2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLOCOT, clocote, s. n. 1. Mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe. ♦ P. gener. Mișcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid. 2. Fig. Zbucium, agitație (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială). [Var.: (pop.) colcot s. n.] – Din sl. klokotŭ.

CLOCOT, clocote, s. n. 1. Mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe. ♦ P. gener. Mișcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid. 2. Fig. Zbucium, agitație (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială). [Var.: (pop.) colcot s. n.] – Din sl. klokotŭ.

clocot sn [At: DDRF / V: ~cut, (Mun) colcot / Pl: ~e / E: vsl клокоть] 1 Mișcare zgomotoasă a lichidului când fierbe. 2 (Pex) Fierbere. 3-4 (Îe) A (se) da în(tr-un) ~ A (se) fierbe. 5 (Pan) Mișcare agitată (și zgomotoasă) a unui lichid. 6 (Fig) Frământare (sufletească, socială etc.).

CLOCOT, clocote, s. n. 1. Mișcarea zgomotoasă pe care o face un lichid cînd fierbe. Se pune într-un ceaun lapte dulce și se fierbe pînă la clocot. ȘEZ. I 251. ◊ Expr. A da în clocot = a începe să fiarbă, a da în undă. 2. Mișcare zgomotoasă produsă de lichide agitate de altceva decît de căldură. Zvonurile din stepă muriseră și, în locul lor, clocotul mării stăpînea stepa, pe cînd valurile spumoase năzuiau spre țărm. DUNĂREANU, N. 199. Foșnesc valurile de jur-împrejur, un clocot e rîul. VLAHUȚĂ, O. A. II 168. Sîngele de-i năvălea în clocote la cap, se trîntea cu fața la pămînt și săruta florile sălbatice. DELAVRANCEA, S. 27. 3. Fig. Mișcare năvalnică, furtunoasă; zbucium, agitație, frămîntare. Prin mijlocul acestui clocot geologic, o apă mare se rostogolește la vale. BOGZA, C. O. 250. Zgomotele depărtate, clocotul de codri, veneau crescînd, bubuind, întinzîndu-se într-o sălbatică melodie, scuturînd codrii plini de rouă. SADOVEANU, O. I 64.

CLOCOT ~e n 1) Mișcare zgomotoasă a lichidelor provocată de fierbere. ◊ A da în ~ a începe să fiarbă. 2) Agitație zgomotoasă a mărilor, a râurilor, provocată de anumite fenomene naturale (vânt, furtună); vuiet. /<sl. klokotu

clocot (colcot) n. 1. bășici de aburi ce crapă la suprafața unui lichid în fierbere: apa fierbe în clocote; 2. fig. agitațiune furtunoasă: un clocot de glasuri. [Slav. KLOKOTŬ].

clócot n., pl. e (vsl. klokotŭ. V. clocotesc și clopot). Clocotire, ferbere. A da în clocot, a ferbe în clocote, cu clocote, a ferbe tare. – În vest și cólcot. V. undă.

COLCOT s. n. v. clocot.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLOCOT s. 1. clocotire, fierbere, fiert, (rar) colcăială, fiertură. (~ul apei puse la foc.) 2. v. agitație.

CLOCOT s. 1. clocotire, fierbere, fiert, (rar) colcăială, fiertură. (~ apei puse la foc.) 2. agitație, frământare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium. zbuciumare, (rar) zbuciumeală. (~ apelor ieșite din matcă.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLOCOT subst. 1. – Gav (17 A V 241); -e pren. (17 A IV 377). 2. Clocotici s.

Intrare: Clocot
Clocot nume propriu
nume propriu (I3)
  • Clocot
Intrare: clocot
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocot
  • clocotul
  • clocotu‑
plural
  • clocote
  • clocotele
genitiv-dativ singular
  • clocot
  • clocotului
plural
  • clocote
  • clocotelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colcot
  • colcotul
  • colcotu‑
plural
  • colcote
  • colcotele
genitiv-dativ singular
  • colcot
  • colcotului
plural
  • colcote
  • colcotelor
vocativ singular
plural
clocut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clocot, clocotesubstantiv neutru

  • 1. Mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se pune într-un ceaun lapte dulce și se fierbe pînă la clocot. ȘEZ. I 251. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Mișcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: vuiet
      • format_quote Zvonurile din stepă muriseră și, în locul lor, clocotul mării stăpînea stepa, pe cînd valurile spumoase năzuiau spre țărm. DUNĂREANU, N. 199. DLRLC
      • format_quote Foșnesc valurile de jur-împrejur, un clocot e rîul. VLAHUȚĂ, O. A. II 168. DLRLC
      • format_quote Sîngele de-i năvălea în clocote la cap, se trîntea cu fața la pămînt și săruta florile sălbatice. DELAVRANCEA, S. 27. DLRLC
    • chat_bubble A da în clocot = a începe să fiarbă, a da în undă. DLRLC
  • 2. figurat Zbucium, agitație (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prin mijlocul acestui clocot geologic, o apă mare se rostogolește la vale. BOGZA, C. O. 250. DLRLC
    • format_quote Zgomotele depărtate, clocotul de codri, veneau crescînd, bubuind, întinzîndu-se într-o sălbatică melodie, scuturînd codrii plini de rouă. SADOVEANU, O. I 64. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.