BANC¹ bancuri, s. n. I. 1. Ridicătură de depuneri de nisip, de pietriș sau de nămol, formată pe fundul mărilor sau în albia apelor curgătoare, care ajunge uneori până la suprafața apei. 2. Grup mare de scoici sau de pești, de obicei de aceeași specie, vârstă și mărime. II. 1. Masă sau platformă pe care se montează dispozitive, utilaje, instalații etc. Banc de tămplărie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de probă = instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 2. Banchetă pe care stă persoana care trage la rame într-o ambarcațiune mică. – Din fr. banc.

banc³ sn [At: CONTEMPORANUL IV, 43 / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~uri / E: fr banc (de sable)] 1 Îngrămădire de nisip, pietriș sau nămol formată pe fundul mărilor sau al fluviilor, care poate ajunge uneori până la suprafață Si: prag. 2-3 Mare cantitate de pești (de diferite specii) sau de scoici, care apar într-un anumit loc, în diferite etape ale anului.

banc⁴ sn vz bancă²

banc⁶ i vz bang

banc¹ sn [At: NEGRUZZI, S. I, 87 / Pl: ~uri / E: fr banque] 1 Joc de cărți în care un jucător ține banca³ (5) Si: bancă³ (5) Cf bacara. 2 Banii pe care-i pune în joc (la banc¹) plătind sau încasând cel care ține jocul împotriva tuturor celorlalți jucători Si: bancă³ (6), banco (3). 3 (Îe) A da (un) – A ține banca³ la banc¹ (1). 4 (Fam) Anecdotă (scurtă) glumeață, cu poantă (politică) ironică. 5 (Pex; fam) Minciună.

banc² sn [At: I. IONESCU, M. 702 / Pl: ~uri / E: ger Bank] 1 Postament sau suport (de obicei din fontă) al unei mașini-unelte. 2-3 (Masă sau) platformă special amenajată, pe care sunt montate uneltele specifice exercitării unei profesiuni manuale. 4 (Îs) – de probă Instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 5 Banchetă la ambarcații mici.

banc⁵ sn vz bancă³

banc¹ s.n. I 1 (geomorf.) Îngrămădire de nisip, pietriș sau nămol, formată pe fundul mărilor ori al apelor curgătoare, care ajunge uneori pînă la suprafața apei, periclitînd navigația. Barca s-a izbit într-un banc de nisip. 2 Grup mare de pești sau de scoici, care apar în diferite perioade ale anului într-un anumit loc. 3 Banc de gheață = masă uriașă de gheață plutitoare, care se întîlnește în mările polare. Banc de ceață = ceață care apare pe suprafețe restrînse, sub influența condițiilor locale. II 1 (și banc de lucru) Masă sau platformă special amenajată, pe care pot fi montate dispozitive, utilaje, instalații folosite pentru efectuarea unor operații caracteristice unei profesii manuale. Banc de tîmplărie. 2 Banc de probă = instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 3 Postament, suport care susține o mașină-unealtă. 4 Banchetă la ambarcații mici. pl. -uri. /<fr. banc.

banc³ s.n. v. bancă¹.

banc² s.n. 1 Numele unui joc de cărți. 2 (fam.) Scurtă anecdotă glumeață. ◆ Ext. Minciună. • pl. -uri. /<germ. Bank.

*BANC¹ (pl. -curi) sn. 🌍 ⛵ Îngrămădire de nisip sub apă, într’un rîu sau în mare, și care ajunge uneori pînă la suprafață, constituind o piedică pentru navigațiune (👉 BANCĂ¹2) [fr.].

*BANC² sbst. ♠️ 1 Un joc de cărți, maca: feți logofeți de soiul nostru, cu meseria stosului și a ~ului, nu pier în Iași (ALECS.) ¶ 2 = BANCĂ²3: aduna mizele ’n ~ c’o mișcare grațioasă (VLAH.) [germ. Bank].

BANC¹, bancuri, s. n. I. 1. Îngrămădire de nisip, de pietriș sau de nămol formată pe fundul mărilor sau al fluviilor, care ajunge uneori până la suprafața apei. 2. Grup mare de scoici sau de pești. II. 1. Masă sau platformă special amenajată pentru efectuarea de lucrări caracteristice unei profesiuni manuale. Banc de tâmplărie. Banc de ceasornicar. ♦ Banc de probă = instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 2. Banchetă la ambarcații mici. – Din fr. banc.

BANC¹, bancuri, s. n. 1. Îngrămădire de nisip, de pietriș sau de nămol formată pe fundul mărilor sau al fluviilor; uneori ajunge pînă la suprafața apei, constituind o piedică pentru navigație. Un val năpraznic luă barca în spinare și o slobozi ușor... într-un banc de nisip. GALACTION, O. I 199. Bancuri uriașe de nisipuri, aduse de fluviu, creșteau din mare ca niște insule la suprafață, astupînd canalul. BART, E. 391. 2. Cîrd mare de pești marini, în care predomină o anumită specie și care apar, în diferite epoci ale anului, la o distanță mai mică sau mai mare de țărm.

BANC³, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. V. bacara. Ce vrei, stos sau banc... – Stos...; știu că la banc se încap multe «șiderii» (= pungășii). NEGRUZZI, S. I 88. 2. (Familiar) Glumă (ieftină); vorbă de clacă, minciună; snoavă, anecdotă. ♦ Expr. A face bancuri = a spune sau a face glume (ieftine).

BANC², bancuri, s. n. 1. Postament sau suport (de obicei de fontă) al unei mașini-unelte. 2. Masă lungă și solidă cu diferite dispozitive pentru fixarea sau imobilizarea pieselor sau obiectelor de prelucrat, folosită în tîmplărie, lăcătușărie etc. În odaie te împiedici de calapoade, de bancul pentru lucru, de scaunul cu trei picioare. PAS, Z. I 197. 3. Instalație pentru măsurarea puterii motoarelor. Banc de probe cu frînă hidraulică.

BANC¹, bancuri, s. n. 1. Îngrămădire de nisip, de pietriș sau de nămol formată pe fundul mărilor sau al fluviilor, ajungînd uneori pînă la suprafața apei. 2. Cîrd mare de pești marini. – Fr. banc.

BANC³, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Glumă (ieftină); anecdotă; minciună. – Germ. Bank.

BANC², bancuri, s. n. 1. Postament sau suport al unei mașini-unelte. 2. Masă lungă cu diferite dispozitive pentru fixarea sau imobilizarea pieselor sau obiectelor de prelucrat. 3. Banchetă la mici ambarcații. 4. Instalație pentru măsurarea puterii motoarelor. – Fr. banc.

BANC s.n. I. 1. Grămadă submarină uriașă de nisip, de pietriș etc. depusă pe fundul mărilor, lacurilor și al fluviilor, care se ridică pînă aproape de nivelul apei. ◊ Banc de gheață = masă uriașă de gheață plutitoare, care se întîlnește în mările polare. 2. Grup de pești marini, în care predomină o anumită specie. II. 1. Postament, suport care susține o mașină-unealtă. 2. Masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat. 3. Instalație pentru încercarea puterii motoarelor. 4. Scîndură transversală la bărci, pe care stau cei care trag la vîsle; bancă. III. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Glumă ieftină; anecdotă; minciună. [Pl. -curi. / < fr. banc, germ. Bank].

BANC¹ s. n. 1. depunere de aluviuni, nisip, pietriș și nămol pe fundul mărilor, lacurilor și al fluviilor. 2. aglomerare de pești marini, în care predomină o anumită specie. (< fr. banc)

BANC³ s. n. 1. numele unui joc de cărți. 2. (fam.) glumă ieftină; anecdotă. (< germ. Bank)

BANC² s. n. 1. postament, suport care susține o mașină-unealtă. 2. masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat. 3. instalație pentru încercarea puterii motoarelor. 4. scândură transversală la bărci, ca scaun pentru cei care trag la rame. (< fr. banc)

BANC¹ ~uri n. 1) Îngrămădire de diverse materiale (nisip, pietriș, nămol) formată pe fundul mărilor sau al fluviilor care, ajungând la suprafața apei, periclitează navigația; prag. 2) Cârd mare de scoici sau de pești (de obicei, de aceeași specie) care se deplasează dintr-un loc în altul. ~ de scrumbii. /<fr. banc

BANC³ ~uri n. 1) Nume dat unui joc de cărți; bacara; maca. 2) pop. Istorioară scurtă. A face ~uri. /<germ. Bank

BANC² ~uri n. Masă (sau platformă) special amenajată într-un atelier pentru efectuarea unor lucrări ce țin de exercitarea profesiilor manuale. ~ de tâmplărie. /<fr. banc

*banc n., pl. urĭ (it. banco, fr. banc. V. bancă). Mar. Chicĭ, insulă ascunsă supt apă orĭ apărută puțin la suprafața apeĭ: corabia s’a înnomolit într’un banc. V. scruntar.

BANCĂ¹, bănci, s. f. Scaun lung și îngust pentru două sau mai multe persoane. ◊ Expr. Banca ministerială = locurile din parlament rezervate membrilor guvernului. Banca acuzaților = locurile dintr-o sală de tribunal pe care stau acuzații. Banca apărării = locurile dintr-o sală de tribunal destinate avocaților care apără pe acuzați. ♦ Scaun, de obicei cu pupitru în față, pentru școlari. ◊ Loc. adv. (De) pe băncile școlii = (de) la școală, din (sau în) timpul petrecut în școală. ◊ Expr. A sta (sau a rămâne) în banca sa = a rămâne la locul său, a sta pasiv față de orice inițiativă, a fi docil. – Din fr. banc.

