cuc, cuci, s.m. (în expr.) A sări cuc = a se arunca (pe cineva), a face un salt: „Pă când o deștis-o, o fo plin de gândaci, vermi, broaște. Și-o sărit toți cuci, să-i mănânce pă bătrâni și pă fată” (Bilțiu, 2007: 194). ■ (top.) Dosul Cucului, deal în Vișeul de Sus. ■ (onom.) Cuc, nume de familie în jud. Maram.; Cucu, supranume în Vișeul de Sus (neamul lui Cucu). – Lat. cucus (Scriban, DEX).