14 definiții pentru perspicace


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERSPICÁCE adj. invar. (Despre oameni) Care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare, care este capabil să surprindă și să înțeleagă ceea ce scapă majorității; ascuțit (la minte), ager; (despre mintea sau manifestările oamenilor) care dovedește agerime, pătrundere, subtilitate, istețime, finețe spirituală; pătrunzător. – Din fr. perspicace.

PERSPICÁCE adj. invar. (Despre oameni) Care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare, care este capabil să surprindă și să înțeleagă ceea ce scapă majorității; ascuțit (la minte), ager; (despre mintea sau manifestările oamenilor) care dovedește agerime, pătrundere, subtilitate, istețime, finețe spirituală; pătrunzător. – Din fr. perspicace.

perspicace a [At: BARCIANU / Pl: ~, (nob) ~aci / E: fr perspicace] (D. oameni) 1 Care este înzestrat cu o minte ageră, pătrunzătoare. 2 Care este capabil să surprindă și să înțeleagă ceea ce scapă majorității oamenilor. 3 (D. mintea sau manifestările oamenilor) Care dovedește agerime, istețime, pătrundere, subtilitate, finețe spirituală Si: (înv) observator2. 4 Pătrunzător.

PERSPICÁCE adj. invar. Ascuțit la minte, ager, isteț, pătrunzător. Inteligență perspicace.

PERSPICÁCE adj. invar. Isteț, ager la minte, pătrunzător. [< fr., it. perspicace, cf. lat. perspicax].

PERSPICÁCE adj. inv. înzestrat cu minte ageră; pătrunzător, isteț. (< fr. perspicace)

PERSPICÁCE adj. invar. 1) (despre persoane) Care este dotat cu spirit pătrunzător; capabil să pătrundă ușor în esența lucrurilor; profund. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește spirit de pătrundere; cu finețe spirituală; pătrunzător; subtil; sagace. /<fr. perspicace

*perspicáce adj., pl. f. tot așa (lat. pérspicax, -ácis, d. perspícere, a privi pin). Pătrunzător cu mintea, sagace.

PERSPICACITÁTE s. f. Capacitatea de a înțelege lucrurile profund și repede; ascuțime de minte, putere de pătrundere, istețime, agerime de minte. Nepotul meu, precum veți fi observat cu perspicacitatea ce vă caracterizează, este foarte timid. CARAGIALE, O. II 173. Vrem să constatăm că lucrarea sa e întreprinsă dupe adevăratele baze ale științei filologice, că, în mai dese rînduri, e executată cu talent și perspicacitate. ODOBESCU, S. I 352. Nu ne trebuie multă perspicacitate, și oricare din noi poate să înțeleagă. KOGĂLNICEANU, S. A. 149.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perspicace m. și f.; -ci pl. m., -ce pl. f.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERSPICÁCE adj. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (Un spirit ~.)

PERSPICACE adj. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (Un spirit ~.)

Intrare: perspicace
perspicace adjectiv invariabil
invariabil (I1)
Surse flexiune: DOR
  • perspicace