17 definiții pentru dezavantaj dezavantagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezavantaj sn [At: NEGULICI / V: (înv) ~agiu (S și: desavantagiu) / S și: (înv) desa~ / Pl: ~e / E: fr désavantage] 1 (Înv) Prejudiciu. 2 Aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate într-o împrejurare oarecare. 3 Ceea ce este neprielnic. 4 Inconvenient. 5 (Îlpp) În ~ul (cuiva sau a ceva) Diminuând calitatea, prestigiul, autoritatea etc. (cuiva sau a ceva), aducând un prejudiciu. 6 (Rar) Neajuns.

DEZAVANTÁJ, dezavantaje, s. n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate; inconvenient. ♦ Prejudiciu, pagubă. – Din fr. désavantage.

DEZAVANTÁJ, dezavantaje, s. n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate; inconvenient. ♦ Prejudiciu, pagubă. – Din fr. désavantage.

DEZAVANTÁJ, dezavantaje, s. n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă; aspect sau condiție care creează o situație de inferioritate; inconvenient. Pompa de injecție era o piesă care prezenta o serie întreagă de dezavantaje: era prea grea, prea complicată. MIHALE, O. 252.

DEZAVANTÁJ s.n. Cauză, condiție a inferiorității cuiva sau a ceva; prejudiciu, inconvenient. [Var. dezavantagiu s.n. / < fr. désavantage].

DEZAVANTÁJ vb. tr. a pune în inferioritate; a lipsi pe cineva de un avantaj; a prejudicia. (< fr. désavantager)

DEZAVANTÁJ ~e n. 1) Situație nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva). 2) Împrejurare care cauzează o astfel de situație. /<fr. désavantage

dezavantaj n. neajuns, cauză de inferioritate, prejudițiu.

* dezavantáj n., pl. e (fr. désavantage). Lipsă de avantaj, pagubă, prejudiciŭ: afacerea s’a întors în dezavantaju luĭ.

dezavantagiu sn vz dezavantaj

DEZAVANTÁGIU s.n. v. dezavantaj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezavantáj (de-za-/dez-a-) s. n., pl. dezavantáje

dezavantáj s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezavantáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZAVANTÁJ s. 1. inconvenient, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.) 2. v. inferioritate.

DEZAVANTAJ s. inconvenient, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.)

Intrare: dezavantaj
dezavantaj substantiv neutru
  • silabație: dez-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezavantaj
  • dezavantajul
  • dezavantaju‑
plural
  • dezavantaje
  • dezavantajele
genitiv-dativ singular
  • dezavantaj
  • dezavantajului
plural
  • dezavantaje
  • dezavantajelor
vocativ singular
plural
dezavantagiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezavantagiu
  • dezavantagiul
  • dezavantagiu‑
plural
  • dezavantagii
  • dezavantagiile
genitiv-dativ singular
  • dezavantagiu
  • dezavantagiului
plural
  • dezavantagii
  • dezavantagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)