BANCĂ², bănci, s. f. 1. Instituție financiară care are ca activitate principală atragerea de depozite și împrumutarea unor sume în scopul acordării de credite și efectuării de plasamente. ♦ (Med.) Bancă de organe = laborator în care se asigură prezervarea în condiții riguroase a unor țesuturi, a sângelui sau a unor organe în vederea transplantării lor. (Inform.) Bancă de date sau bancă de informații = totalitatea datelor organizate în scopul optimizării procesului de căutare și modificare a lor sau a relațiilor dintre ele, independent de o anumită aplicație. 2. (La unele jocuri de cărți) Sumă pe care bancherul (2) o ține în fața lui pentru a plăti câștigurile celorlalți jucători. ◊ Expr. A sări (sau a face să sară) banca (în aer) = a câștiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher (2) în joc. – Din it. banca, fr. banque.

BANG interj., s. n. 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot sau alt sunet metalic; dang, balang. 2. S. n. Sunetul astfel produs. – Onomatopee.

bancă¹ sf vz banc³

bancă² sf [At: NEGRUZZI, S. I, 328 / V: (reg) ~ngă, banc sn / Pl: bănci / E: fr banc, it banca] 1 Scaun îngust și lung (cu sau fără spătar) pentru două sau mai multe persoane. 2 (Îs) ~ca ministerială Locurile din parlament rezervate membrilor guvernului. 3 (Îs) ~ca apărării Locurile dintr-o sală de tribunal destinate avocaților care apără pe acuzați. 4 (Îs) ~ca catargului Banca unei lotci prin care trece catargul. 5 Scaun (cu sau fără pupitru în față) pe care stau școlarii în clasă. 6 (îÎav) (De) pe băncile școlii (De) la școală. 7 (Îal) Din (sau în) timpul petrecut în școală. 8 (Îe) A sta (sau a rămâne) în ~ca sa A rămâne la locul său (fiind pasiv). 9 (Îae) A fi docil. corectat(ă)

bancă³ sf [At: LB / V: (reg) ~ngă, banc sn / Pl: bănci, (înv) bănce / E: it banca, fr banque] 1 Întreprinderea financiară care efectuează operații de plată și credit (și organizează circulația bănească). 2 (Îs) ~ de organe Serviciu medical care păstrează atât sângele pentru perfuzii, cât și diferite organe interne pentru transplantul de organe. 3 (Îs) ~ de date (sau de informații) Cantitate (mare) de informații stocate și redate cu ajutorul computerului. 4 (Înv) Bancnotă. 5 Banc¹ (1). 6 Banc¹ (2). 7 (Îe) A sări (sau a face să sară) ~ca (în aer) A câștiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher în joc. 8 (Îe) A sparge ~ca A câștiga dintr-o dată toți banii puși în joc.

bang i [At: PAMFILE, C. 32 / V: banc / E: fo, (3) eg sonic bang] 1 Cuvânt care imită sunetul unui clopot Si: balang, dang. 2 Cuvânt care imită sunetul unei împușcături Si: bum, bam. 3 (Fiz; îs) ~ sonic Zgomot puternic produs în momentul când un corp în mișcare depășește viteza sunetului.

bangă¹ sf vz bancă²

bangă² sf vz bancă³

panc^1[1] i vz bang

pancă sf vz bancă^[1]

báncă¹ s.f. 1 Scaun lung și îngust, cu sau fară spetează, pentru două sau mai multe persoane. ◇ = Banca apărării = locurile dintr-o sală de tribunal destinate avocaților care apără pe acuzați. Banca acuzaților = locurile dintr-o sală de tribunal ocupate de acuzați. Bancă ministerială v. ministerial. 2 Scaun (cu pupitru în față) pe care stau elevii în clasă. ◇ Loc.adv. (De) pe băncile școlii = (de) la școală, din (sau în) timpul petrecut la școală. ◇ Expr. A sta (sau a rămîne) în banca sa = a) a sta pasiv, la locul lui, indiferent față de orice inițiativă; b) a fi docil. 3 (mar.) Banca catargului = banca unei ambarcații prin care trece catargul. • pl. bănci. și (reg.) banc s.n. /<fr. banc, germ. Bank, ngr. βανcα.

báncă² s.f. 1 (fin.) Instituție financiară care execută operații de plată și de credit (și organizează circulația bănească). ◇ Bancă de emisiune = bancă învestită de autoritatea de stat cu dreptul de a emite bancnote. Bancă comercială (sau de depozit) = bancă specializată în păstrarea temporară a capitalurilor disponibile, în acordarea de credite și în efectuarea de operații de comision. Bancă de credit ipotecar = bancă specializată în acordarea de împrumuturi (pe termen lung), garantate cu bunuri imobiliare, pentru achiziția de locuințe, de terenuri etc. Bancă de investiții = bancă specializată, prin care se constituie, la dispoziția clienților, fondurile necesare pentru lucrările de reconstrucție și de investiții. Bilet de bancă v. bilet. 2 (inform.) Bancă de date (sau de informații) = set (mare) de informații stocate pe suport electronic și apelate prin intermediul calculatorului; bază de date. 3 (med.) Bancă de organe = laborator în care se asigură prezervarea în condiții riguroase a unor țesuturi, a sîngelui sau a unor organe în vederea trasplantării. 4 (la unele jocuri de cărți) Sumă pe care bancherul o ține în fața lui pentru a plăti cîștigurile celorlalți jucători. ◇ Expr. A sări (sau a face să sară) banca (în aer) = a cîștiga întreaga sumă existentă în joc. A sparge banca = a cîștiga (dintr-o dată) toți banii puși în joc de bancher. • pl. bănci. /<it. banca, fr. banque, germ. Bank, ngr. βανcα, engl. bank.

bang¹ interj. (adesea repet.) Cuvînt care imită sunetul produs de un clopot sau prin lovirea unui obiect metalic; dang. • pl. -uri. /onomat.; cf. engl., fr. bang.

*BANCĂ¹ (pl. bănci) sf. 1 Scaun lung, de lemn sau de metal, pe care pot ședea mai multe persoane laolaltă (🖼 342): a ședea pe băncile școlii; ~ de grădină ¶ 2 🌍 BANC¹ [fr. banc].

*BANCĂ² (pl. bănci) sf. 1 ⚚ Întreprindere comercială creată de Stat sau de particulari, ale cărei operațiuni de căpetenie consistă în a primi și păstra diferite sume depuse de particulari, a face încasări și plăți în socoteala clienților, a da cu împrumut bani pe polițe, a cumpăra și a vinde efecte comerciale în contul propriu sau al clienților, a face schimb de monete, etc,: Banca Națională a Romîniei; Banca de Scont; bilet de ~, bancnotă, bani de hîrtie ¶ 2 ⚚ Locul, casa unde se fac asemenea operațiuni de bani ¶ 3 ♠️ În anumite jocuri de cărți, ca maca, stos, etc., suma de bani pe care bancherul, adică cel ce conduce jocul, o pune dinainte-i spre a putea plăti, în caz de pierdere, sumele riscate de ceilalți jucători: a pus cinci sute de lei în ~; a tăia o ~, a conduce jocul ca bancher: a sparge banca, a cîștiga toți banii ce bancherul a pus pe masă: de cîte ori punea în contra mea cîte o sărăcie de patru lei, îmi spărgea toate băncile (DLVR,) ¶ 4 Trans. ⚚ †Bancnotă, bilet de bancă [fr. < it.].

*BANGĂ sf. pop. – BANCĂ.

BANCĂ¹, bănci, s. f. Scaun lung pentru două sau mai multe persoane. ◊ Expr. Banca ministerială = locurile din parlament rezervate membrilor guvernului. Banca acuzaților = locurile dintr-o sală de tribunal ocupate de acuzați. Banca apărării = locurile dintr-o sală de tribunal destinate avocaților care apără pe acuzați. ♦ Scaun, de obicei cu pupitru în față, pentru școlari. ◊ Loc. adv. (De) pe băncile școlii = (de) la școală, din (sau în) timpul petrecut în școală. ◊ Expr. A sta (sau a rămâne) în banca sa = a rămâne la locul său, a sta pasiv față de orice inițiativă, a fi docil. – Din fr. banc.

BANCĂ², bănci, s. f. 1. Intreprindere financiară care efectuează operații de plată și de credit (și organizează circulația bănească). ♦ Bancă de organe = serviciu medical care dispune de sânge pentru transfuzii, de cornee pentru transplantări etc. 2. (La unele jocuri de cărți) Sumă pe care bancherul (2) o ține în fața lui spre a plăti câștigurile celorlalți jucători. ◊ Expr. A sări (sau a face să sară) banca (în aer) = a câștiga un pot egal cu întreaga sumă pusă de bancher (2) în joc. – Din it. banca, fr. banque.

BANG interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopot sau alt sunet metalic; dang, balang. – Onomatopee.

BANCĂ¹, bănci, s. f. Scaun îngust și lung (cu sau fără spetează), pe care pot ședea mai multe persoane deodată. V. laviță, banchetă. Pe o bancă de piatră șezuseră pe vremuri arnăuții de pază. DUMITRIU, B. F. 118. Așezați pe băncile de lemn ale vagonului, moții priveau munții. BOGZA, Ț. 17. Au tras banca de lemn sub fereastră și s-au așezai cu spatele spre lumea din salon. PAS, L. I 24. ♦ Scaun (de obicei împreună cu pupitrul) pentru două sau mai multe persoane, pe care șed școlarii în clasă. Stăteam amîndoi intr-o bancă. SADOVEANU, N. F. 36. Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit; Cînd suna, știam că Ramses trebuia să fi murit.. EMINESCU, O. I 140. ♦ Loc. adv. Pe băncile școlii = la școală, la învățătură. De pe băncile școlii = din timpul petrecut în școală. S-a remarcat încă de pe băncile școlii. ♦ (În expr.) Banca acuzaților = banca pe care stau, într-o sală de judecată, acuzații. Banca apărării = banca pe care stau avocații apărării. ♦ Aparat de gimnastică, la care se pot executa, individual sau în grup, diferite exerciții de gimnastică.

BANCĂ², bănci, s. f. 1. Institut de credit care efectuează operații financiare. Bancă de stat. ◊ Banca de credit pentru investiții = așezîmînt care acordă credite pentru investiții în industrie, în comerțul de stat etc. Bancă de emisiune = bancă care are dreptul de a emite bancnotă. Bilet de bancă v. bilet. 2. (La jocul de cărți) Banii puși în joc de cel ce ține jocul. V. banc³ (1). Jucau de vreo două ceasuri bacara... Augustatos... ținea banca. DUMITRIU, B. F. 128.

BANG interj. (Adesea repetat) Interjecție care imită sunetul unui clopot; balang, dang.

BANCĂ¹, bănci, s. f. Scaun îngust și lung pe care pot ședea mai multe persoane. ◊ Banca acuzaților = bancă pe care stau, într-o sală de judecată, acuzații. Banca apărării = bancă pe care stau, într-o sală de judecată, avocații apărării. ♦ Scaun pentru una sau mai multe persoane (de obicei cu pupitre), pe care șed școlarii în clasă. ◊ Loc. adv. Pe băncile școlii = la școală. De pe băncile școlii = din timpul petrecut în școală. – Fr. banc.

BANCĂ², bănci, s. f. 1. Institut de credit care efectuează operații financiare. ◊ Bancă de emisiune = bancă învestită cu dreptul de a emite bancnote. 2. (La unele jocuri de cărți) Banii puși în joc de cel ce conduce jocul. – It. banca (fr. banque).

BANG interj. (Adesea repetat) Cuvînt care imită sunetul unui clopot. – Onomatopee.

BANCĂ³ s.f. Scaun lung, cu sau fără rezemătoare, pe care pot ședea deodată mai multe persoane. ♦ Scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă. [< fr. banc, cf. germ. Bank].

BANCĂ¹ s.f. Instituție financiară care execută operații de plată și de credit. ◊ Bancă de emisiune = instituție care are dreptul să emită bancnote; bilet de bancă = bancnotă. [< fr. banque, it. banca].

BANCĂ² s.f. (La jocul de cărți) Banii puși în joc de cel ce ține jocul. [< germ. Bank].

BANCĂ³ s. f. piesă de mobilier, cu sau fără rezemătoare, pe care pot ședea deodată mai multe persoane. ◊ scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă. ♦ a sta în banca sa = a fi neutru, a sta pasiv, indiferent. (< fr. banc, germ. Bank)

BANCĂ¹ s. f. 1. instituție financiară care efectuează operații de plată și de credit. ♦ ~ de emisiune = instituție care are dreptul să emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă. 2. ~ de date (sau de informații) = instituție specializată în stocarea și furnizarea de informații prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant. (< it. banca, fr. banque)

BANCĂ² s. f. (la jocul de cărți) banii puși în joc de cel ce ține jocul. (< germ. Bank)

bancă s. f. în sintagmele bancă de date, de transplantologie, de informații, de organe, de cuvinte Loc unde se centralizează și se conservă informațiile prelucrate cu ordinatorul, organe ale corpului omenesc, fișe de cuvinte etc. ◊ „Banca de transplantologie. Clădirea Institutului de biostructură al Academiei de medicină din Varșovia adăpostește Banca centrală națională de țesuturi – cea mai mare instituție de acest fel de pe continent și a doua din lume, după cea din Maryland, S.U.A. țesuturile destinate transplanturilor – grefe de oase, cartilaje, meninge, tendoane, nervi periferici, piele – sunt preparate pe baza unei tehnologii moderne.” Sc. 6 XI 77 p. 6. ◊ „Proiectul prevede ca personalul medical să aibă acces la banca de informații a unui calculator [...] prin intermediul a 80 de displayuri – echipament terminal asemănător unui ecran de televizor cu ajutorul căruia se poate dialoga cu computerul.” R.l. 14 I 78 p. 6. ◊ „[...] problema transplanturilor de organe [...] se izbește, adesea, de lipsa organelor înlocuitoare compatibile biologic cu organismul persoanelor ce ar trebui să le primească. «Băncile de organe» create în diferite țări nu fac întotdeauna față împrejurărilor.” Sc. 22 II 79 p. 5. ◊ „În 1983 existau probe multiple [de SIDA] care stăteau la dispoziția băncilor de sânge.” ◊ Rev. 22 29/95 p. 16; v. și R.l. 14 I 78 p. 6; v. și telematică, teletext (după fr. banque de données, d’informations, d’organes, de motsetc.; cf. engl. data-bank; PR 1949, BD 1970, DTN 1972; DEX-S)

bancă-pupitru s. f. Bancă combinată cu o masă de scris ◊ „O bancă-pupitru, masă-birou de studiu etc.” Mag. 7 I 67 p. 6 (din bancă + pupitru)

BANCĂ¹ bănci f. 1) Scaun lung (cu sau fără spetează) pentru mai multe persoane. ~ de lemn. 2) Scaun cu pupitru în față pentru școlari. * De pe băncile școlii din anii de școală. [G.-D. băncii] /<fr. banc

BANCĂ² bănci f. 1) Instituție financiară care efectuează operații de plată și de credit. ~ agricolă. 2) Clădire unde se află această instituție. ~a națională se află în centrul orașului. 3): ~ de date ansamblu de date dintr-un anumit domeniu, organizate în scopul optimizării folosirii lor. [G.-D. băncii] /<fr. banque, it. banca

BANG interj. (se folosește pentru a reda sunetul produs de un clopot). /Onomat.

bancă f. 1. scaun lung pe care pot ședea mai mulți inși; 2. pl. bănci, stânci ascunse sub apă, grămădire de nisip ori pietriș în mare sau în râuri, periculoase pentru corăbii.

bancă f. 1. un fel de comerț care consistă a împrumuta și a lua bani cu dobândă, a schimba efecte, a le sconta în folosul unei prime; 2. așezământ care face aceste diferite operațiuni: Banca Națională, cea mai mare instituțiune de credit a țării, fondată în 1879, cu un capital de 12 mil., reprezentat prin 24.000 acțiuni a 500 lei.

*báncă f., pl. băncĭ (it. banca și banco, fr. banque [zărăfie] și banc [scaun], sp. pg. banco, d. vgerm. banch, panch, ngerm. bank; ngr. bánka, pron. bánga, scaun, și bánkos, zărăfie; rus. bánka, bank. V. banc și pangar). Un fel de scaun lung de lemn, de fer saŭ de peatră pe care pot ședea maĭ mulțĭ inșĭ: bancă de grădină, băncĭ de școală, a fi pe băncile școaleĭ (a fi școlar). Banc, stîncă supt apă saŭ grămadă de nisip care împedecă navigațiunea. La unele jocurĭ de noroc, baniĭ pe care-ĭ are dinainte cel ce conduce jocu. Un fel de comerciŭ care consistă în acordarea banilor și în primirea interesuluĭ și în scontarea efectelor în schimbu uneĭ prime. Instituțiune publică de credit autorizată pin lege, pusă supt controlu statuluĭ și cu oarecare obligațiunĭ și privilegiĭ, mai ales acela de a emite bilete de bancă. Edificiu în care se face acest fel de comerciŭ și în care-s birourile acesteĭ instituțiuni. Banca Națională a Româniiĭ, cea maĭ veche instituțiune de credit a țăriĭ, fundată la 1879, cu un capital de 12,000,000 de francĭ reprezentat pin 24,000 de acțiunĭ de cîte 500 de francĭ. Banca Franciiĭ, înființată la 1803, are privilegiu excluziv de a emite bilete la vedere și la purtător, numite bilete de bancă. Operațiunile eĭ statutare îs următoarele: sconturĭ de efecte de comerciŭ și de efecte publice, avansurĭ pe drugĭ de metale prețioase, pe rente, pe acțiunĭ și obligațiunĭ de căĭ ferate și ale Creditului Fonciar ș.a. Are sediu în Paris și sucursale în departamente, ceĭa ce a făcut și B.N. a Româniiĭ, cu sediul în București și cu sucursale în județe. – Munt. Pop. bangă (după ngr.). V. bilet, hîrtie.

bang și dang, interj. care arată sunetu unuĭ clopot mare tras maĭ rar (tot așa și ung. kong-bong. V. și balang).

bángă V. bancă.

banc s. n., pl. bancuri

banc s. n., pl. bancuri

banc (prag, masă; anecdotă) s. n., pl. bancuri

bancă s. f., g.-d. art. băncii; pl. bănci

bang¹ interj.

bancă s. f., g.-d. art. băncii; pl. bănci

bang¹ interj.

bancă (scaun lung, întreprindere financiară) s. f., g.-d. art. băncii; pl. bănci

bang interj.

bancă (bănci), s. f. – 1. Scaun lung. – 2. Întreprindere financiară care efectuează operații de plată și credit. – 3. (La unele jocuri de cărți) Sumă din care bancherul plătește cîștigurile celorlalți jucători. – 4. (Înv.) Bilet de bancă. – 5. (Înv.) În arg., hîrtie de o sută de lei. – Var. banc, s. n. (bancă la jocuri de cărți; glumă, brașoavă). – Mr. bancu, bancă, megl. bancă. It. banca, fr. banque (sec. XVIII). Var. banc, reproduce fidel fonetismul fr. Cuvîntul mr., din it. (Ruffini 328). Toți der. sînt împrumuturi directe: bancar, adj., din it. bancario; banco, s. m. (bancă la jocuri de cărți), din it.; bancher, s. m., din it. banchiero, fr. banquier; banchetă, s. f., din fr. banquette; banchiză, s. f., din fr. banquise; bancnotă, s. f., din germ. Banknote, cf. mag. banknotta (Borcea 177); bancrută, s. f., din fr. banqueroute, care la rîndul său provine din it. banca rotta; băncuță, s. f. (monedă de 50 bani; odinioară, în Trans., monedă de 20 creițari), din germ. Bankozettel, transformat prin etimologie populară într-un diminutiv de la bancă (Hasdeu 3193; Borcea 177).

