5 intrări

51 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avant2 sn vz avantaj

avan1- [At: DN3 / V: -nt- / E: fr avant] Element prim de compunere savantă cu semnificația „anterior”.

avansce sf [At: DA ms / V: ~nt-s~ / Pl: ~ne / E: fr avantscène] 1 Parte dinaintea scenei (unui teatru), cuprinsă între cortină și rampă. 2 Lojă pentru spectatori, așezată de o parte și de alta a sălii, imediat lângă scenă.

avant-scénă sf vz avanscenă

avấnt sn [At: ALECSANDRI, P. III, 73 / Pl: ~uri / E: drr avânta] 1 Vioiciune. 2 Energie. 3 Forță în mișcări. 4-7 (Îe) A-și lua ~ A se avânta (6-9). 8 (Îae) A-și lua elan. 9 (Îvr; îe) A-și da ~ A se lansa. 10 Însuflețire. 11 Elan. 12 Entuziasm. 13 Dezvoltare rapidă într-un domeniu Si: progres. 14 (Îe) A lua ~ A crește repede. 15 (Îae) A se dezvolta. 16 (Îe) A-i tăia cuiva -ul A-i opri cuiva mișcarea plină de elan. 17 (Îae) A-i opri cuiva tendința spre progres. 18 (Îae) A-i tăia cuiva entuziasmul pentru ceva.

avânta [At: ALECSANDRI, P. III, 99 / Pzi: avânt / E: a3 + vânt] 1 vtf (Îrg) A învârti un obiect repede prin aer spre a-l putea arunca mai departe sau a putea lovi mai puternic. 2 vt (Înv) A împinge ceva sau pe cineva înainte, repede și cu putere Cf a îmbrânci. 3 vt (Înv; fig) A face pe cineva să se repeadă spre ceva. 4 vt (Înv; fig) A trezi cuiva elanul de a porni spre ceva sau de a începe ceva. 5 vt (Îvr) A însufleți pe cineva. 6 vr A se repezi brusc spre... Si: (Trs) azvânta2 (1). 7 vr A face o mișcare rapidă spre a atinge un anumit scop Si: (Trs) azvânta2 (2). 8 vr A se repezi asupra cuiva Si: (Trs) azvânta2 (3). 9 vr A-și lua zborul Si: (Trs) azvânta2. 10 vr A se mișca foarte repede Si: (Trs) azvânta2 (5). 11 vr (Fam) A cuteza prea mult Si: (Trs) azvânta2 (6). 12 vr (Fig) A-și deschide drum cu îndrăzneală Si: (Trs) azvânta2 (7). 13 vr (Fig) A fi îndrăzneț. 14 vr (Fig) A fi entuziast. 15 vr (Fig) A se dezvolta rapid. 16 vr (Fig) A progresa foarte mult. 17 vr (Fig) A crește foarte repede.

AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. – Din fr. avant-scène.

AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-șí lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv).

AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt.

AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Partea de dinainte a scenei, cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. – Din fr. avant-scène.

AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări. ◊ Loc. vb. A-și lua avânt = a se avânta. 2. Însuflețire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.). – Din avânta (derivat regresiv).

AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. (Rar) A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. ♦ A insufla avânt. – A3 + vânt.

AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Partea dinainte a scenei, cuprinsă între cortină și rampă. Prologul operei «Paiațe» se cîntă în avanscenă. 2. Fiecare dintre cele două loji pentru spectatori, așezate de o parte și de alta a sălii, chiar lîngă scenă. – Scris și: (după franțuzește, nerecomandabil) avantscenă.

AVÎ́NT, avînturi, s. n. 1. Vioiciune, energie în mișcări. Intețindu-și puterea în avînt voinicesc, îi aduc sărbătorii lui Noiembrie șapte Chezășia izbînzii pentru cei ce muncesc! DEȘLIU, G. 48. Și de pe sul cu mult avînt Ies odele încet cu-ncetul. COȘBUC, P. I 86. ◊ Expr. A-și lua avînt = a se avînta. Păsările negre fîlfîiră pe capetele lor, pînă își luară avînt. GALACTION, O. I 287. 2. Însuflețire entuziastă, imbold puternic, elan care împinge la săvîrșirea unor fapte mărețe. Ai farmecul puternic ce-aprinde-n omenire Avîntul de mari fapte, dorinți de nemurire. ALECSANDRI, P. III 73. Fig. O, vin’ să-ți culci urechea alăturea de mine, S-auzi zvîcnind pămîntul de rodnice avînturi. TOMA, C. V. 82. 3. Dezvoltare însuflețită, progres mare. Anii puterii populare sînt anii de puternic avînt economic și cultural al forțelor creatoare ale poporului, atît timp ținute sub obroc de capitalism. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669. ◊ Expr. A lua avînt = a crește, a se dezvolta. Industria grea a luat avînt în țara noastră.

