16 definiții pentru dezavantaj dezavantagiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZAVANTÁJ, dezavantaje, s. n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate; inconvenient. ♦ Prejudiciu, pagubă. – Din fr. désavantage.

DEZAVANTÁJ, dezavantaje, s. n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate; inconvenient. ♦ Prejudiciu, pagubă. – Din fr. désavantage.

dezavantaj sn [At: NEGULICI / V: (înv) ~agiu (S și: desavantagiu) / S și: (înv) desa~ / Pl: ~e / E: fr désavantage] 1 (Înv) Prejudiciu. 2 Aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate într-o împrejurare oarecare. 3 Ceea ce este neprielnic. 4 Inconvenient. 5 (Îlpp) În ~ul (cuiva sau a ceva) Diminuând calitatea, prestigiul, autoritatea etc. (cuiva sau a ceva), aducând un prejudiciu. 6 (Rar) Neajuns.

DEZAVANTÁJ, dezavantaje, s. n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă; aspect sau condiție care creează o situație de inferioritate; inconvenient. Pompa de injecție era o piesă care prezenta o serie întreagă de dezavantaje: era prea grea, prea complicată. MIHALE, O. 252.

DEZAVANTÁJ s.n. Cauză, condiție a inferiorității cuiva sau a ceva; prejudiciu, inconvenient. [Var. dezavantagiu s.n. / < fr. désavantage].

DEZAVANTÁJ ~e n. 1) Situație nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva). 2) Împrejurare care cauzează o astfel de situație. /<fr. désavantage

dezavantaj n. neajuns, cauză de inferioritate, prejudițiu.

* dezavantáj n., pl. e (fr. désavantage). Lipsă de avantaj, pagubă, prejudiciŭ: afacerea s’a întors în dezavantaju luĭ.

dezavantagiu sn vz dezavantaj

DEZAVANTÁGIU s.n. v. dezavantaj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dezavantáj (de-za-/dez-a-) s. n., pl. dezavantáje

dezavantáj s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezavantáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEZAVANTÁJ s. 1. inconvenient, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.) 2. v. inferioritate.

DEZAVANTAJ s. inconvenient, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.)

Intrare: dezavantaj
dezavantaj substantiv neutru
  • silabație: de-za-, dez-a-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezavantaj
  • dezavantajul
  • dezavantaju‑
plural
  • dezavantaje
  • dezavantajele
genitiv-dativ singular
  • dezavantaj
  • dezavantajului
plural
  • dezavantaje
  • dezavantajelor
vocativ singular
plural
dezavantagiu substantiv neutru
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezavantagiu
  • dezavantagiul
  • dezavantagiu‑
plural
  • dezavantagii
  • dezavantagiile
genitiv-dativ singular
  • dezavantagiu
  • dezavantagiului
plural
  • dezavantagii
  • dezavantagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dezavantaj dezavantagiu

  • 1. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: inconvenient antonime: avantaj un exemplu
    exemple
    • Pompa de injecție era o piesă care prezenta o serie întreagă de dezavantaje: era prea grea, prea complicată. MIHALE, O. 252.
      surse: DLRLC

etimologie: