10 definiții pentru fiert (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIERT1 s. n. Faptul de a fierbe.V. fierbe.

FIERT1 s. n. Faptul de a fierbe.V. fierbe.

fiert1 sns [At: ECONOMIA 160/16 / E: fierbe] 1-6 Fierbere (1-6).

FIERT1 s. n. Faptul de a fierbe. 1. Fierbere (1). 2. Fermentare; timpul fermentării (vinului nou). Simina nu a plecat decît abia pe la fiertul vinului. SLAVICI, O. I 213.

FIERT1 n. 1) v. A FIERBE. 2) Timpul cât durează fermentarea (vinului). /v. a fierbe


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIERT s. clocot, clocotire, fierbere, (rar) colcăială, fiertură. (~ apei puse la foc.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i da mustu-n fiert expr. (er.) a ejacula.

Intrare: fiert (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiert
  • fiertul
  • fiertu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fiert
  • fiertului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fiert (s.n.)

etimologie:

  • vezi fierbe
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX