stand¹ sn [At: CADE / V: șt~ / Pl: ~uri / E: fr, eg stand, ger Stand] 1 Loc special amenajat pentru întrecerile de tir sau pentru exerciții de gimnastică. 2 Loc (amenajat) unde vânătorii așteaptă vânatul după goană. 3 (Adesea cu determinări care arată felul exponatelor) Spațiu special amenajat (cu vitrine, mese, panouri etc.) în vederea prezentării exponatelor într-o expoziție, într-un magazin etc. 4 (Șîs ~ de probă sau de încercări) Masă, platformă etc. special amenajată (în uzine, ateliere etc.) pentru controlul mașinilor, motoarelor, aparatelor etc. noi, ieșite de la montaj Si: banc de probă. 5 (Prc) Utilaj folosit în acest scop.

STAND, standuri, s. n. 1. Spațiu într-o expoziție amenajat cu vitrine, mese, panouri, suporturi etc. pentru aranjarea obiectelor, cărților, diagramelor, cartogramelor și graficelor expuse. Standuri speciale sînt destinate articolelor casnice de larg consum. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2739. 2. (La fabrici și uzine sau în laboratoare) Loc utilat în mod special pentru controlul și încercarea mașinilor noi. Standurile fabricii de automobile. 3. (Sport) Loc de tragere special amenajat pentru întrecerile de tir. – Variantă: ștand s. n.

STAND s.n. 1. Compartiment unde se etalează la o expoziție produsele, diagramele etc. 2. Banc de probă (în uzine etc.). 3. Loc amenajat pentru tragere la țintă și pentru exerciții de gimnastică. [Var. ștand s.n. / < fr., engl. stand].

STAND s. n. 1. compartiment unde se etalează la o expoziție produsele, diagramele etc. 2. spațiu utilat pentru verificarea mașinilor noi sau pentru probe; banc de probă. 3. loc amenajat pentru tragere la țintă și pentru exerciții de gimnastică. 4. aparat cu o construcție specială, din lemn sau metal, la însămânțările artificiale ale animalelor cu talie mare. (< fr., engl. stand, germ. Stand)

STAND ~uri n. 1) Panou pentru prezentarea diferitelor obiecte. ~ de cărți. 2) Loc special într-o uzină pentru încercarea mașinilor noi; banc de probă. 3) sport Loc amenajat pentru tragerea la țintă (la tir). /<fr., engl. stand, germ. Stand

*stand n., pl. urĭ (engl. stand). Loc îngrădit p. exercițiĭ gimnastice orĭ p. tir. Loc acordat într’o expozițiune fie-căruĭ expunător.

ștand³ sn vz stand

ștand⁵ sns [At: BĂNUȚ, T. P. 159 / V: (reg) ștoa~ / E: ger Stand] (Trs) 1 (Îf ștoand) Funcție (1). 2 (D. militari; îla) De ~ Care este în termen.

ștand² sn [At: LEXIC REG. 86 / Pl: ~uri / E: ns cf ștanță] (Reg) Instrument folosit pentru a imprima anumite semne pe piele sau pe lemn.

ȘTAND s.n. v. stand.

stand-by în împrumut/credit stand-by 1990 (fin.; anglicism) Linie de credit care acordă beneficiarului dreptul de a obține succesiv împrumuturi, după nevoi, într-o perioadă convenită (de obicei 35 ani), până la un total prestabilit v. FMI [pron. stendbai]

stand s. n., pl. standuri

stand s. n., pl. standuri

stand s. n., pl. standuri

stand

STAND (< fr., engl. germ.) s.n. 1. Spațiu special amenajat pentru prezentare într-o expoziție, într-un magazin etc. 2. (TEHN.) S. de probă (sau de încercări) = banc de probă (sau de încercări). 3. (SPORT) Loc special amenajat pentru executarea unor trageri cu armamentul sportiv sau în competițiile automobilistice; loc rezervat alimentării cu combustibil, schimbării pneurilor sau a unor reparații.

STAND s. (TEHN.) banc. (~ de probă, de încercare.)

STAND s. (TEHN.) banc. (~ de probă, de încercare.)

ștand³, s.n. sg. (reg.) 1. (în forma: ștoand) funcție, post. 2. (în loc. adj.) de ștand = (despre militari) în termen.

ștand², ștanduri, s.n. (reg.) instrument pentru a imprima anumite desene în piele sau pe lemn.

ștand¹ s.n. (reg.) 1. schelă la o casă. 2. (în forma: ștant) bară care desparte caii sau vitele în grajd.