MĂR (pl. meri) I. sm. 🌿 Pom, cu flori albe-trandafirii, ale cărui fructe sînt merele (Pirus malus) (🖼 3052); ~ pădureț, varietate de măr, care crește prin păduri, ale cărui fructe acrișoare se numesc „mere-acre” sau „mere-pădurețe” (Pirus acerba); de florile ~ului 👉 FLOARE 1. II. (pl. mere) sn. 1 🌿 Fructul pomului cu același nume: dintre numeroasele varietăți cultivate cităm: merele crețești, domnești, coadeșe, leșesti, călugărești, paradise, pătule, viești, etc.; mere acre sau mere pădurețe, fructele mărului pădureț care se dau mai ales porcilor de mîncare; Ⓕ F: îi cere și lui inima mere acre sau poftește și el la mere acre, se zice de omul (mai ales bătrîn) care tot poftește lucruri nepotrivite pentru vîrsta și puterile lui; a se sătura de ceva ca de mere acre sau ca de mere pădurețe, a fi sătul pînă ’n gît de ceva, a fi scîrbit, desgustat de ceva; Ⓟ: treanca fleanca, mere acre! vorbe goale! fleacuri! a bate ~, a stîlci în bătăi: Să ți-l calc eu sub picioare, să-l pizez, să ți-l las ~ (PANN); Ⓕ: ~ul discordiei, pricina neînțelegerii, învrăjbirii. aluziune la mărul oferit de Paris zeiței Venus și care a fost pricina războiului Troii ¶ 2 🌿 ~-AURIU BULBUCI; – ~UL-CUCULUI – IARBĂ-DE-LÎNGOARE; – ~UL – LUPULUI – DALAC 2, REMF; – ~UL-PORCULUI = LAUR 1; MERE-DE-PĂMÎNT NAPI-PORCEȘTI ¶ 3 🫀 ~ul lui Adam 👉 ADAM 2 [lat. vulg. mēlus clas. malus].

MĂRUL-CUCULUI s. v. iarbă-de-lingoare.

mărul-cucului s. v. IARBĂ-DE-LINGOARE.