11 intrări

Articole pe această temă:

103 definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cuci m. pl. datină (mai ales dobrogeană) în ziua de lăsatul secului: douăzeci flăcăi, în frunte cu unul mascat în diavol, merg pe la case și joacă. [Bulg. KUČ, berbece, după coarnele ce poartă masca (v. turca)].

CUC, cuci, s. m. 1. Pasăre migratoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus).Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului (1); fig. lucru extravagant. ◊ Compus: (Ir.) cuc-armenesc = pupăză. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intră în compunerea unor nume de plante: ciuboțica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălțime. – Lat. cucus.

CÚCĂ1, cuci, s. f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka.

CÚCĂ2, cuci, s. f. (Rar) Femela cucului (1). – De la cuc.

CÚCĂ3, cuci, s. f. (Reg.) Deal înalt și izolat; vârf de deal. – Et. nec.

CUC, cuci, s. m. 1. Pasăre călătoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus).Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare oră, sfert, jumătate sau trei sferturi de oră, marchează timpul prin sunete care întâi imită cântecul cucului. (1); fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. ♦ (Ir.) Cuc-armenesc = pupăză. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. ◊ Expr. Singur cuc = absolut singur. 2. Intră în compunerea unor nume de plante: ciuboțica-cucului, limba-cucului etc. 3. (La unele jocuri de copii) Lovitură cu mingea în înălțime. – Lat. cucus.

CÚCĂ1, cuci, s. f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka.

CÚCĂ2, cuci, s. f. (Rar) Femela cucului (1). – Cuc + suf. -ă.

CÚCĂ3, cuci, s. f. (Reg.) Deal înalt și izolat; vârf de deal. – Et. nec.

CUC1, cuci, s. m. 1. Pasăre călătoare din ordinul agățătoarelor, cu penele de culoare cenușie, cu coada lată și răsfirată, cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate; trăiește singuratică și nu-și clocește singură ouăle, ci le depune în cuiburi străine (Cuculus canorus). Cum auzeam cucul în livada noastră, declinarea zbura în albul amiezii ca un fluture. SADOVEANU, N. F. 32. Un cuc cu glasul sever și mecanic își chema perechea în răstimpuri. C. PETRESCU, S. 142. Își aținti urechile... și auzi glasul de cuc. BUJOR, S. 46. (Familiar, eufemistic, în imprecații) Bată-te cucul, mangositule. ALECSANDRI, T. II 179. Ceas cu cuc = ceasornic de perete ale cărui bătăi, la fiecare ceas (sfert sau jumătate de ceas și la 45’). imită cîntecul cucului; fig. lucru extravagant. ◊ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc v. floare. ◊ (Adverbial, adesea determinînd pe «singur») Fără rude și fără prieteni, străin, izolat. Se duce pe ici în colo, lăsîndu-mă cuc în mijlocul unei lumi streine. HOGAȘ, DR. II 138. Bietul băiet se văzu străin cuc în mijlocul unei păduri. POPESCU, B. IV 35. Ședeau singuri-singurei cuc și le țiuia urechile de urît. CREANGĂ, P. 35. 2. Compuse: (Bot.) ciuboțica cucului v. c i u b o ț i c ă; laptele-cucului v. lapte; limba-cucului v. limbă.

CUC2, cuci, s. m. (În jocurile de copii) Lovitură cu mingea în înălțime (în direcție verticală). A da un cuc. A prinde mingea din cuc.De-a mingea-n cuc = numele unui joc cu mingea. ◊ (Adverbial în expr.) A bate mingea cuc = a azvîrli mingea cu putere, drept în sus. (Despre oameni) A sări cuc = a sări în sus. Cînd auzea că Huțu are să învețe latinește... îi venea să sară cuc de bucurie. SLAVICI, O. I 87.

CÚCĂ2, cuci, s. f. (Rar) Femela cucului. Cîntă cuca cea bătrînă. MARIAN, O. I 42.

CÚCĂ1, cuci, s. f. (Învechit) Căciulă înaltă, împodobită cu pene de struț, pe care o purtau în semn de distincție căpeteniile turcești și domnitorii romîni în timpul ceremoniilor. Îmi vine să svîrl pe fereastră cuca și bușmachiii, așa de tare mă mir. SADOVEANU, D. P. 49. Stau grămădiți optzeci de călăreți turci, ieniceri, spahii și ciohadari împărătești, unii cu înaltă cucă, din vîrful căriia atîrna pe șalele calului o lată pană verde. ODOBESCU, S. A. 136. Figură uscată, oacheșă, purtînd în cap o cucă cu pene. BĂLCESCU, O. I 222. Dă-mi căciula Țurcănească, Ca să-ți dau cuca Domnească. TEODORESCU, P. P. 502.

ciuboțíca-cúcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. ciuboțélei-cúcului

cuc s. m., voc. cúcule; pl. cuci

cuc-armenésc (pupăză) s. m., art. cúcul-armenésc

cúcă (femela cucului, căciulă, deal) (reg.) s. f., g.-d. art. cúcii; pl. cuci

láptele-cúcului (plantă) s. m.

!límba-cúcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. límbii-cúcului

!măláiul-cúcului (plantă) s. m. art.

Intrare: cuc
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuc cucul
plural cuci cucii
genitiv-dativ singular cuc cucului
plural cuci cucilor
vocativ singular
plural
Intrare: cuci
cuci
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: cucă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cu cuca
plural cuci cucile
genitiv-dativ singular cuci cucii
plural cuci cucilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciuboțica-cucului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciuboțica-cucului
plural
genitiv-dativ singular ciuboțelei-cucului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cuc-armenesc
cuc-armenesc substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuc-armenesc cucul-armenesc
plural cuci-armenești cucii-armenești
genitiv-dativ singular cuc-armenesc cucului-armenesc
plural cuci-armenești cucilor-armenești
vocativ singular
plural
Intrare: laptele-cucului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular laptele-cucului
plural
genitiv-dativ singular laptelui-cucului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: limba-cucului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limba-cucului
plural
genitiv-dativ singular limbii-cucului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mălaiul-cucului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mălaiul-cucului
plural
genitiv-dativ singular mălaiului-cucului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: măzărichea-cucului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular măzărichea-cucului
plural
genitiv-dativ singular măzărichii-cucului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mierea-cucului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mierea-cucului
plural
genitiv-dativ singular mierii-cucului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: stupitul-cucului
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stupitul-cucului
plural
genitiv-dativ singular stupitului-cucului
plural
vocativ singular
plural

limba-cucului

etimologie: