CLOCOT, clocote, s. n. 1. Mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid cînd fierbe. ♦ Expr. A da în clocot = a începe să fiarbă. 2. Mișcare zgomotoasă produsă de lichide agitate de altceva decît de căldură ; fig. zbucium, agitație, frămîntare. – Slav (v. sl. klokotŭ).

CLOCOT subst. 1. – Gav (17 A V 241); -e pren. (17 A IV 377). 2. Clocotici s.