14 definiții pentru progres


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROGRÉS, (2) progrese, s. n. 1. Dezvoltare, în linie ascendentă; mers înainte, evoluție. 2. Dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. – Din fr. progrès, lat. progressus.

PROGRÉS, (2) progrese, s. n. 1. Dezvoltare, în linie ascendentă; mers înainte, evoluție. 2. Dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. – Din fr. progrès, lat. progressus.

PROGRÉS, (2) progrese, s. n. 1. (În opoziție cu regres) Trecere de Ia o stare sau formă inferioară de dezvoltare (economică, socială, politică, intelectuală etc.) la una superioară; mers înainte, propășire. Omenirea merge într-un progres continuu. BĂLCESCU, O. II 103. Am și început a lucra un articol introducător care va cuprinde aceasta: Partea I.Ideea progresului, lege istorică. id. la GHICA, A. 426. 2. Creștere, sporire, dezvoltare. Boala e în progres.Expr. A face (sau a realiza) un progres (sau progrese) = a obține un succes într-un domeniu, a înainta, a progresa. N-am mai făcut nici un progres în această artă. ODOBESCU, S. III 21. Judecînd după progresul ce am făcut... nu vei mai putea zice că nu sînt romînă. NEGRUZZI, A. I 104.

PROGRÉS s.n. 1. Trecere de la o stare inferioară la una superioară, de la vechi la nou; mers înainte, propășire. 2. Dezvoltare, desăvârșire. [< fr. progrès, it. progreso, cf. lat. progressus].

PROGRÉS s. n. 1. dezvoltare ascendentă; trecere de la o stare inferioară la una superioară, de la vechi la nou; mers înainte, propășire. 2. dezvoltare, desăvârșire. (< fr. progrès, lat. progressus)

PROGRÉS ~e n. 1) Proces de dezvoltare de la o stare inferioară la una superioară; mișcare în linie ascendentă; mers înainte; propășire. 2) Schimbare spre bine. /<fr. progres, lat. progréssus

progres n. 1. mișcare, mers înainte: progresul unui flagel; 2. fig. creștere, augmentare în bine sau rău: progresele științei; 3. (absolut) mișcare progresivă a civilizațiunii.

*progrés n., pl. e (lat. progressus, d. prógredi, a înainta. V. grad, con- și re-gres). Mers în ainte, înaintare, întărire: progresu uneĭ armate pe cîmpu de luptă, progresu uneĭ inundațiunĭ, uneĭ boale, unuĭ școlar la studiĭ. Dezvoltarea civilizațiuniĭ și culturiĭ: progresele statelor scandinave. A face progres orĭ progrese, a progresa. V. decadență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

progrés (pro-gres) s. n., (rezultate) pl. progrése

progrés s. n. (sil. -gres), (rezultate) pl. progrése


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROGRÉS s. 1. dezvoltare, evoluție, înaintare, propășire, mers-înainte, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creștere. (~ ul societății.) 2. (fig.) pas. (A înregistrat un mare ~ pe calea...)

PROGRES s. 1. dezvoltare, evoluție, înaintare, propășire, mers-înainte, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creștere. (~ societății.) 2. (fig.) pas. (A înregistrat un mare ~ pe calea...)

Progres ≠ decadență, decădere, regres, stagnare


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PROGRÉS (< fr., it., lat.; {s} pro-2 + lat. gressus „pășire”) s. n. Etimologic înseamnă mers înainte. În sens obișnuit, cu intenție valorizatoare, orice transformare graduală dinspre mai puțin bine spre mai bine. În sens absolut, credință potrivit căreia epocile ulterioare prezintă îmbunătățiri în raport cu cele anterioare, iar omenirea cunoaște o perfecționare graduală. Credința în p. este caracteristică gândirii filozofice din sec. 18 iluminist (Voltaire, Condorcet, Kant); Hegel, într-o viziune a istoriei ca realitate progresivă a principiilor raționale, a teoretizat p., în mod global, ca o înaintare temporală a popoarelor, de la cea mai primitivă societate la cea mai avansată; la fel de importantă a fost ideea de p. pentru Compte, Marx și Spencer. Dar nu întotdeauna filozofii au fost atât de optimiști în privința ideii de p. De altfel, p. este un concept modern, ale cărui origini nu merg mai departe de concepția creștină medievală despre providență. Este important să distingem între p. științific și p. tehnologic, unde îmbunătățirile în domenii ca tratamentul medical, mijloacele de transport, teoriile științifice etc., sunt relativ ușor de stabilit, și p. moral și spiritual, care ridică profunde probleme filozofice privind natura fericirii și moralității: nu este deloc evident că noi suntem mai fericiți, mai morali sau mai pioși, mai puțin dogmatici sau mai toleranți decât înaintașii noștri. ♦ Mers înainte, propășire; dezvoltare. ◊ P. economic = ameliorarea performanțelor globale ale funcționării unei economii naționale, care se concretizează în îmbunătățirea calității vieții populației. ♦ Creștere.

ALL PROGRESS MEANS WAR WITH SOCIETY (engl.) orice progres înseamnă război cu societatea – G.B. Shaw, „Getting married”, 559.

Intrare: progres
  • silabație: -gres
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • progres
  • progresul
  • progresu‑
plural
  • progrese
  • progresele
genitiv-dativ singular
  • progres
  • progresului
plural
  • progrese
  • progreselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)