banc¹ s.n. I 1 (geomorf.) Îngrămădire de nisip, pietriș sau nămol, formată pe fundul mărilor ori al apelor curgătoare, care ajunge uneori pînă la suprafața apei, periclitînd navigația. Barca s-a izbit într-un banc de nisip. 2 Grup mare de pești sau de scoici, care apar în diferite perioade ale anului într-un anumit loc. 3 Banc de gheață = masă uriașă de gheață plutitoare, care se întîlnește în mările polare. Banc de ceață = ceață care apare pe suprafețe restrînse, sub influența condițiilor locale. II 1 (și banc de lucru) Masă sau platformă special amenajată, pe care pot fi montate dispozitive, utilaje, instalații folosite pentru efectuarea unor operații caracteristice unei profesii manuale. Banc de tîmplărie. 2 Banc de probă = instalație pentru controlul calităților tehnice ale unor motoare. 3 Postament, suport care susține o mașină-unealtă. 4 Banchetă la ambarcații mici. pl. -uri. /<fr. banc.