11 intrări

Articole pe această temă:

113 definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

cuci1 smp [At: DOSOFTEI, V. S. II, 251 / V: cuciu sm / E: bg кyкy „om costumat, mască”] (Reg) 1 Flăcăi și oameni căsătoriți de curând care, potrivit unei datini, la Lăsata-secului sau ziua următoare, se maschează și merg pe la casele oamenilor, unde dansează, sau umblă prin sat lovind oamenii cu o opincă muiată în noroi spre a-i feri de friguri. 2 Călușari. 3 Bărbați tineri care fac pe paparudele.

cuci2 smp [At: BORZA, D. / E: nct] (Ban) Lalele (Tulipa gesneriana).

cuci m. pl. datină (mai ales dobrogeană) în ziua de lăsatul secului: douăzeci flăcăi, în frunte cu unul mascat în diavol, merg pe la case și joacă. [Bulg. KUČ, berbece, după coarnele ce poartă masca (v. turca)].

cuc3 sn [At: VICIU, GL. / Pl: cuci / E: ger Kuchen] (Reg) 1 Plăcintă. 2 Sângerete afumat.

cuc4 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: bg кyк] (Reg) Capăt de jos al unui scoc prin care se coboară lemnele de foc Si: săritoare.

cuc1 sm [At: (a. 1640) GCR I 91 / Pl: cuci / E: ml cu(c)us] 1 (Om) Pasăre călătoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuibul altor păsări (Cuculus canorus). 2 (Pop; gmț; îe) Bată-l ~u! Bată-l norocul. 3 (Pop; în blesteme; îe) N-ai mai auzi ~u! De-ai muri până-n primăvară. 4 (Pop; îe) A fi îmbrăcată ca ~u-n pene A fi frumos îmbrăcată. 5 (Pop; îe) A auzi-n gură ca ~u A fi surd. 6 (Reg; îe) A sta ca ~ul pe cracă A fi gata de plecare. 7 (Reg; fig; îae) A fi gata să moară. 8 (Pop; îe) A fi sărac ca ~u A fi foarte sărac. 9 (Îs) Lapte de ~ Ceva imposibil. 10 (Pop; îe) A-i cânta ~ul (în față sau în dreapta) A avea noroc. 11 (Pop; îe) A-i cânta ~ul în pungă A fi sărac. 12 (Pop; îe) A-i cânta ~ul în casă A rămâne singur. 13 (Pop; îe) A avea casa ~ului A nu avea nici un adăpost. 14 (Reg; îe) A avea mila ~ului A fi fără părinți. 15 (îe) A fi al ~ului A fi al dracului. 16-17 (Pop; îe) (A avea) cap de ~ (A fi) prost. 18 (Îcs) De-a ~ul Joc de copii asemănător cu „de-a ascunselea”. 19 (Îla) A fi (sau a rămâne) (singur) ~ A fi (sau a rămâne) foarte singur. 20 (Fig) Fără rude. 21 (Îlav) Cât (sau până-i) ~ul Niciodată. 22 (Îe) A if sau a (se) face ~ de beat A fi beat peste măsură. 23 (Pop; îe) (A umbla) de flori de ~ A umbla fără rost. 24 (Îs) Ceasornic cu ~ Ceasornic de perete care indică fiecare oră sau jumătate de oră prin apariția unei figurine ca un cuc (1) și sunete asemănătoare celor ale cucului. 25 (Mol; Buc; irn; îc) ~-armenesc Pupăză (Upupa epops). 26 (Reg; îc) ~-de-iarnă Cioară (Corvus). 27 (Bot; reg) Stupitul (mărgică sau glasul) ~ului Plantă cu flori de culoare roșcată sau liliachie, care crește în locuri umede (Cardamine pratensis). 28 (Bot; reg) Lalea (Tulipa gesperiana). 29 (Bot; reg) Burete șerpesc (Lepiata procera). 30 (Bot; reg) Bureți pestriți (Anumita muscaria). 31 (Reg) Dans popular obișnuit la nunți. 32 (Fam; în limbajul soldaților) Emblemă de pe bonetă.

cuc2 av [At: SLAVICI, N. I, 173 / V: ~ca / E: mg kukra] (Înv) 1 (Îe) A sări ~ A sări în sus. 2 (La jocuri de copii; îe) A bate (sau a face cu) mingea ~ A azvârli pietre sau o minge drept în sus. 3 (La jocuri de copii; îe) A prinde mingea din ~ A prinde mingea din zbor. 4 (Îcs) De-a "ii Joc de copii în care unul aruncă mingea și toți ceilalți încearcă să o prindă din zbor.

cu5 sf [At: H IX, 3 / Pl: ~uce, ~uci / E: nct] (Reg) 1 Loc ridicat și izolat. 2 Deal înalt. 3 Vârf de deal mai ridicat decât locul din jur. 4 (Spc) Vârf de munte defrișat.

cu4 sf [At: CANTEMIR, ap. ȘIO / E: tc kuka] 1 Căciulă mare, împodobită cu pene de struț, purtată la ceremonii de către aga ienicerilor sau de către solaci. 2 Căciulă înaltă în formă de piramidă, împodobită cu pene de struț și îmbrăcată pe dinafară cu catifea aurie, trimisă de sultan domnitorilor români la urcarea pe tron și purtată de aceștia la ocazii festive și la parade. 3 (Înv) Autoritate supremă. 4 (Înv) Stăpânire. 5 (Reg; fig) Cap.

cu3 sf [At: FI XIV, 102 / E: bg кyкy cf cuc3] (Reg) 1 Coș colector la casele țărănești. 2 Deschizătură din acoperișul casei care servește la ieșirea fumului din pod și la iluminat. 3 Zid rotund deasupra coșului de fum, aflat în pod. 4 (Reg; pex) Sobă.

cu1 sf [At: MARIAN, O. I 42 / Pl: ~uce și ~uci / E: cuc1] 1 (Orn; rar) Femelă a cucului. 2 (Irn) Țigan. 3 (Bot; reg) Nume al unei plante nedefinite mai îndeaproape. 4 (Reg) Gropiță în jocul „de-a bumbii”.

cu2 sf [At: I. IONESCU, M. 86 / Pl: ~uce / E: bg кyкa, srb kuka] 1 (Reg) Măciucă cu cârlig, cu care se lovește în cap morunul pescuit. 2 Instrument cu care se pescuiește pe terenurile inundabile, compus din două lemne îndoite în formă de arcuri și legate cruciș. 3 (Reg) Parte a războiului de țesut nedefinită mai îndeaproape.

CUC, cuci, s. m. 1. Pasăre migratoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus).Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului (1); fig. lucru extravagant. ◊ Compus: (Ir.) cuc-armenesc = pupăză. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intră în compunerea unor nume de plante: ciuboțica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălțime. – Lat. cucus.

CÚCĂ1, cuci, s. f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka.

CÚCĂ2, cuci, s. f. (Rar) Femela cucului (1). – De la cuc.

CÚCĂ3, cuci, s. f. (Reg.) Deal înalt și izolat; vârf de deal. – Et. nec.

CUC, cuci, s. m. 1. Pasăre călătoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus).Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupăză. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intră în compunerea unor nume de plante: ciuboțica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălțime. – Lat. cucus.

CÚCĂ3, cuci, s. f. (Reg.) Deal înalt și izolat; vârf de deal. – Et. nec.

CÚCĂ1, cuci, s. f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka.

arată toate definițiile

Intrare: cuc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuc cucul
plural cuci cucii
genitiv-dativ singular cuc cucului
plural cuci cucilor
vocativ singular
plural
Intrare: cuci
cuci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cucă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cu cuca
plural cuci cucile
genitiv-dativ singular cuci cucii
plural cuci cucilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciuboțica-cucului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciuboțica-cucului
plural
genitiv-dativ singular ciuboțelei-cucului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cuc-armenesc
cuc-armenesc substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuc-armenesc cucul-armenesc
plural cuci-armenești cucii-armenești
genitiv-dativ singular cuc-armenesc cucului-armenesc
plural cuci-armenești cucilor-armenești
vocativ singular
plural
Intrare: laptele-cucului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular laptele-cucului
plural
genitiv-dativ singular laptelui-cucului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-cucului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-cucului
plural
genitiv-dativ singular limbii-cucului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mălaiul-cucului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mălaiul-cucului
plural
genitiv-dativ singular mălaiului-cucului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: măzărichea-cucului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular măzărichea-cucului
plural
genitiv-dativ singular măzărichii-cucului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mierea-cucului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mierea-cucului
plural
genitiv-dativ singular mierii-cucului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: stupitul-cucului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stupitul-cucului
plural
genitiv-dativ singular stupitului-cucului
plural
vocativ singular
plural

limba-cucului

etimologie: