BENEFICIU, beneficii, s. n. Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva (de pe urma unei situații, activități etc.); profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior. – Din fr. bénéfice, lat. beneficium.

beneficiu sn [At: HAMANGIU, C. C. 111/ P: ~fi-ciu / Pl: ~cii / E: fr bénéfice, lat beneficium] 1 Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva din ceva. 2 Profit financiar al unei întreprinderi, diferență dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea. 3 (Îe) Sub ~ de inventar Clauză a moștenitorului, care nu va plăti datoriile succesorului decât în măsura activului primit, stabilit prin inventar. 4 (Înv) Reprezentație dată în folosul cuiva. 5 (Bis; înv) Demnitate ecleziastică dotată cu un venit. 6 (În Evul Mediu) Pământ dat de un suzeran unui vasal în schimbul unor obligații.

beneficiu s.n. 1 Folos, profit, cîștig pe care îl are cineva din ceva. Beneficiile din învățătură se arată în timp. 2 (econ.) Profit financiar al unei întreprinderi sau al unei activități comerciale, reprezentînd diferența dintre veniturile realizate și investiții. ◊ (jur.) Beneficiu de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune, în sensul că nu va plăti datoriile succesorului decît în măsura activului primit, stabilit prin inventar. Cotă de beneficiu v. cotă. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva de a controla și verifica înainte de a admite ceva. Sîntem dispuși, din contra, să primim propunerea sub beneficiu de inventar, cînd vine mai cu seamă din partea unei persoane direct interesată în cestiune cum este d-sa (EMIN.). 3 (psihanal.) Idee generală potrivit căreia formarea simptomelor permite subiectului o reducere a tensiunilor generate de o situație conflictuală, în conformitate cu principiul plăcerii. 4 (înv.) Spectacol de binefacere. 5 (bis.; la catolici) Complex de bunuri stabilit de către autoritatea ecleziastică, al căror venit este destinat întreținerii titularului unei demnități bisericești. 6 (în Ev. Med.) Concesionare făcută de un proprietar de pămînturi către un comisionar, în schimbul prestării anumitor servicii. • pl. -cii, (rar) -uri. /<lat. beneficium, -ii, fr. bénéfice, it. beneficio, benefizio, germ. Benefiz.

BENEFICIU (pl. -icii) sn. 1 Folos, profit, cîștig: lucrătorii participă și ei la ~l realizat (I.-GH.) ¶ 2 ⚖️ ~ de inventar, dreptul de care se folosește un moștenitor de a plăti din datoriile unei moșteniri numai atît cît se cuprinde în inventar; fig.: sub ~ de inventar, cu rezerva de a verifica, de a controla (înainte de a admite ceva) [lat.].

BENEFICIU, beneficii, s. n. Câștig, profit sau folos pe care-l are cineva din ceva; profit financiar al unei întreprinderi, reprezentând diferența dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior. – Din fr. bénéfice, lat. beneficium.

BENEFICIU, beneficii, s. n. 1. Cîștig, profit sau folos de care se bucură cineva sau pe care-l are cineva din ceva. Întreprinderea aduce beneficii. ◊ Expr. A face (un lucru) în beneficiul cuiva = a face (un lucru) în folosul exclusiv al cuiva. ◊ Beneficiu de inventar = dreptul pe care îl are un moștenitor de a nu-și lua răspunderea pentru datoriile unei succesiuni decît în limita averii moștenite. ◊ Expr. A primi (un lucru) sub beneficiu de inventar = a primi (un lucru) în mod provizoriu, sub rezervai controlului ulterior. 2. Cîștig sau folos rezultat dintr-o întreprindere sau dintr-o operație comercială. Beneficiile rezultînd din activitatea întreprinderilor naționalizate, care altădată intrau în buzunarele fără fund ale capitaliștilor, sînt folosite acum de către statul celor ce muncesc pentru construirea de noi fabrici și uzine, școli, cămine și locuințe muncitorești, pentru bunăstarea întregului popor muncitor. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2371.

BENEFICIU, beneficii, s. n. Cîștig, profit sau folos pe care-l are cineva din ceva; venit net al unei întreprinderi socialiste. ♦ Beneficiu de inventar = dreptul moștenitorului de a nu-și lua răspunderea pentru datoriile unei succesiuni decît în limita averii moștenite. ◊ Expr. Sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior.- Fr. bénéfice (lat. lit. beneficium).

BENEFICIU s.n. 1. (În feudalism) Concesiune de pămînt făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul unor obligații (de ordin militar). 2. Folos, profit, cîștig (de pe urma unei situații, dintr-o proprietate etc.) ♦ Venit net al unei întreprinderi. ◊ (Jur.) Beneficiu de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune căreia nu îi cunoaște datoriile care o grevează; sub beneficiu de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva verificării. [Pron. -ciu. / < lat. beneficium, cf. fr. bénéfice, it. beneficio].

BENEFICIU s. n. 1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligații. 2. folos, profit, câștig. ♦ ~ de inventar = drept de care se bucură un moștenitor de a accepta condiționat o succesiune. ◊ venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare. ♦ sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezerva verificării. (< lat. beneficium, fr. bénéfice)

BENEFICIU ~i n. 1) Venit material sau spiritual; avantaj; câștig; folos; profit. * În ~ul cuiva în folosul cuiva. 2) Venit net realizat într-o întreprindere industrială sau comercială. * Sub ~ de inventar în mod provizoriu; sub rezerva unei verificări ulterioare. [Sil. -fi-ciu] /<lat. beneficium, fr. bénéfice

beneficiu n. folos, câștig; fig. sub beneficiu de inventar, cu rezerva de a verifica.

*beneficíŭ n. (lat. beneficium, d. bene, bine, și fácere, a face). Cîștig, folos. Privilegiŭ: beneficiŭ de etate. Demnitate ecleziastică cu venit. Fief, moșie dată de senior vasaluluĭ credincĭos. Fig. Supt beneficiŭ de inventar, cu rezerva de a verifica.

beneficiu s. n., art. beneficiul; pl. beneficii, art. beneficiile (desp. -ci-i-)

beneficiu [ciu pron. cĭu] s. n., art. beneficiul; pl. beneficii, art. beneficiile (-ci-i-)

beneficiu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. beneficiul; pl. beneficii, art. beneficiile (sil. -ci-i-)

beneficiu

BENEFICIU s. v. câștig.

BENEFICIU s. 1. avantaj, cîștig, folos, profit, (înv. și reg.) seamă, (înv.) folosință, (înv., în Transilv.) dobîndă, (fig.) rod. (Ce ~ ai din asta?) 2. cîștig, profit, venit, (prin Transilv.) mirișug, (înv.) ghelir, product, spor, (reg. fig.) mană. (~ net într-o afacere.)

BENEFÍCIU (< lat. beneficium, după fr.) s. n. 1. Cîștig, folos, profit pe care-l are cineva (de pe urma unei situații, activități etc.) ♦ B. de inventar = limitare, în favoarea moștenitorului care acceptă o moștenire. ♦ Rezultatul net al activității unei întreprinderi pentru o anumită perioadă de timp (de obicei un an), calculat în funcție de cheltuielile făcute, datoriile existente, amortismentele și rezervele de risc. ♦ B. distribuit = parte a b. net atribuit acționarilor unei societăți prin decizia adunării generale a acționarilor, după plata impozitelor și constituirea rezervelor. ♦ B. brut = excedent global al vînzărilor asupra cumpărătorilor; diferență între prețul de vînzare al unui bun sau serviciu și costul lui direct. ♦ B. industrial sau comercial = categorie de impozit pe venituri celor care practică profesiuni comerciale sau industriale Expr. Sub b. de inventar = (despre o informație) care nu este absolut sigură; care poate fi însușită sub rezerva verificării ei. 2. (În ev. med. timpuriu în Europa apuseană) Concesiune de pămînt conferită de suzeran unui vasal în schimbul prestării anumitor obligații, în special militare; în sec. 11-12 a fost înlocuit de feud.