CUC¹, cuci, s. m. 1. Pasare călătoare cu pene cenușii, care își depune ouăle în cuiburi străine, pentru a fi clocite de alte păsări și care e cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus). ♦ Ceas cu cuc = ceasornic de perete care, la fiecare ceas, sfert, jumătate sau trei sferturi de ceas, marchează timpul prin sunete care imită cîntecul cucului; fig. lucru extravagant. ♦ Expr. Lapte de cuc = ceva imposibil. (A umbla) de flori de cuc = (a umbla) fără rost. ♦ Compus: (ir.) cuc-armenesc = pupăză. ♦ (Adverbial) Izolat, singur, străin. 2. Nume dat mai multor plante: a) ciuboțica-cucului, v. ciuboțică; b) laptele-cucului, v. lapte; c) limba-cucului, v. limbă. – Lat. cucus.