11 definiții pentru cuculeț
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUCULEȚ, cuculeți, s. m. Diminutiv al lui cuc; cucuț, cucușor. – Cuc + suf. -uleț.[1]
- În original, acc. greșit: CUCULEȚ. — LauraGellner
cuculeț sm [At: ALECSANDRI, P. P. 245 / Pl: ~i / E: cuc1 + -uleț] (Orn; șhp) 1-2 Cuc (1) (mic) Si: cuculeț (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCULEȚ, cuculeți, s. m. Diminutiv al lui cuc; cucuț, cucușor. – Cuc + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCULEȚ, cuculeți, s. m. (În poezia populară) Diminutiv al lui cuc. Cuculeț cu pene verzi, Ce cați vara prin livezi? Vara vii, vara te duci, Mă mier iarna ce mînînci? ȘEZ. I 290. Floricică din polog, Cuculeț din Topolog, Mai coboar’ din deal în Olt, De-mi mai potolește-un foc. ȘEZ. SV 219. Cuculeț, pasăre sură... ALECSANDRI, P. P. 245.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuculéț m. Dim. d. cuc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cuculeț s. m., pl. cuculeți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuculeț s. m., pl. cuculeți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuculeț s. m., pl. cuculeți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUCULEȚ s. (ORNIT.) cucușor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUCULEȚ s. (ORNIT.) cucușor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
cuculeț, cuculeți s. m. (dim.) penis (la copiii mici).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cuculeț, cuculețisubstantiv masculin
-
- Cuculeț cu pene verzi, Ce cați vara prin livezi? Vara vii, vara te duci, Mă mier iarna ce mînînci? ȘEZ. I 290. DLRLC
- Floricică din polog, Cuculeț din Topolog, Mai coboar’ din deal în Olt, De-mi mai potolește-un foc. ȘEZ. SV 219. DLRLC
- Cuculeț, pasăre sură... ALECSANDRI, P. P. 245. DLRLC
-
etimologie:
- Cuc + sufix -uleț. DEX '09 DEX '98