5 intrări

52 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avant2 sn vz avantaj

AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. – Din fr. avant-scène.

AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-șí lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv).

AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt.

avan1- [At: DN3 / V: -nt- / E: fr avant] Element prim de compunere savantă cu semnificația „anterior”.

avansce sf [At: DA ms / V: ~nt-s~ / Pl: ~ne / E: fr avantscène] 1 Parte dinaintea scenei (unui teatru), cuprinsă între cortină și rampă. 2 Lojă pentru spectatori, așezată de o parte și de alta a sălii, imediat lângă scenă.

avant-scénă sf vz avanscenă

avấnt sn [At: ALECSANDRI, P. III, 73 / Pl: ~uri / E: drr avânta] 1 Vioiciune. 2 Energie. 3 Forță în mișcări. 4-7 (Îe) A-și lua ~ A se avânta (6-9). 8 (Îae) A-și lua elan. 9 (Îvr; îe) A-și da ~ A se lansa. 10 Însuflețire. 11 Elan. 12 Entuziasm. 13 Dezvoltare rapidă într-un domeniu Si: progres. 14 (Îe) A lua ~ A crește repede. 15 (Îae) A se dezvolta. 16 (Îe) A-i tăia cuiva -ul A-i opri cuiva mișcarea plină de elan. 17 (Îae) A-i opri cuiva tendința spre progres. 18 (Îae) A-i tăia cuiva entuziasmul pentru ceva.

avânta [At: ALECSANDRI, P. III, 99 / Pzi: avânt / E: a3 + vânt] 1 vtf (Îrg) A învârti un obiect repede prin aer spre a-l putea arunca mai departe sau a putea lovi mai puternic. 2 vt (Înv) A împinge ceva sau pe cineva înainte, repede și cu putere Cf a îmbrânci. 3 vt (Înv; fig) A face pe cineva să se repeadă spre ceva. 4 vt (Înv; fig) A trezi cuiva elanul de a porni spre ceva sau de a începe ceva. 5 vt (Îvr) A însufleți pe cineva. 6 vr A se repezi brusc spre... Si: (Trs) azvânta2 (1). 7 vr A face o mișcare rapidă spre a atinge un anumit scop Si: (Trs) azvânta2 (2). 8 vr A se repezi asupra cuiva Si: (Trs) azvânta2 (3). 9 vr A-și lua zborul Si: (Trs) azvânta2. 10 vr A se mișca foarte repede Si: (Trs) azvânta2 (5). 11 vr (Fam) A cuteza prea mult Si: (Trs) azvânta2 (6). 12 vr (Fig) A-și deschide drum cu îndrăzneală Si: (Trs) azvânta2 (7). 13 vr (Fig) A fi îndrăzneț. 14 vr (Fig) A fi entuziast. 15 vr (Fig) A se dezvolta rapid. 16 vr (Fig) A progresa foarte mult. 17 vr (Fig) A crește foarte repede.

AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Partea de dinainte a scenei, cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. – Din fr. avant-scène.

AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-și lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv).

AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt.

AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Partea dinainte a scenei, cuprinsă între cortină și rampă. Prologul operei «Paiațe» se cîntă în avanscenă. 2. Fiecare dintre cele două loji pentru spectatori, așezate de o parte și de alta a sălii, chiar lîngă scenă. – Scris și: (după franțuzește, nerecomandabil) avantscenă.

AVÎ́NT, avînturi, s. n. 1. Vioiciune, energie în mișcări. Intețindu-și puterea în avînt voinicesc, îi aduc sărbătorii lui Noiembrie șapte Chezășia izbînzii pentru cei ce muncesc! DEȘLIU, G. 48. Și de pe sul cu mult avînt Ies odele încet cu-ncetul. COȘBUC, P. I 86. ◊ Expr. A-și lua avînt = a se avînta. Păsările negre fîlfîiră pe capetele lor, pînă își luară avînt. GALACTION, O. I 287. 2. Însuflețire entuziastă, imbold puternic, elan care împinge la săvîrșirea unor fapte mărețe. Ai farmecul puternic ce-aprinde-n omenire Avîntul de mari fapte, dorinți de nemurire. ALECSANDRI, P. III 73. Fig. O, vin’ să-ți culci urechea alăturea de mine, S-auzi zvîcnind pămîntul de rodnice avînturi. TOMA, C. V. 82. 3. Dezvoltare însuflețită, progres mare. Anii puterii populare sînt anii de puternic avînt economic și cultural al forțelor creatoare ale poporului, atît timp ținute sub obroc de capitalism. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669. ◊ Expr. A lua avînt = a crește, a se dezvolta. Industria grea a luat avînt în țara noastră.

AVÎNTÁ, avî́nt, vb. I. 1. Refl. A se repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva), a-și lua avînt. Vă pe marea largă, Vis de flăcări, vasul cum s-avîntă Peste valuri negre, să le spargă, Pentru mult visata pace sfîntă. BENIUC, V. 42. Și azi el se avîntă pe calul său arab. EMINESCU, O. I 97. Cerbul, în fuga sa minunată, se avîntă ca în zbor d-asupra rovinilor. ODOBESCU, S. III 136. ◊ Fig. O! Viață! Sufletul ce se avîntă Cîntă. MACEDONSKI, O. I 158. Iar sufletu-mi, în zboru-i, S-avîntă fericit. ALECSANDRI, P. III 99. ◊ Tranz. fact. Cu ce scop oare, cu ce hotărîre își părăsise el pustia casă părintească...? Însuși el nu putea ști; dar o răsăritură a inimii îl avînta-se spre locul unde ochii săi puteau să zărească pe zîna înflăcăratelor sale visări. ODOBESCU, S. I 120. ♦ A-și deschide drum cu îndrăzneală, biruind piedici. Mă-sa l-a trimis în sat. Vezi de-aceea-i încruntat Și s-avîntă și se crede Că-i bărbat. COȘBUC, P. I 224. ◊ Fig. Nu poți opri pămîntul să rotească, Nici soarele din marșul lui fierbinte, Nici fluierul să cînte, nici frunza să foșnească, Nici lumea să se-avînte de-a pururi înainte! DEȘLIU, G. 56. 2. Tranz. A împinge (pe cineva sau ceva) cu energie înainte. Radu... săltă iute-n luntre; apoi, îmbrîncind tare țărmul cu vîsla, cîteva voinicești lovituri de lopată avîntară micul vas departe de coastă. ODOBESCU, S. I 141. ◊ A imprima (cuiva sau unui lucru) o mișcare violentă. Și-a avîntn.t pușca în spate ș-a pornit șuierînd printre dinți. AGÎRBICEANU, S. P. 15. Și scoate-o măciucă groasă... Și-avîntînd-o într-o parte, Trage la ciocoi pe spate. MARIAN, S. 174. ◊ A insufla avînt, a însufleți. Și Herbor Lukasiewitz, viteaz cu părul sur, Se duce să avînte armata cea crăiască Și cu romînii aprigi în piept să se lovească. ALECSANDRI, P. III 223.

AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Partea de dinainte a scenei, cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lîngă scenă. – Fr. avant-scène.

AVÎ́NT, avînturi, s. n. 1. Vioiciune, energie în mișcări. ◊ Expr. A-și lua avînt = a se pregăti pentru o săritură; a se avînta. 2. Însuflețire, elan. ◊ Expr. A-i tăia cuiva avîntul = a descuraja pe cineva. 3. Dezvoltare însuflețită, progres mare. ◊ Expr. A lua avînt = a se dezvolta rapid. – Postverbal al lui avînta.

AVÎNTÁ, avî́nt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. Cîteva voinicești lovituri de lopată avîntară micul vas departe de coastă (ODOBESCU). ♦ (Rar) A insufla avînt. – Din a3 + vînt.

AVAN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „înainte”, „anterior” (în timp și spațiu). [Var. avant-. /< fr. avant].

AVANSCÉNĂ s.f. 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate în imediata apropiere a scenei. [< fr. avant-scène].

AVAN- elem. „înainte, anterior”. (< fr. avant)

AVANSCÉNĂ s. f. 1. parte a scenei între cortină și rampă. 2. fiecare dintre cele două loji în imediata apropiere a scenei. (< fr. avant-scène)

AVANSCÉNĂ ~e f. 1) Partea anterioară a scenei dintre rampă și cortină. 2) Fiecare dintre primele două loji, situate de o parte și de alta a cortinei. [G.-D. avanscenei; Sil. -van-sce-] /<fr. avant-scene

AVÂNT ~uri n. 1) Energie în mișcare; vioiciune; însuflețire. ◊ A-și lua ~ a se pregăti pentru săritură; a se avânta. A-i tăia cuiva ~ul a descuraja pe cineva. 2) Dezvoltare rapidă; progres. ◊ A lua ~ a se dezvolta rapid. 3) Imbold lăuntric, puternic care înlesnește realizarea unei acțiuni; elan; entuziasm; exaltare; ardoare. /v. a (se) avânta

A AVÂNTÁ avânt tranz. 1) A face să se avânte. 2) A împinge cu energie înainte (pe cineva sau ceva). /a + vânt

A SE AVÂNTÁ mă avânt intranz. 1) A se repezi înainte (spre cineva sau ceva) cu avânt. 2) A-și lua avânt; a se angaja cu îndrăzneală într-o acțiune; a se lansa. ~ în lucru. /a + vânt

avan-scenă f. partea teatrului între cortină și orchestră.

avânt n. 1. mișcare spre a se repezi; 2. fig. mișcare pasionată: avânturi de mari fapte, dorinți de nemurire AL.

avântà v. 1. a da avânt, a împinge cu putere: se duce s’avânte armata cea crăiască AL.; 2. a asvârli iute și departe; 3. a-și lua sborul, a se repezi: cu o mică ceată de voinici s’avântă BOL.

*avanscénă f., pl. e (fr. avant-scène). Partea sceneĭ înaintea decorurilor. Loja de lîngă scenă.

2) avînt și -éz, a v. tr. (d. vînt orĭ lat. adventare, deosebit de adventare, a sosi. V. zvînt). Răped, arunc: a avînta barca pe valurĭ. V. refl. Mă răped, mă arunc: a te avînta la luptă, în luptă.

1) avînt n., pl. urĭ (d. a avînta). Pornire, răpezire: avîntu uneĭ oștĭ. Fig. Pornire, dorință mare: avînturile inimiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+avânta1 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă avânt, 2 sg. te avânți, 3 se avântă; conj. prez. 1 sg. să mă avânt, 3 să se avânte; imper. 2 sg. afirm. avântă-te, ger. avântându-mă

avansce s. f., g.-d. art. avanscenei; pl. avanscene

avânta (a ~) vb., ind. prez. 3 avântă

avântá vb., ind. prez. 1 sg. avânt, 3 sg. și pl. avântă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AVANSCÉNĂ s. prosceniu. (~ din teatrul actual.)

AVÂNT s. 1. v. entuziasm. 2. ardoare, elan, impetuozitate, temperament, (pop. și fam.) suflet, (reg.) mau. (Cântați cu mai mult ~!) 3. v. patos.

AVÂNTÁ vb. 1. v. sări. 2. a se lansa. (Se ~ într-o acțiune.)

AVANSCE s. prosceniu. (~ din teatrul actual.)

AVÎNT s. 1. ardoare, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ tinereții.) 2. ardoare, elan, impetuozitate, temperament, (pop. și fam.) suflet, (reg.) mau. (Cîntați cu mai mult ~!) 3. însuflețire, patos, vervă. (~ stilului său.)

AVÎNTA vb. 1. a se arunca, a se azvîrli, a se precipita, a se repezi, a sări, a se zvîrli, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal.) 2. a se lansa. (Se ~ într-o acțiune.)

Avânt ≠ decădere, regres, declin

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

avant- Prefix împrumutat din fr., și care se aplică unui mic număr de cuvinte neol., pentru a indica o poziție care o precedă (în timp sau în spațiu) pe cea indicată de cuvîntul simplu: avantgardă, s. f.; avantpost, s. n.; avantpremieră, s. f.; avantscenă, s. f.

avînt (avînturi), s. n. – Pornire, elan, însuflețire. Din vînt, cu prep. adv. a-. Dacă această ipoteză nu este greșită, avînt trebuie să fi fost la început înțeles ca adv. (această valoare nu apare în niciun text cunoscut, dar este cert că acest cuvînt nu apare în texte anterioare sec. XIX, și nici în dialecte). Construcția ar fi identică, deci, cu acasă, afund, aminte etc; expresia a da avînt poate fi foarte bine interpretată a da a vînt. Apoi, cuvîntul fiind simțit ca un s., s-a putut deriva de la el vb. avînta, formație probabil artificială și modernă, motivată de paralelismul fr. élan-élancer, germ. Schwung-schwingen. După DAR, avînt este formație postverbală de la avînta, și acesta este o compunere internă, pe baza lui vînt. Der. avînta, vb. (a împinge, a lansa, a arunca).

Intrare: avant
avant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: avan (pref.)
prefix (I7-P)
  • avan
prefix (I7-P)
  • avant
Intrare: avanscenă
avanscenă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avansce
  • avanscena
plural
  • avanscene
  • avanscenele
genitiv-dativ singular
  • avanscene
  • avanscenei
plural
  • avanscene
  • avanscenelor
vocativ singular
plural
avant-scenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avant-sce
  • avant-scena
plural
  • avant-scene
  • avant-scenele
genitiv-dativ singular
  • avant-scene
  • avant-scenei
plural
  • avant-scene
  • avant-scenelor
vocativ singular
plural
Intrare: avânt
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avânt
  • avântul
  • avântu‑
plural
  • avânturi
  • avânturile
genitiv-dativ singular
  • avânt
  • avântului
plural
  • avânturi
  • avânturilor
vocativ singular
plural
Intrare: avânta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avânta
  • avântare
  • avântat
  • avântatu‑
  • avântând
  • avântându‑
singular plural
  • avântă
  • avântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • avânt
(să)
  • avânt
  • avântam
  • avântai
  • avântasem
a II-a (tu)
  • avânți
(să)
  • avânți
  • avântai
  • avântași
  • avântaseși
a III-a (el, ea)
  • avântă
(să)
  • avânte
  • avânta
  • avântă
  • avântase
plural I (noi)
  • avântăm
(să)
  • avântăm
  • avântam
  • avântarăm
  • avântaserăm
  • avântasem
a II-a (voi)
  • avântați
(să)
  • avântați
  • avântați
  • avântarăți
  • avântaserăți
  • avântaseți
a III-a (ei, ele)
  • avântă
(să)
  • avânte
  • avântau
  • avânta
  • avântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

avanprefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „înainte”, „anterior” (în timp și spațiu). DN
etimologie:

avansce, avanscenesubstantiv feminin

  • 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: proscenium
    • format_quote Prologul operei «Paiațe» se cîntă în avanscenă. DLRLC
  • 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

avânt, avânturisubstantiv neutru

  • 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întețindu-și puterea în avînt voinicesc, îi aduc sărbătorii lui Noiembrie șapte Chezășia izbînzii pentru cei ce muncesc! DEȘLIU, G. 48. DLRLC
    • format_quote Și de pe sul cu mult avînt Ies odele încet cu-ncetul. COȘBUC, P. I 86. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A-și lua avânt = a se avânta. DEX '09 DLRLC
      sinonime: avânta
      • format_quote Păsările negre fîlfîiră pe capetele lor, pînă își luară avînt. GALACTION, O. I 287. DLRLC
  • 2. Elan, entuziasm, imbold, însuflețire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ai farmecul puternic ce-aprinde-n omenire Avîntul de mari fapte, dorinți de nemurire. ALECSANDRI, P. III 73. DLRLC
    • format_quote figurat O, vin’ să-ți culci urechea alăturea de mine, S-auzi zvîcnind pămîntul de rodnice avînturi. TOMA, C. V. 82. DLRLC
    • chat_bubble A-i tăia cuiva avântul = a descuraja pe cineva. DLRM
      sinonime: descuraja
  • 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Anii puterii populare sînt anii de puternic avînt economic și cultural al forțelor creatoare ale poporului, atît timp ținute sub obroc de capitalism. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669. DLRLC
    • chat_bubble A lua avânt = a se dezvolta. DLRLC
      • format_quote Industria grea a luat avânt în țara noastră. DLRLC
etimologie:

avânta, avântverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: repezi
    • format_quote Văd pe marea largă, Vis de flăcări, vasul cum s-avîntă Peste valuri negre, să le spargă, Pentru mult visata pace sfîntă. BENIUC, V. 42. DLRLC
    • format_quote Și azi el se avîntă pe calul său arab. EMINESCU, O. I 97. DLRLC
    • format_quote Cerbul, în fuga sa minunată, se avîntă ca în zbor d-asupra rovinilor. ODOBESCU, S. III 136. DLRLC
    • format_quote figurat O! Viață! Sufletul ce se avîntă Cîntă. MACEDONSKI, O. I 158. DLRLC
    • format_quote figurat Iar sufletu-mi, în zboru-i, S-avîntă fericit. ALECSANDRI, P. III 99. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Cu ce scop oare, cu ce hotărîre își părăsise el pustia casă părintească...? Însuși el nu putea ști; dar o răsăritură a inimii îl avîntase spre locul unde ochii săi puteau să zărească pe zîna înflăcăratelor sale visări. ODOBESCU, S. I 120. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A-și deschide drum cu îndrăzneală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă-sa l-a trimis în sat. Vezi de-aceea-i încruntat Și s-avîntă și se crede Că-i bărbat. COȘBUC, P. I 224. DLRLC
      • format_quote figurat Nu poți opri pămîntul să rotească, Nici soarele din marșul lui fierbinte, Nici fluierul să cînte, nici frunza să foșnească, Nici lumea să se-avînte de-a pururi înainte! DEȘLIU, G. 56. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împinge
    • format_quote Radu... săltă iute-n luntre; apoi, îmbrîncind tare țărmul cu vîsla, cîteva voinicești lovituri de lopată avîntară micul vas departe de coastă. ODOBESCU, S. I 141. DLRLC
    • format_quote Și-a avîntat pușca în spate ș-a pornit șuierînd printre dinți. AGÎRBICEANU, S. P. 15. DLRLC
    • format_quote Și scoate-o măciucă groasă... Și-avîntînd-o într-o parte, Trage la ciocoi pe spate. MARIAN, S. 174. DLRLC
    • 2.1. A insufla avânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: însufleți
      • format_quote Și Herbor Lukasiewitz, viteaz cu părul sur, Se duce să avînte armata cea crăiască Și cu romînii aprigi în piept să se lovească. ALECSANDRI, P. III 223. DLRLC
etimologie:
  • A + vânt DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.