AVÎNTÁ, avî́nt, vb. I. 1. Refl. A se repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva), a-și lua avînt. Vă pe marea largă, Vis de flăcări, vasul cum s-avîntă Peste valuri negre, să le spargă, Pentru mult visata pace sfîntă. BENIUC, V. 42. Și azi el se avîntă pe calul său arab. EMINESCU, O. I 97. Cerbul, în fuga sa minunată, se avîntă ca în zbor d-asupra rovinilor. ODOBESCU, S. III 136. ◊ Fig. O! Viață! Sufletul ce se avîntă Cîntă. MACEDONSKI, O. I 158. Iar sufletu-mi, în zboru-i, S-avîntă fericit. ALECSANDRI, P. III 99. ◊ Tranz. fact. Cu ce scop oare, cu ce hotărîre își părăsise el pustia casă părintească...? Însuși el nu putea ști; dar o răsăritură a inimii îl avînta-se spre locul unde ochii săi puteau să zărească pe zîna înflăcăratelor sale visări. ODOBESCU, S. I 120. ♦ A-și deschide drum cu îndrăzneală, biruind piedici. Mă-sa l-a trimis în sat. Vezi de-aceea-i încruntat Și s-avîntă și se crede Că-i bărbat. COȘBUC, P. I 224. ◊ Fig. Nu poți opri pămîntul să rotească, Nici soarele din marșul lui fierbinte, Nici fluierul să cînte, nici frunza să foșnească, Nici lumea să se-avînte de-a pururi înainte! DEȘLIU, G. 56. 2. Tranz. A împinge (pe cineva sau ceva) cu energie înainte. Radu... săltă iute-n luntre; apoi, îmbrîncind tare țărmul cu vîsla, cîteva voinicești lovituri de lopată avîntară micul vas departe de coastă. ODOBESCU, S. I 141. ◊ A imprima (cuiva sau unui lucru) o mișcare violentă. Și-a avîntn.t pușca în spate ș-a pornit șuierînd printre dinți. AGÎRBICEANU, S. P. 15. Și scoate-o măciucă groasă... Și-avîntînd-o într-o parte, Trage la ciocoi pe spate. MARIAN, S. 174. ◊ A insufla avînt, a însufleți. Și Herbor Lukasiewitz, viteaz cu părul sur, Se duce să avînte armata cea crăiască Și cu romînii aprigi în piept să se lovească. ALECSANDRI, P. III 223.

AVANSCÉNĂ, avanscene, s. f. 1. Partea de dinainte a scenei, cuprinsă între cortină și rampă. 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă. – Fr. avant-scène.

AVẤNT, avânturi, s. n. 1. Vioiciune, energie în mișcări. ◊ Expr. A-și lua avânt = a se pregăti pentru o săritură; a se avânta. 2. Însuflețire, elan. ◊ Expr. A-i tăia cuiva avântul = a descuraja pe cineva. 3. Dezvoltare însuflețită, progres mare. ◊ Expr. A lua avânt = a se dezvolta rapid. – Postverbal al lui avânta.

AVÂNTÁ, avấnt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva). ♦ Refl. A-și deschide drum cu îndrăzneală. 2. Tranz. A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă. Câteva voinicești lovituri de lopată avântară micul vas departe de coastă (ODOBESCU). ♦ (Rar) A insufla avânt. – Din a3 + vânt.

arată toate definițiile

Intrare: avant
avant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: avan (pref.)
prefix (I7-P)
  • avan
prefix (I7-P)
  • avant
Intrare: avanscenă
avanscenă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avansce
  • avanscena
plural
  • avanscene
  • avanscenele
genitiv-dativ singular
  • avanscene
  • avanscenei
plural
  • avanscene
  • avanscenelor
vocativ singular
plural
avant-scenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avant-sce
  • avant-scena
plural
  • avant-scene
  • avant-scenele
genitiv-dativ singular
  • avant-scene
  • avant-scenei
plural
  • avant-scene
  • avant-scenelor
vocativ singular
plural
Intrare: avânt
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avânt
  • avântul
  • avântu‑
plural
  • avânturi
  • avânturile
genitiv-dativ singular
  • avânt
  • avântului
plural
  • avânturi
  • avânturilor
vocativ singular
plural
Intrare: avânta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avânta
  • avântare
  • avântat
  • avântatu‑
  • avântând
  • avântându‑
singular plural
  • avântă
  • avântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • avânt
(să)
  • avânt
  • avântam
  • avântai
  • avântasem
a II-a (tu)
  • avânți
(să)
  • avânți
  • avântai
  • avântași
  • avântaseși
a III-a (el, ea)
  • avântă
(să)
  • avânte
  • avânta
  • avântă
  • avântase
plural I (noi)
  • avântăm
(să)
  • avântăm
  • avântam
  • avântarăm
  • avântaserăm
  • avântasem
a II-a (voi)
  • avântați
(să)
  • avântați
  • avântați
  • avântarăți
  • avântaserăți
  • avântaseți
a III-a (ei, ele)
  • avântă
(să)
  • avânte
  • avântau
  • avânta
  • avântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

avan (pref.) avant

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „înainte”, „anterior” (în timp și spațiu).
    surse: DN

etimologie:

avanscenă avant-scenă

  • 1. Parte a scenei cuprinsă între cortină și rampă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: prosceniu un exemplu
    exemple
    • Prologul operei «Paiațe» se cîntă în avanscenă.
      surse: DLRLC
  • 2. Fiecare dintre cele două loji așezate lângă scenă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

avânt

  • 1. Vioiciune, energie, forță în mișcări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: energie forță vioiciune 2 exemple
    exemple
    • Întețindu-și puterea în avînt voinicesc, îi aduc sărbătorii lui Noiembrie șapte Chezășia izbînzii pentru cei ce muncesc! DEȘLIU, G. 48.
      surse: DLRLC
    • Și de pe sul cu mult avînt Ies odele încet cu-ncetul. COȘBUC, P. I 86.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune verbală A-și lua avânt = a se avânta.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: avânta un exemplu
      exemple
      • Păsările negre fîlfîiră pe capetele lor, pînă își luară avînt. GALACTION, O. I 287.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Ai farmecul puternic ce-aprinde-n omenire Avîntul de mari fapte, dorinți de nemurire. ALECSANDRI, P. III 73.
      surse: DLRLC
    • figurat O, vin’ să-ți culci urechea alăturea de mine, S-auzi zvîcnind pămîntul de rodnice avînturi. TOMA, C. V. 82.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A-i tăia cuiva avântul = a descuraja pe cineva.
      surse: DLRM sinonime: descuraja
  • 3. Dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezvoltare progres un exemplu
    exemple
    • Anii puterii populare sînt anii de puternic avînt economic și cultural al forțelor creatoare ale poporului, atît timp ținute sub obroc de capitalism. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669.
      surse: DLRLC

etimologie:

avânta

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) repezi plin de însuflețire (spre cineva sau ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: repezi 6 exemple
    exemple
    • Văd pe marea largă, Vis de flăcări, vasul cum s-avîntă Peste valuri negre, să le spargă, Pentru mult visata pace sfîntă. BENIUC, V. 42.
      surse: DLRLC
    • Și azi el se avîntă pe calul său arab. EMINESCU, O. I 97.
      surse: DLRLC
    • Cerbul, în fuga sa minunată, se avîntă ca în zbor d-asupra rovinilor. ODOBESCU, S. III 136.
      surse: DLRLC
    • figurat O! Viață! Sufletul ce se avîntă Cîntă. MACEDONSKI, O. I 158.
      surse: DLRLC
    • figurat Iar sufletu-mi, în zboru-i, S-avîntă fericit. ALECSANDRI, P. III 99.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Cu ce scop oare, cu ce hotărîre își părăsise el pustia casă părintească...? Însuși el nu putea ști; dar o răsăritură a inimii îl avîntase spre locul unde ochii săi puteau să zărească pe zîna înflăcăratelor sale visări. ODOBESCU, S. I 120.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A-și deschide drum cu îndrăzneală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mă-sa l-a trimis în sat. Vezi de-aceea-i încruntat Și s-avîntă și se crede Că-i bărbat. COȘBUC, P. I 224.
        surse: DLRLC
      • figurat Nu poți opri pămîntul să rotească, Nici soarele din marșul lui fierbinte, Nici fluierul să cînte, nici frunza să foșnească, Nici lumea să se-avînte de-a pururi înainte! DEȘLIU, G. 56.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A împinge cu energie înainte pe cineva sau ceva; a imprima o mișcare violentă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împinge 3 exemple
    exemple
    • Radu... săltă iute-n luntre; apoi, îmbrîncind tare țărmul cu vîsla, cîteva voinicești lovituri de lopată avîntară micul vas departe de coastă. ODOBESCU, S. I 141.
      surse: DLRLC
    • Și-a avîntat pușca în spate ș-a pornit șuierînd printre dinți. AGÎRBICEANU, S. P. 15.
      surse: DLRLC
    • Și scoate-o măciucă groasă... Și-avîntînd-o într-o parte, Trage la ciocoi pe spate. MARIAN, S. 174.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A insufla avânt.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: însufleți un exemplu
      exemple
      • Și Herbor Lukasiewitz, viteaz cu părul sur, Se duce să avînte armata cea crăiască Și cu romînii aprigi în piept să se lovească. ALECSANDRI, P. III 223.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • A + vânt
    surse: DEX '09 DEX '98