9 definiții pentru bum (interj.) bum-bum


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.

BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.

BUM interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere. – Onomatopee.

bum i [At: ALECSANDRI, T. 1301 / E: fo] Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere.

BUM interj. Onomatopee care exprimă zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere.

BUM interj. (se folosește pentru a imita zgomotul înfundat, produs de un corp la cădere, de o armă etc.). /Onomat.

bum, interj. care arată bubuitu (tunetu).

bum-bum, interj. care arată sunetu tobeĭ (al bubuiturilor).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: bum (interj.)
bum1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • bum
  • bu
bum-bum interjecție
compus
  • bum-bum
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bum (interj.) bum-bum

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de o detunătură de armă, de o lovitură înfundată sau de o cădere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: