ASCUȚIT, -Ă A avea limba ascuțită (fig.) = A fi tăios în aprecieri: Codreanu nu se supăra de glume, dar nici el nu-și cruța prietenii; avea limbă ascuțită și se pricepea să lovească pe om la cusur. (NICOLAE GANE) Alo, doctore, ai limba cam ascuțită și dacă nu-ți vezi de treabă s-ar putea să ți-o înțepăm noi, să ții minte. (DAN DAVID) A fi ascuțit ca lupta de clasă (Gmț.) = A fi foarte slab: De pildă, cuiva care făcuse remarca nepoliticoasă că a slăbit prea mult, ea i-a replicat: „M-am ascuțit ca lupta de clasă... Asta ca să fiu în ton cu politica vremii.” (RADU MĂRCULESCU)