Meghatározás azonosító 66101:
Általános felhasználási szótárak
CUCĂ1, cuci, s. f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka.
Exemple de pronunție a termenului „cucă” (6 clipuri)
Clipul 1 / 6