PROSCENIUM, prosceniumuri, s. n. (În teatrul antic) Parte a teatrului corespunzătoare scenei și avanscenei. [Var.: prosceniu s. n.] – Din lat., fr. proscenium.

proscenium sn vz prosceniu

PROSCENIUM s. n. v. prosceniu.

PROSCENIUM s.n. v. prosceniu.

PROSCENIU s. n. v. proscenium.

prosceniu sn [At: GHEȚIE, R. M. / V: (rar) ~m / Pl: ~ii / E: lat proscenium, fr proscenium, ger Proscenium] 1 (În teatrul antic) Parte a teatrului corespunzătoare scenei și avanscenei de azi. 2-3 (În teatrul modern) (Avan)scenă.

PROSCENIU, proscenii, s. n. (În teatrul antic) Parte a teatrului corespunzătoare scenei și avanscenei. [Var.: proscenium s. n.] – Din lat., fr. proscenium.

PROSCENIU s.n. Partea de dinainte a unui teatru antic, unde jucau actorii. ♦ Partea planșeului scenei care iese în fața cortinei (închise); avanscenă. [Pron. -niu, var. proscenium s.n. / < fr., lat. proscenium, cf. gr. proskenion].

PROSCENIU s. n. partea dinainte a unui teatru antic; (astăzi) avanscenă. (< lat., fr. proscenium)

PROSCENIU ~i n. (în teatrul antic) Parte a teatrului care cuprindea scena și avanscena. /<lat., fr. proscenium

*proscéniŭ n. (lat. pro-scenium, d. vgr. proskénion, d. pró, înainte, și skené, scenă). Partea cea maĭ înaintată (aceĭa de pe care vorbeaŭ actoriĭ) în teatru antic.

proscenium (desp. pros-ce-nium/pro-sce-) s. n., art. prosceniumul; pl. prosceniumuri

!proscenium (pros-ce-nium/pro-sce-) s. n., art. prosceniumul; pl. prosceniumuri

prosceniu s. n. (sil. mf. -sce-) [-niu pron. -niu], art. prosceniul; pl. proscenii, art. prosceniile (sil. -ni-i-)

PROSCENIU s. v. avanscenă.

PROSCENIU s. avanscenă. (~ din teatrul actual.)