9 definiții pentru dezorganizare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezorganizare sf [At: RUSSO, S și: 116 / S: (înv) deso~ / Pl: ~zări / E: dezorganiza] Lipsă de organizare Si: dezordine (2), neorânduială, (înv) dezorganizație.

DEZORGANIZÁRE, dezorganizări, s. f. Faptul de a (se) dezorganiza; lipsă de organizare. – V. dezorganiza.

DEZORGANIZÁRE, dezorganizări, s. f. Faptul de a (se) dezorganiza; lipsă de organizare. – V. dezorganiza.

DEZORGANIZÁRE, dezorganizări, s. f. Acțiunea de a (se) dezorganiza; lipsă de organizare.

DEZORGANIZÁRE s.f. Acțiunea de a dezorganiza și rezultatul ei; neorânduială, dezordine. [< dezorganiza].

* dezorganizațiúne f. (fr. désorganisation). Acțiunea de a dezorganiza. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezorganizáre (de-zor-/dez-or-) s. f., g.-d. art. dezorganizắrii; pl. dezorganizắri

dezorganizáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezorganizării; pl. dezorganizări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZORGANIZÁRE s. v. debandadă.

DEZORGANIZARE s. debandadă, dezordine, haos, neorînduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (O mare ~ în activitatea unei instituții.)

Intrare: dezorganizare
dezorganizare substantiv feminin
  • silabație: dez-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezorganizare
  • dezorganizarea
plural
  • dezorganizări
  • dezorganizările
genitiv-dativ singular
  • dezorganizări
  • dezorganizării
plural
  • dezorganizări
  • dezorganizărilor
vocativ singular
plural