17 definiții pentru banc (joc, glumă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANC2, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Scurtă anecdotă glumeață; p. ext. minciună. – Din germ. Bank.

BANC2, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Scurtă anecdotă glumeață; p. ext. minciună. – Din germ. Bank.

bánc1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 87 / Pl: ~uri / E: fr banque] 1 Joc de cărți în care un jucător ține banca3 (5) Si: bancă3 (5) Cf bacara. 2 Banii pe care-i pune în joc (la banc1) plătind sau încasând cel care ține jocul împotriva tuturor celorlalți jucători Si: bancă3 (6), banco (3). 3 (Îe) A da (un) – A ține banca3 la banc1 (1). 4 (Fam) Anecdotă (scurtă) glumeață, cu poantă (politică) ironică. 5 (Pex; fam) Minciună.

banc2 s.n. 1 Numele unui joc de cărți. 2 (fam.) Scurtă anecdotă glumeață. ◆ Ext. Minciună. • pl. -uri. /<germ. Bank.

BANC3, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. V. bacara. Ce vrei, stos sau banc...Stos...; știu că la banc se încap multe «șiderii» (= pungășii). NEGRUZZI, S. I 88. 2. (Familiar) Glumă (ieftină); vorbă de clacă, minciună; snoavă, anecdotă. ♦ Expr. A face bancuri = a spune sau a face glume (ieftine).

BANC3, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Glumă (ieftină); anecdotă; minciună. – Germ. Bank.

BANC s.n. I. 1. Grămadă submarină uriașă de nisip, de pietriș etc. depusă pe fundul mărilor, lacurilor și al fluviilor, care se ridică până aproape de nivelul apei. ◊ Banc de gheață = masă uriașă de gheață plutitoare, care se întâlnește în mările polare. 2. Grup de pești marini, în care predomină o anumită specie. II. 1. Postament, suport care susține o mașină-unealtă. 2. Masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat. 3. Instalație pentru încercarea puterii motoarelor. 4. Scândură transversală la bărci, pe care stau cei care trag la vâsle; bancă. III. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Glumă ieftină; anecdotă; minciună. [Pl. -curi. / < fr. banc, germ. Bank].

BANC3 s. n. 1. numele unui joc de cărți. 2. (fam.) glumă ieftină; anecdotă. (< germ. Bank)

BANC1 s. n. 1. depunere de aluviuni, nisip, pietriș și nămol pe fundul mărilor, lacurilor și al fluviilor. 2. aglomerare de pești marini, în care predomină o anumită specie. (< fr. banc)

BANC3 ~uri n. 1) Nume dat unui joc de cărți; bacara; maca. 2) pop. Istorioară scurtă. A face ~uri. /<germ. Bank


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

banc (prag, masă; anecdotă) s. n., pl. báncuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BANC s. v. anecdotă, glumă, spirit.

banc s. v. ANECDOTĂ. GLUMĂ. SPIRIT.

BANC s. bacara, maca. (~ este numele unui joc de cărți.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pentru bancul acesta m-au dat afară de la grădiniță expr. (iron.d. o glumă) e veche!, o știam de mult!

știi bancul cu albinele? expr. (iron. – aluzie la interj. „roiu!”) pleacă de aici!, fugi!

Intrare: banc (joc, glumă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • banc
  • bancul
  • bancu‑
plural
  • bancuri
  • bancurile
genitiv-dativ singular
  • banc
  • bancului
plural
  • bancuri
  • bancurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

banc (joc, glumă)

etimologie: