clipe corabia începe să plutească. BOGZA, C. O. 290. ◊ Refl. Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spînzurate de catarg. EMINESCU, O. I 154. (Fig.) Valea era cufundată în întuneric, numai fruntea pleșuvă a Ceahlăului, luminată, se desfăcea albă din umbra nopții. RUSSO, O. 115. 3. Refl. (Despre oameni) A se despărți de cineva sau de ceva, a se lăsa de cineva sau de ceva. Se găsea tot așa de singur între străini, cum singur și orfan fusese în toată copilăria. Numai Triglea și baba lui avuseseră milă de el. Acum se desfăcuse și de ei. SADOVEANU, M. C. 54. Cînd ai plecat la Paris, te-ai desfăcut de toate. ALECSANDRI, T. 1722. Și de lume și de toate Împreună ne-am desface. ALEXANDRESCU, M. 55. ◊ Refl. reciproc. Să ne desfacem de fărtăție. SBIERA, P. 184. ◊ Tranz. Scobori, doamne, pe pămînt, De vezi lumea ce-a făcut: Desfăcut-a doi drăguți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176. 4. Tranz. A deschide un obiect (dezlegîndu-l, tăindu-l, ridicînd capacul etc.). Cuțitul de desfăcut cutii de conserve. C. PETRESCU, Î. I 3. De pe piept cămașa vesel ea-și desface. COȘBUC, P. I 250. ◊ Refl. Se desfac ușile. ISAC, O. 119. Să se desfacă săcriul. CREANGĂ, P. 323. ♦ A desfășura (deschizînd, răsfirînd, întinzînd), a despături. Întinse subt picioare un ziar și peste obraz desfăcu altul. C. PETRESCU, Î. II 199. Zi cu zi... [ziaristul] își desface foaia și-o aruncă vînturilor. ANGHEL, PR. 103. Mi-oi desface de-aur părul, Să-ți astup cu dînsul gura. EMINESCU, O. I 55. Lăpușneanul posomorîndu-se, desfăcu brațele. NEGRUZZI, S. I 146. ◊ Fig. Las inima comoara să-și desfacă. GOGA, C. P. 6. ◊ Refl. (Poetic) Valea Sălanelor se desface singură pe o lungime de cîțiva kilometri. SADOVEANU, V. F. 107. ◊ Expr. (Regional) A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ Fig. (Cu privire la idei, teorii, teze) A înfățișa, a prezenta, a expune. Înviorat, se ridică deodată în picioare gata să înceapă a-și desface teoriile lui favorite. BART, E. 179. 5. Tranz. A vinde; a lichida prin vînzare. Curînd am închis casa de la Cișmeaua Roșie și m-am mutat în Mîntuleasa; cai, trăsuri, cîini de preț, am desfăcut tot. M. I. CARAGIALE, C. 92. Îi spuse toată istoria: cum a scăpătat Racliș, cum își desface ultima rămășiță din avere. VLAHUȚĂ, O. A. III 72. Duce... nouă cai de ham. Cu patru dintr-înșii a plecat la Constantinopole. Acolea i-a desfăcut, i-a schimbat, a făcut ce a putut. I. IONESCU, D. 219. ◊ Fig. Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă, În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă ? EMINESCU, O. I 137. 6. Intranz. (În superstiții; de obicei cu o determinare la dativ) A nimici vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva. Dacă e legat prin vrăji, vom găsi o femeie bătrînă să-i desfacă. SADOVEANU, D. P. 30. Să cosesc pelin și iarbă, Să dau mîndrii să-mi desfacă. ȘEZ. VII 86. ◊ (Uneori cu a doua determinare, introdusă prin prep.«de» și arătînd natura vrăjii) Desfă (cutăruia) De orice rău. TEODORESCU, P. P. 365. ◊ Tranz. (Complementul indică vraja sau farmecul) Na, cioară, un leu bătut, Să-mi desfaci ce mi-ai făcut. MARIAN, O. II 32. S-o găsi cineva care să desfacă făcutul locului aceluia. ISPIRESCU, L. 101.

desfáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfác, 1 pl. desfácem, 2 pl. desfáceți; imper. 2 sg. desfắ, neg. nu desfáce; part. desfăcút

desfáce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfác, 1 pl. desfácem, 2 pl. desfáceți; imper. 2 sg. desfă, neg. nu desfáce; part. desfăcút

DESFÁCE vb. 1. a despături, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ șervetul sau o foaie împăturită.) 2. v. desfășura. 3. v. deschide. 4. v. dezlega. 5. v. despleti. 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ pe cineva din strânsoare.) 7. v. desprinde. 8. v. dezlipi. 9. v. scoate. 10. v. descompune. 11. a desfășura, a întinde, a răsfira. (Pasărea își ~ aripile.) 12. a căsca, a deschide. (~ gura.) 13. a crăpa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 14. v. vinde. 15. v. rupe. 16. v. rezilia.

A (se) desface ≠ a (se) face, a (se) strânge

desfáce (desfác, desfăcút), vb.1. A dezlega. – 2. A descompune. – 3. A suprima, a elimina. – 4. A da drumul, a slobozi. – 5. A dezghioca, a desfăca. – 6. A vinde, a lichida. – 7. (Refl.) A se deschide, a se crăpa, a se fărîma. – Mr. disfac, disfeațire. Lat. dĭsfacĕre (Candrea-Dens., 538; Candrea); sau, mai probabil, de la facere, cu pref. des-; cf. it. disfare (calabr. disfaciri), prov. defar, fr. défaire, sp. deshacer, port. desfazer.Der. desfăcut, s. n. (farmec sau descîntec care are drept scop anihilarea influenței nefaste a altui descîntec potrivnic); desfăcătură, s. f. (verigă, farmec).

A DESFÁCE desfác 1. tranz. 1) A face să se desfacă. 2) (contracte, tranzacții) A declara nul, fără efect. 3) (obiecte închise) A face să aibă o deschizătură, înlăturând piesa corespunzătoare. ~ un plic. ~ un pachet. 4) (obiecte strânse, împăturite) A desfășura întinzând; a despături. 5) (mărfuri) A transmite în proprietate unui achizitor în schimbul unei sume de bani; a vinde. 2. intranz. (în superstiții) A înlătura prin descântece efectul vrăjilor. /<lat. disfacere

Intrare: desface
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) desface desfacere desfăcut desfăcând singular plural
desfă, desface desfaceți, desfăceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) desfac (să) desfac desfăceam desfăcui desfăcusem
a II-a (tu) desfaci (să) desfaci desfăceai desfăcuși desfăcuseși
a III-a (el, ea) desface (să) desfa desfăcea desfăcu desfăcuse
plural I (noi) desfacem (să) desfacem desfăceam desfăcurăm desfăcuserăm, desfăcusem*
a II-a (voi) desfaceți (să) desfaceți desfăceați desfăcurăți desfăcuserăți, desfăcuseți*
a III-a (ei, ele) desfac (să) desfa desfăceau desfăcu desfăcuseră
Intrare: desfacere
desfacere substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular desfacere desfacerea
plural desfaceri desfacerile
genitiv-dativ singular desfaceri desfacerii
plural desfaceri desfacerilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)