3 intrări

43 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ascuțit1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 193 / Pl: (rar) -uri E: ascuți] 1-2 Ascuțire (1-2). 3 (Fig; înv) Agerime. 4 (înv; ccr) Tăiș. 5 (înv; îe) A trece prin (sau sub) ŭl fierului (sau săbiei) A ucide mulți oameni.

ascuțít2, a [At: (a. 1632) EUSTRATIE, ap. HEM 1838 / Pl: ~iți, -e / E: ascuți] 1 Cu vârf lunguieț, înțepător. 2 Cu tăiș. 3 (Înv; d. teren) Pietros. 4 Lunguieț. 5 (Îs) Unghi - Unghi mai mic de 90 de grade. 6 (Fig; d. minte) Pătrunzător. 7 (Fig; d. exprimare, stil) Tăios. 8 (Fig; îe) A avea limba ~ ă A fi tăios în aprecieri. 9 (Fig; d. ton, glas) Strident. 10 (Fig; d. auz) Fin. 11 (Fig; d. urechi) Ciulit. 12 (Fig; d. privire) Ageră. 13 (D. stări sufletești) Pregnant. 14 (Fig; d. miros) Pătrunzător. 15 (Fig; rar; d. căldură) Care s-a întețit. 16 (Fig; d. conflicte, ciocniri) Violent. 17 (Fig; d. idei, stări sociale, lupte politice) Acut. 18 (Gmț; îe) A flca lupta de casă A fi foarte slab.

ASCUȚÍT1 s. n. Faptul de a ascuți.V. ascuți.

ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ◊ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.

ASCUȚÍT1 s. n. Acțiunea de a (se) ascuți.V. ascuți.

ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.

ASCUȚÍT1 s. n. Faptul de a ascuți.V. ascuți.

ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; tăios. ◊ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător, perspicace. Minte ascuțită. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. ♦ (Despre conflicte, ciocniri etc.) Violent, înverșunat. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. 4. (Despre sunete, glas, râs) Strident. – V. ascuți.

ASCUȚÍT1 s. n. 1. Faptul de a ascuți, ascuțire. Ascuțitul coasei. Ascuțitul creionului. 2. (Învechit) Tăișul unei arme sau al unei unelte de tăiat; ascuțiș (1). Pe cîmpul de bătaie se văd oameni cu brațele goale, cu piepturile dezvălite, zvîrlindu-se peste ascuțitul paloșelor. RUSSO, O. 42. Soldatul ce este pentru război pregătit Pîn-a nu pleca și-ncearcă al săbiei ascuțit. ALEXANDRESCU, P. 53. Munți ca ascuțitul cuțitului. ȘEZ. II 146. ◊ Expr. A trece prin (sau sub) ascuțitul fierului (sau săbiei) = a omorî, a tăia. Cetatea se va cotropi, și garnizoana se va trece subt ascuțitul săbiei. NEGRUZZI, S. I 172.

ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. 1. (Despre obiecte) Prevăzut cu un vîrf subțiat, lunguieț, care poate înțepa. Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite. EMINESCU, N. 19. De tot carul șase boi, înjugați doi cîte doi, Boi cu coarne ascuțite Și copite potcovite. ALECSANDRI, P. II 105. ◊ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. 2. (Mai ales despre unelte de tăiat) Care are o muchie șlefuită pentru a putea tăia; tăios. [Piatra] era așa de ascuțită, de tăia ca briciul. ISPIRESCU, L. 195. II. Fig. 1. (Despre manifestări ale spiritului omenesc, în special despre minte) Ager, pătrunzător; fin, subtil. În mine e... curiozitatea ascuțită a unei experiențe de psihologie. IBRĂILEANU, A. 65. Trebuie... cap bun și minte ascuțită și sănătoasă, ca să poată duce trebile împărăției la bun liman. ȘEZ. I 98. ◊ Expr. Ascuțit la minte = cu mintea ageră, deștept. 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, puternic, viu. O durere ascuțită, crudă, îi pătrunde inima. EMINESCU, N. 76. (Adverbial) Nu-i vorbă, rănile vechi, necătate, care nu se pot închide, nu dor așa de ascuțit ca cele nouă. SP. POPESCU, M. G. 67. 3. (Despre priviri sau vorbe) Care străpunge, sfredelitor; aspru, tăios. Grigoriță are dreptate... a început cuvînt ascuțit gospodina. SADOVEANU, N. F. 39. ♦ (Despre zîmbet) Ironic, răutăcios. Către veselia ucraineanului se răsuci Cocor, cu zîmbetu-i ascuțit. SADOVEANU, M. C. 113. 4. (Despre sunete, adesea despre glas, rîs etc.; în opoziție cu g r o s) Subțire, strident, țipător. Ca să șteargă mai bine urmele mîniei lui Toader, Leonte Orbișor, mic, cu glas ascuțit, cu fața vioaie, găsi cu cale să observe împăciuitor. REBREANU, R. I 127. Iată măre... s-auzea Tropot Mare și pripit, Chiot Lung și ascuțit. TEODORESCU, P. P. 624. ◊ Expr. A avea limbă ascuțită = a avea obiceiul să critice cu răutate, să vorbească mușcător; a fi rău de gură. ◊ (Adverbial) Mașinuța își întări zborul, despicînd năvala aerului. Sub roți, praful fîșîia tot mai ascuțit, ridicîndu-se în lături. MIHALE, O. 501. Pe finețe, o pasere țipa ascuțit, ca un fierăstrău sub pilă. SADOVEANU, O. VI 11. 5. (Despre acțiuni, conflicte, lupte) Intensificat, întețit, aprig, înverșunat, dîrz, necruțător. Perioada de trecere de la capitalism la socialism este perioada unei ascuțite lupte de clasă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 690.

ASCUȚÍT2, -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Prevăzut cu un vârf care poate înțepa; prevăzut cu o muchie tăioasă. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător; fin, subtil. Minte ascuțită 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. ♦ Expr. A avea limba ascuțită = a avea obiceiul să critice (cu răutate). 4. (Despre sunete, glas, râs) Subțire, strident. 5. (Despre acțiuni, conflicte etc.) Întețit, sporit; aprig, înverșunat, dârz.- V. ascuți.

ASCUȚÍT1 s. n. 1. Faptul de a ascuți. 2. (Înv.) Ascuțiș.

ASCUȚÍT adj. v. ager, chinuitor, clarvăzător, intens, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, puternic, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, străpungător, subtil, violent, viu.

ASCUȚÍT s. v. ascuțiș, lamă, limbă, tăiș.

ASCUȚÍT adj. 1. tăios, (înv. și reg.) tăietor, (înv.) ager, sâmcelat, sâmcelos. (Sabie ~.) 2. înțepător. (Vârf ~.) 3. țuguiat, (reg.) vârfuit. (O culme ~.) 4. v. pițigăiat. 5. v. acut. 6. v. strident. 7. acut, adânc, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere ~.)

Ascuțit ≠ bont, obtuz, teșit, tocit

ASCUȚÍT ~tă (~ți, ~te) 1) Care are muchie sau vârf tăios. Cuțit ~.Unghi ~ unghi mai mic de 90°. 2) fig. Care vădește spirit de pătrundere în esența lucrurilor; ager. ◊ ~ la minte deștept; inteligent. 3) (despre senzații, sentimente) Care se caracterizează prin profunzime; intens. 4) fig. (despre privire, vorbă) Care parcă te străpunge sau te taie; tăios. 5) (despre sunete) Care are timbrul înalt; subțire; strident. 6) (despre ciocniri, conflicte) Care s-a întețit; înverșunat. /v. a (se) ascuți

ascuțit a. 1. terminat cu un vârf, înțepător: limbă ascuțită; 2. fig. pătrunzător, ager: ascuțit la minte; accent ascuțit, înclinat spre dreapta (') și indicând intonațiunea. ║ n. ascuțiș: cuțit cu două ascuțișuri.

Intrare: ascuți
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ascuți ascuțire ascuțit ascuțind singular plural
ascute ascuțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ascut (să) ascut ascuțeam ascuții ascuțisem
a II-a (tu) ascuți (să) ascuți ascuțeai ascuțiși ascuțiseși
a III-a (el, ea) ascute (să) ascută, ascuță ascuțea ascuți ascuțise
plural I (noi) ascuțim (să) ascuțim ascuțeam ascuțirăm ascuțiserăm, ascuțisem*
a II-a (voi) ascuțiți (să) ascuțiți ascuțeați ascuțirăți ascuțiserăți, ascuțiseți*
a III-a (ei, ele) ascut (să) ascută, ascuță ascuțeau ascuți ascuțiseră
Intrare: ascuțit (adj.)
ascuțit (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ascuțit ascuțitul ascuți ascuțita
plural ascuțiți ascuțiții ascuțite ascuțitele
genitiv-dativ singular ascuțit ascuțitului ascuțite ascuțitei
plural ascuțiți ascuțiților ascuțite ascuțitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ascuțit (s.n.)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ascuțit ascuțitul
plural
genitiv-dativ singular ascuțit ascuțitului
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

ascuțit (adj.)

  • 1. (Despre obiecte) Care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: tăios antonime: bont (adj.) teșit tocit 3 exemple
    exemple
    • Împrejur gard nu era, ci numai niște lungi țărușe ascuțite. EMINESCU, N. 19.
      surse: DLRLC
    • De tot carul șase boi, înjugați doi cîte doi, Boi cu coarne ascuțite Și copite potcovite. ALECSANDRI, P. II 105.
      surse: DLRLC
    • [Piatra] era așa de ascuțită, de tăia ca briciul. ISPIRESCU, L. 195.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX antonime: obtuz
  • exemple
    • În mine e... curiozitatea ascuțită a unei experiențe de psihologie. IBRĂILEANU, A. 65.
      surse: DLRLC
    • Trebuie... cap bun și minte ascuțită și sănătoasă, ca să poată duce trebile împărăției la bun liman. ȘEZ. I 98.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Despre senzații, sentimente etc.:
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: intens puternic viu (adj.) 2 exemple
    exemple
    • O durere ascuțită, crudă, îi pătrunde inima. EMINESCU, N. 76.
      surse: DLRLC
    • adverbial Nu-i vorbă, rănile vechi, necătate, care nu se pot închide, nu dor așa de ascuțit ca cele nouă. SP. POPESCU, M. G. 67.
      surse: DLRLC
  • 4. figurat (Despre vorbe, privire) Care străpunge
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: aspru (adj.) sfredelitor tăios un exemplu
    exemple
    • Grigoriță are dreptate... a început cuvînt ascuțit gospodina. SADOVEANU, N. F. 39.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Despre zâmbet:
      exemple
      • Către veselia ucraineanului se răsuci Cocor, cu zîmbetu-i ascuțit. SADOVEANU, M. C. 113.
        surse: DLRLC
    • 4.2. Despre sunete, glas, râs:
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: strident subțire țipător 4 exemple
      exemple
      • Ca să șteargă mai bine urmele mîniei lui Toader, Leonte Orbișor, mic, cu glas ascuțit, cu fața vioaie, găsi cu cale să observe împăciuitor. REBREANU, R. I 127.
        surse: DLRLC
      • Iată măre... s-auzea Tropot Mare și pripit, Chiot Lung și ascuțit. TEODORESCU, P. P. 624.
        surse: DLRLC
      • adverbial Mașinuța își întări zborul, despicînd năvala aerului. Sub roți, praful fîșîia tot mai ascuțit, ridicîndu-se în lături. MIHALE, O. 501.
        surse: DLRLC
      • adverbial Pe fînețe, o pasere țipa ascuțit, ca un fierăstrău sub pilă. SADOVEANU, O. VI 11.
        surse: DLRLC
      • 4.2.1. expresie A avea limbă ascuțită = a avea obiceiul să critice cu răutate, să vorbească mușcător; a fi rău de gură.
        surse: DLRLC
  • 5. Despre acțiuni, conflicte, lupte:
    • 5.1. Perioada de trecere de la capitalism la socialism este perioada unei ascuțite lupte de clasă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 690.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ascuți
    surse: DEX '09 DLRM NODEX

ascuțit (s.n.)

  • 1. Faptul de a ascuți.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ascuțire un exemplu
    exemple
    • Ascuțitul coasei. Ascuțitul creionului.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Tăișul unei arme sau al unei unelte de tăiat.
    exemple
    • Pe cîmpul de bătaie se văd oameni cu brațele goale, cu piepturile dezvălite, zvîrlindu-se peste ascuțitul paloșelor. RUSSO, O. 42.
      surse: DLRLC
    • Soldatul ce este pentru război pregătit Pîn-a nu pleca și-ncearcă al săbiei ascuțit. ALEXANDRESCU, P. 53.
      surse: DLRLC
    • Munți ca ascuțitul cuțitului. ȘEZ. II 146.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A trece prin (sau sub) ascuțitul fierului (sau săbiei) = omorî tăia
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cetatea se va cotropi, și garnizoana se va trece subt ascuțitul săbiei. NEGRUZZI, S. I 172.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ascuți
    surse: DEX '98 DEX '09