7 definiții pentru clocotire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLOCOTÍRE, clocotiri, s. f. Acțiunea de a clocoti.V. clocoti.

CLOCOTÍRE, clocotiri, s. f. Acțiunea de a clocoti.V. clocoti.

clocotire sf [At: ALECSANDRI, P. III, 136 / Pl: ~ri / E: clocoti] 1 Fierbere. 2 Agitare. 3 (Fig) Stare specifică sentimentelor, pasiunilor etc. pe cale de a se dezlănțui. 4 (Fig) Vuire.

CLOCOTÍRE, clocotiri, s. f. Acțiunea de a clocoti. Pînza deasă a apelor cerești era sfîșiată în două de greabănul lung și îngust al muntelui meu de adăpost și, cu iuțeală de vifor și cu clocotiri de tunete, se rostogoleau pe două părți spre genunile adînci ale văilor. HOGAȘ, M. N. 177.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clocotíre s. f., g.-d. art. clocotírii; pl. clocotíri

clocotíre s. f., g.-d. art. clocotírii; pl. clocotíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLOCOTIRE s. clocot, fierbere, fiert, (rar) colcăială, fiertură. (~ apei puse la fiert.)

Intrare: clocotire
clocotire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocotire
  • clocotirea
plural
  • clocotiri
  • clocotirile
genitiv-dativ singular
  • clocotiri
  • clocotirii
plural
  • clocotiri
  • clocotirilor
vocativ singular
plural

clocotire

  • 1. Acțiunea de a clocoti.
    exemple
    • Pînza deasă a apelor cerești era sfîșiată în două de greabănul lung și îngust al muntelui meu de adăpost și, cu iuțeală de vifor și cu clocotiri de tunete, se rostogoleau pe două părți spre genunile adînci ale văilor. HOGAȘ, M. N. 177.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi clocoti
    surse: DEX '98 DEX '09