bancă¹ Bancă¹ „scaun” e explicat de DLRM, copiind ca de obicei pe CADE, prin fr. banc, fără nici o vorbă despre diferența de terminație și de gen. DA îl explică prin it. banca, dar dă și varianta banc, explicată prin germană. Ciorănescu, care tratează pe bancă¹ și bancă² împreună, pornește de la it. banca, fr. bangue, cu adaosul că varianta banc reproduce exact fonetismul francez, apoi notează că toate derivatele sînt împrumuturi directe: bancar, bancher etc., din italiană, franceză etc. (dar it, banchiero, fr. banguier trebuiau să devină *banchier). Scriban pune și el ambele sensuri împreună și trimite la mai multe limbi: italiană, franceză, germană, greacă, rusă. Ca de obicei, pentru noțiuni de acest fel, nu vom porni direct de la franceză, și nici măcar de la italiană, ci trebuie să avem în vedere nn intermediar într-o limbă mai apropiată de noi. Bulgara are forma банкa, pe care PCБKE o explică prin germană, iar БEP prin română sau prin italiană. Pentru mine nu încape nici o îndoială că atît forma bulgară, cît și cea română (eventual una prin intermediul celeilalte) provin din greacă, unde se cunosc două variante, desigur numai grafice μπάγϰα și μπάνϰα în românește forma populară bangă a fost multă vreme folosită și mi se pare sigur că e mai veche decît cealaltă. Ea reproduce pronunțarea grecească, iar bancă a fost refăcut sub influența occidentală.

bancă² Cu înțelesul de „instituție economică”, bancă o explici de DLRM prin it. banca (fr. banque), iar derivatul banchi fără ezitare, prin fr. banquer (evident, greșeală de tipar pentru banquier). Și aici urmează fidel pe CADE. Se știe însă că italienii sînt bancheri mai vechi decît francezii și că fr. banquer e împrumutat din italiană. DN e deci mai corect: < fr. banque it. banco. DA trimite tot la it. banca, iar pentru raport cu bancă¹, conferă gr. τραπεζίτης „zaraf” din τρἀπεζα „masă”. Ca și în cazul lui bancă¹ și poate mai mult încă aici, trebui să ne uităm întîi la limbile vecine. Bulgara are банкa, cu derivatul банкep, explicate de PCБKE, primul prin italiană, al doilea prin franceză. БEP, care tratează pe bancă¹ și bancă² împreună, semnalează varianta mai veche бангep. Româna cunoaște și ea formele populare bangă, bangher, evident mi vechi (de aici și numele de familie Banghereanu?), care se explică prin greacă: μπἀγϰα, μπἀνϰα, μπαγϰ(ι)ὲρης, dar trebuie amintită și forma turcească banker. Și aici au fost fără îndoială folosite la început numai formele cu g, apoi cele cu k au veni odată cu influența occidentală.

banc arcuit (sedim.) (engl.= point-bar), formă acumulativă în albiile minore (canale) ale râurilor meandrate. Sedimentele unui b.a. repauzează peste aluviunile bazale din canal; grosimea lor este direct proporțională cu adâncimea canalului. Granofaciesul este variabil: rudite, r.fine., arenite și silturi, slab sortate; variațiile de debit determină interstratificația sedimentelor fine cu cele grosiere; pe verticală se constituie în secvențe fining-up; au stratificație oblică la scară mare; laminațiile au înclinări reduse, spre aval. B.a. este o unitate de acreție laterală.

BANCA DE REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE (Banque de règlements internationaux/ Bank of International Settlements; B.R.I.), instituție financiară internațională cu competență limitată, cu sediul la Basel (Elveția ), creată în 1930 în scopul facilitării cooperării între băncile centrale și și a reglementărilor operațiunilor financiare a 29 de țări. Agent al O.C.D.E. și C.E.C.O.

BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIȚII (Banque Européene d’investissement/ European Investment Bank; B.E.I.), instituție bancară a Comunității Economice Europene, cu sediul la Luxemburg, înființată în 1958, pentru finanțarea proiectelor de dezvoltare a țărilor membre, precum și a altor țări.

BANCA EUROPEANĂ PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE (B.E.R.D.), instituție financiară interguvernamentală la care participă 39 de state, creată în 1991, la Londra, în scopul efectuării de operațiuni de credit pentru țările Europei Centrale și de Est. Este condusă de un consiliu al guvernatorilor, format din reprezentanții țărilor membre. Are un capital inițial de 10 miliarde ECU (12 miliarde dolari).

BANCA INTERNAȚIONALĂ PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE (B.I.R.D.; în engl. International Bank for Reconstruction and Development), instituție bancară internațională guvernamentală, cu sediul la Washington, creată în 1945 (își începe activitatea în 1946), în scopul acordării de împrumuturi pentru finanțarea unor proiecte economice, precum și al asistenței tehnice necesare. Instituție specializată a O.N.U. din 1947, B.I.R.D. are 150 membri (1990), printre care și România (din 1972).

BANCA INTERNAȚIONALĂ PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE / BANCA MONDIALĂ (B.I.R.D. / B.M.; în engl.: Internațional Bank for Reconstruction and Development / World Bank – I.B.R.D. / W.B.), agenție specializată guvernamentală (din 1947) în cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Washington (S.U.A.), creată la 27 dec. 1945 în urma Conferinței de la Bretton Woods din 22 iul. 1944 (își începe activitatea la 25 iun. 1946), în scopul acordării de împrumuturi din fonduri proprii sau recuperate de pe piața de capital, țărilor în curs de dezvoltare, pentru finanțarea unor proiect economice, precum și al asistenței tehnice necesare. Sprijină nevoile de dezvoltare umană și socială pe termen lung, asigură împrumuturi financiare directe, furnizând suport în perioadele de criză în general populației din zonele subdezvoltate, folosește pârghii financiare pentru a promova politici-cheie și reforme instituționale, sprijină capitalul privat creând un climat favorabil investițiilor, asigură suport financiar pentru bunurile de larg consum indispensabile supraviețuirii populației în țările sărace. Cuprinde un ansamblu de trei instituții bancare asociate: Corporația Financiară Internațională (C.F.I.; în engl.: Internațional Finance Corporation – I.F.C.), fondată în 1956, 175 membri, Asociația Internațională pentru Dezvoltare (A.I.D.; în engl.: International Development Association – I.D.A.), fondată în 1960, 162 membri, Agenția pentru Garantarea Investițiilor Multilaterale (A.G.I.M.; în engl.: Multilateral Investment Guarantee Agency – M.I.G.A.), fondată în 1988, 154 de membri, toate trei cu sediul la Washington. România este membru B.I.R.D. / B.M. din 9 dec. 1972.

BANCA MONDIALĂ (Banque Mondiale / World Bank), ansamblu de trei instituții bancare, specializate ale O.N.U., care acordă asistență tehnică și financiară țărilor în curs de dezvoltare: Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Asociația Internațională pentru Dezvoltare, Societatea Financiară Internațională.

a sta în banca lui / proprie expr. 1. a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în treburile altuia. 2. a se mulțumi cu puțin, a nu emite pretenții nejustificate.

pentru bancul acesta m-au dat afară de la grădiniță expr. (iron. – d. o glumă) e veche!, o știam de mult!

stai în banca ta! expr. fii cuminte!

știi bancul cu albinele? expr. (iron. – aluzie la interj. „roiu!”) pleacă de aici!, fugi!

BANC s. 1. (IHT.) (reg.) toană. (~ de pești.) 2. (GEOGR.) prag. (~ al unei ape curgătoare.) 3. (TEHN.) stand. (~ de probă, de încercare.)

BANC s. bacara, maca.

BANC s. v. anecdotă, glumă, spirit.

BANC s. 1. (IHT.) (reg.) toană. (~ de pești.) 2. (GEOGR.) prag. (~ al unei ape curgătoare. 3. (TEHN.) stand. (~ de probă, de încercare.)

BANC s. bacara, maca. (~ este numele unui joc de cărți.)

banc s. v. ANECDOTĂ. GLUMĂ. SPIRIT.

BANCĂ s. 1. (prin Ban.) scămnie. (Stă pe ~, la poartă.) 2. v. pupitru.

BANCĂ s. 1. (prin Transilv.) tocoric. (Are bani la ~.) 2. bancă de date v. bancă de informații; bancă de informații = bancă de date. 3. (rar) șuetă. (~ la unele jocuri de cărți.)

BANCĂ s. v. bancnotă, bilet de bancă, hârtie, hârtie-monedă.

BANG interj. balang!, bam!, dang!

BANCĂ s. 1. (prin Ban.) scămnie. (Stă pe ~, la poartă.) 2. pupitru. (Puneți caietele pe ~!)

BANCĂ s. 1. (prin Transilv.) tocoric. (Are bani la ~.) 2. (rar) șuetă. (~ la unele jocuri de cărți.)

bancă s. v. BANCNOTĂ. BILET DE BANCĂ. HÎRTIE. HÎRTIE-MONEDĂ.

BANG interj. balang!, bam!, dang! (Clopotul face: ~!)