báncă¹ s.f. 1 Scaun lung și îngust, cu sau fară spetează, pentru două sau mai multe persoane. ◇ = Banca apărării = locurile dintr-o sală de tribunal destinate avocaților care apără pe acuzați. Banca acuzaților = locurile dintr-o sală de tribunal ocupate de acuzați. Bancă ministerială v. ministerial. 2 Scaun (cu pupitru în față) pe care stau elevii în clasă. ◇ Loc.adv. (De) pe băncile școlii = (de) la școală, din (sau în) timpul petrecut la școală. ◇ Expr. A sta (sau a rămîne) în banca sa = a) a sta pasiv, la locul lui, indiferent față de orice inițiativă; b) a fi docil. 3 (mar.) Banca catargului = banca unei ambarcații prin care trece catargul. • pl. bănci. și (reg.) banc s.n. /<fr. banc, germ. Bank, ngr. βανcα.