13 definiții pentru elan (avânt)

ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.

ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.

ELÁN2, elanuri, s. n. Însuflețire creatoare, avînt, entuziasm. Elanul cu care oamenii muncii din țara noastră desfășoară, sub conducerea partidului, lupta pentru construirea socialismului constituie un izvor nesecat de noi și noi realizări. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2751. Pasionatele elanuri patriotice din aceste legende au cauza și în mijlocul social în care trăia poetul [Bolintineanu]. DEMETRESCU, O. 161. Încîntat, se depărtă cu ea într-un elan furtunos și triumfal. REBREANU, R. I 221.

elán2 (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuri

elán (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuri

ELÁN s. 1. v. entuziasm. 2. v. avânt.

ELÁN s.n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ♦ Complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări. [< fr. élan].

ELÁN2 s. n. avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (sport) complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau aruncări. (< fr. élan)

ELÁN2 ~uri n. 1) Imbold lăuntric puternic, care înlesnește realizarea unei acțiuni; entuziasm; exaltare; înflăcărare; ardoare; avânt. 2) sport Mișcare sau ansamblu de mișcări efectuate în scopul de a-și lua avânt. /<fr. élan

elan n. avânt, mișcare sufletească: într'un elan de generozitate (= fr. élan).

*2) elán n., pl. urĭ (fr. élan, d. e-lancer, a arunca cu forță. V. lansez). Barb. Avînt. Fig. Pornire, transport.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ELÁN s. 1. ardoare, avînt, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervénță, fervoáre, pátos, (rar) ardénță, (Mold.) ahótă, (înv.) porneálă, săltáre, (fig.) apríndere, căldúră, flácără, foc, pojár, súflu, zbor. (~ specific tinereții.) 2. ardoare, avînt, impetuozitate, temperament, (pop. și fam.) súflet, (reg.) mau. (Cîntați cu mai mult ~.)

ELÁN2 (‹ fr.) s. n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (FILOZ.) E. vital = (la Bergson) Principiu dinamic, energie prezentă în toate formele de existență, determinând evoluția neîncetată a acestora. ♦ (SPORT) Complex de mișcări și procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări (precedându-le).

Intrare: elan (avânt)
elan (pl. -uri) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elan elanul
plural elanuri elanurile
genitiv-dativ singular elan elanului
plural elanuri elanurilor
vocativ singular
plural