banc¹ sn [At: NEGRUZZI, S. I, 87 / Pl: ~uri / E: fr banque] 1 Joc de cărți în care un jucător ține banca³ (5) Si: bancă³ (5) Cf bacara. 2 Banii pe care-i pune în joc (la banc¹) plătind sau încasând cel care ține jocul împotriva tuturor celorlalți jucători Si: bancă³ (6), banco (3). 3 (Îe) A da (un) – A ține banca³ la banc¹ (1). 4 (Fam) Anecdotă (scurtă) glumeață, cu poantă (politică) ironică. 5 (Pex; fam) Minciună.

banc² s.n. 1 Numele unui joc de cărți. 2 (fam.) Scurtă anecdotă glumeață. ◆ Ext. Minciună. • pl. -uri. /<germ. Bank.

BANC³, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. V. bacara. Ce vrei, stos sau banc... – Stos...; știu că la banc se încap multe «șiderii» (= pungășii). NEGRUZZI, S. I 88. 2. (Familiar) Glumă (ieftină); vorbă de clacă, minciună; snoavă, anecdotă. ♦ Expr. A face bancuri = a spune sau a face glume (ieftine).

BANC³, bancuri, s. n. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Glumă (ieftină); anecdotă; minciună. – Germ. Bank.

BANC s.n. I. 1. Grămadă submarină uriașă de nisip, de pietriș etc. depusă pe fundul mărilor, lacurilor și al fluviilor, care se ridică pînă aproape de nivelul apei. ◊ Banc de gheață = masă uriașă de gheață plutitoare, care se întîlnește în mările polare. 2. Grup de pești marini, în care predomină o anumită specie. II. 1. Postament, suport care susține o mașină-unealtă. 2. Masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat. 3. Instalație pentru încercarea puterii motoarelor. 4. Scîndură transversală la bărci, pe care stau cei care trag la vîsle; bancă. III. 1. Numele unui joc de cărți. 2. (Fam.) Glumă ieftină; anecdotă; minciună. [Pl. -curi. / < fr. banc, germ. Bank].

BANC¹ s. n. 1. depunere de aluviuni, nisip, pietriș și nămol pe fundul mărilor, lacurilor și al fluviilor. 2. aglomerare de pești marini, în care predomină o anumită specie. (< fr. banc)

BANC³ s. n. 1. numele unui joc de cărți. 2. (fam.) glumă ieftină; anecdotă. (< germ. Bank)

BANC³ ~uri n. 1) Nume dat unui joc de cărți; bacara; maca. 2) pop. Istorioară scurtă. A face ~uri. /<germ. Bank

banc s. n., pl. bancuri

banc s. n., pl. bancuri

banc (prag, masă; anecdotă) s. n., pl. bancuri

BANC s. bacara, maca.

BANC s. v. anecdotă, glumă, spirit.

banc s. v. ANECDOTĂ. GLUMĂ. SPIRIT.

BANC s. bacara, maca. (~ este numele unui joc de cărți.)

pentru bancul acesta m-au dat afară de la grădiniță expr. (iron. – d. o glumă) e veche!, o știam de mult!

știi bancul cu albinele? expr. (iron. – aluzie la interj. „roiu!”) pleacă de aici!, fugi!