LICHIDARE, lichidări, s. f. Acțiunea de a lichida. ♦ Operație juridică și economică prin care elementele active ale unui patrimoniu se transformă, de regulă, în lichidități servind la plata creditorilor. ◊ Loc. adj. și adv. În lichidare = (care este) în curs de desființare. – V. lichida.

lichidare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) licui~ / Pl: ~dări / E: lichida] 1-2 (Operație de îndeplinire a formalităților legate de) încetarea activității unei unități economice, financiare etc. Si: lichidat¹ (1-2), (înv) lichidație (1-2). 3 Soluționare a unei situații economice, financiare etc. făcând-o să înceteze Si: lichidat¹ (3), (înv) lichidație (3). 4-5 (Îljv) În ~ (Care este) în curs de desființare. 6 Vânzare a întregii mărfi cu preț redus, în vederea încetării activității unei întreprinderi de comerț Si: lichidat¹ (4). 7 (Rar) Eșuare a unei activități, întreprinderi etc. Si: falimentare, lichidat¹ (5). 8 Achitare a unei datorii Si: lichidat¹ (6). 9 (Sst) Lichefiere. 10 Plată pentru o muncă efectuată, pentru un serviciu etc. Si: lichidat¹ (7). 11 (Spc) Dată fixă stabilită pentru achitarea unei obligații bănești sub forma retribuției Si: lichidat¹ (8). 12 (Spc) Sumă de bani încasată la această dată Si: lichidat¹ (9). 13 Încheiere a unei stări, acțiuni, fapt etc. Si: desființare, lichidat¹ (10), suprimare. 14 Încetare de a exista, a activa, a se manifesta etc. Si: lichidat¹ (11). 15 (Rar) Punere la punct și terminare a fazelor premergătoare Si: lichidat¹ (12). 16 (Rar) Satisfacere a unei necesități etc. Si: lichidat¹ (13). 17 (Arg) Ucidere a cuiva Si: asasinare, lichidat¹ (14), nimicire, omorâre. 18 (Arg) Exterminare. 19 Soluționare.

LICHIDARE, lichidări, s. f. Acțiunea de a lichida. ◊ Loc. adj. și adv. În lichidare = (care este) în curs de desființare. – V. lichida.

LICHIDARE s. f. Acțiunea de a lichida. 1. Înlăturare, desființare, nimicire. Politica statului de democrație populară este îndreptată spre lichidarea exploatării omului de către om și construirea socialismului. CONST. R.P.R. 7. ♦ Terminare, încheiere a unei acțiuni, a unui fapt. 2. Îndeplinire a formelor și a lucrărilor pentru încetarea definitivă a activității unei întreprinderi, unei bănci etc. ◊ Loc. adj. și adv. În lichidare = care se desființează, procedîndu-se la vînzarea activului și la plata datoriilor. Întreprindere în lichidare.

LICHIDARE s.f. 1. Desființare, nimicire. 2. Îndeplinire a formelor și a lucrărilor în vederea încetării definitive a activității unei întreprinderi. [< lichida].

lichidare f. 1. acțiunea de a lichida; 2. regularea socotelilor unei societăți și împărțeala între asociați a activului rămas.

licuidare sf vz lichidare

*lichidațiúne f. (d. lichidez; fr. liquidation). Acțiunea de a lichida, desfacere. Regularea socotelilor uneĭ societățĭ și împărțirea între asociațĭ a activuluĭ rămas. La bursă, regularea negociațiunilor pin predarea titlurilor cumpărate saŭ pin plata diferențelor (15 zile, la finele luneĭ). Jur. Lichidațiune judiciară, cea instituită pe lîngă un comerciant nenorocit și onest care nu maĭ poate plăti. – Și -áție, dar ob. -áre.

lichidare s. f., g.-d. art. lichidării; pl. lichidări

lichidare s. f., g.-d. art. lichidării; pl. lichidări

lichidare s. f., g.-d. art. lichidării; pl. lichidări

LICHIDARE s. v. asasinare, omorâre, suprimare, ucidere.

LICHIDARE s. 1. încheiere, terminare. (~ tuturor socotelilor.) 2. desființare, stârpire, suprimare. (~ abuzurilor.) 3. v. nimicire. 4. achitare, onorare, plată, plătire, (înv.) răspundere. (~ unei datorii.)

LICHIDARE s. 1. încheiere, terminare. (~ tuturor socotelilor.) 2. desființare, stîrpire, suprimare. (~ abuzurilor.) 3. achitare, onorare, plată, plătire, (înv.) răspundere. (~ unei datorii.)

lichidare s. v. ASASINARE. OMORÎRE. SUPRIMARE. UCIDERE.

LICHIDÁRE (< lichida) s. f. 1. Acțiunea de a lichida. ◊ Loc. adj. și adv. În lichidare = (care este) în curs de desființare. 2. (FIN.) L. (a bunurilor unui debitor) = procedură aplicabilă comercianților – persoane fizice și societăți comerciale – care nu mai pot face față datoriilor lor comerciale (numite debitori) și având ca scop plata pasivului debitorului, în încetare de plăți, fie prin lichidarea unor bunuri din averea lui, conform unui plan de l., fie prin faliment, conform procedurilor legale. Esența l. constă în vânzarea activelor debitorului, încasarea creanțelor acestuia și plata creditorilor. L. bunurilor din averea debitorului se face de către lichidator. 3. (Dr.) Operațiune juridică și economică prin care elementele active ale unui patrimoniu (în primul rând drepturile de creanță) se transformă, de regulă, în lichidități (sume de bani sau alte bunuri generice), pentru a putea servi la satisfacerea creditorilor, prin plata pasivului patrimonial, fie cu ocazia unei persoane fizice, fie cu ocazia desființării sau reorganizării unei persoane juridice. ◊ L. judiciară = operațiune de lichidare a averii unui comerciant, persoană fizică sau juridică, aflat în stare de încetare a plăților, executată – potrivit procedurii anume reglementate de lege, la cererea debitorului însuși sau a unuia dintre creditori, sub supravegherea unei instanțe judecătorești (prin judecătorul sindic) – de către un lichidator numit de acesta.