3 intrări

53 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

adáos1 sn [At: URECHE, ap. LET I, 94 / 13 / V: -áus / Pl: ~uri / E: adăuga] 1 Adăugare (1). 2 Ceea ce se adaugă Si: completare, supliment, (înv) adaosătură (2). 3 (Pop; îe) A porni într~ A rămâne însărcinată.

adáos2, ~ă a vz adăugat

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare.** (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. [Var: adaus s. n.] – V. adaoge.

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. [Var.: adáus s. n.] – V. adaoge.

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare, spor. Apoi la mămăligă îi mai trebuie adaos. Ducă e o vreme potrivnică, de nu poate prinde pește, atunci scoate din traistă o ceapă. SADOVEANU, N. F. 78. ◊ (Poetic) Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntr-una, parcă vine Din adîncul firii pline De repaos. COȘBUC, P. I 221 ◊ (Adverbial) Nu vrei să facem schimb? Să-ți dau capra asta și să-mi dai gîsca. – N-ai nemerit-o, că nu-i gîscă, ci-i gînsac... – Da, dă-mi-l, dă-mi-l!.. – De mi-i da ceva adaos, poate să ți-l dau. CREANGĂ, P. 43. – Pl. și: adaose. – Variantă: adáus (CAMILAR, N. II 296) s. n.

ADÁOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg., în expr.) A porni într-adaos = a deveni însărcinată. [Var.: adáus s. n.] – V. adăuga.

adáos s. n., pl. adáosuri

adáos s. n.(sil. da-os), pl. adáosuri

ADÁOS s. 1. anexă, apendice, completare, supliment. (~ la un memoriu.) 2. v. spor. 3. (EC.) adaos comercial = rabat comercial.

ADÁOS ~uri n. Parte care se adaugă la ceva în vederea completării; supliment; anexă. ~ la o circulară. [Sil. -da-os] /v. a adăuga

adaos n. 1. alăturarea unui lucru mai mic de unul mai mare de aceeaș natură; sporire; 2. lucru adăogat: anex, apendice.

adăogí vtr vz adăuga

adăugá [At: PSALT. SCH. 309/11 / V: -ăogá, (înv) -ăoagá, adáoge, (înv) -ăogí, -ugí / P: -dă-u- / Pzi: adáug, adáog, (înv) adăugésc / E: lat adaugere] 1 vt A (mai) pune peste. 2 vt (Jur; îvr; îe) A adaoge cu pâră A discredita o persoană pârând-o. 3-4 vtr A (se) alătura. 5-6 vtr A (se) alipi. 7 vt (Înv; d. țări, regiuni) A anexa. 8 vr (Înv; îe) A se adauge cuiva A semăna cu cineva. 9 vt A continua. 10 vt A spori (3).

adăugát1 sn [At: DA / Pl: ~uri/ E: adăuga] 1 Adăugare (1). 2 Alăturare. 3 Alipire. 4 Anexare. 5 Continuare. 6 Sporire.

adăugát2, ~ă a [At: MDA ms / V: adaós, ~ă / Pl: ~ați, -e / E: adăuga] 1 Care este pus peste. 2 Alăturat. 3 Alipit. 4 Anexat. 5 Continuat. 6 Sporit.

adăugí vtr vz adăuga

Intrare: adăuga
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăuga adăugare adăugat adăugând singular plural
adaugă adăugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaug (să) adaug adăugam adăugai adăugasem
a II-a (tu) adaugi (să) adaugi adăugai adăugași adăugaseși
a III-a (el, ea) adaugă (să) adauge adăuga adăugă adăugase
plural I (noi) adăugăm (să) adaugăm adăugam adăugarăm adăugaserăm, adăugasem*
a II-a (voi) adăugați (să) adaugați adăugați adăugarăți adăugaserăți, adăugaseți*
a III-a (ei, ele) adaugă (să) adauge adăugau adăuga adăugaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăugi adăugire adăugit adăugind singular plural
adauge adăugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaug (să) adaug adăugeam adăugii adăugisem
a II-a (tu) adaugi (să) adaugi adăugeai adăugiși adăugiseși
a III-a (el, ea) adauge (să) adaugă adăugea adăugi adăugise
plural I (noi) adăugim (să) adăugim adăugeam adăugirăm adăugiserăm, adăugisem*
a II-a (voi) adăugiți (să) adăugiți adăugeați adăugirăți adăugiserăți, adăugiseți*
a III-a (ei, ele) adaug (să) adaugă adăugeau adăugi adăugiseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adaoge adaogere adaos adăogând singular plural
adaoge adaogeți, adăogeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogeam adăosei adăosesem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogeai adăoseși adăoseseși
a III-a (el, ea) adaoge adăogea adaose adăosese
plural I (noi) adaogem (să) adaogem adăogeam adaoserăm adăoseserăm, adăosesem*
a II-a (voi) adaogeți (să) adaogeți adăogeați adaoserăți adăoseserăți, adăoseseți*
a III-a (ei, ele) adaog adăogeau adaoseră adăoseseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăoga adăogare adăogat adăogând singular plural
adaogă adăogați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogam adăogai adăogasem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogai adăogași adăogaseși
a III-a (el, ea) adaogă (să) adaoge adăoga adăogă adăogase
plural I (noi) adăogăm (să) adaogăm adăogam adăogarăm adăogaserăm, adăogasem*
a II-a (voi) adăogați (să) adaogați adăogați adăogarăți adăogaserăți, adăogaseți*
a III-a (ei, ele) adaogă (să) adaoge adăogau adăoga adăogaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) adăogi adăogire adăogit adăogind singular plural
adaoge adăogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) adaog (să) adaog adăogeam adăogii adăogisem
a II-a (tu) adaogi (să) adaogi adăogeai adăogiși adăogiseși
a III-a (el, ea) adaoge (să) adaogă adăogea adăogi adăogise
plural I (noi) adăogim (să) adăogim adăogeam adăogirăm adăogiserăm, adăogisem*
a II-a (voi) adăogiți (să) adăogiți adăogeați adăogirăți adăogiserăți, adăogiseți*
a III-a (ei, ele) adaog (să) adaogă adăogeau adăogi adăogiseră
Intrare: adăugat
adăugat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adăugat adăugatul adăuga adăugata
plural adăugați adăugații adăugate adăugatele
genitiv-dativ singular adăugat adăugatului adăugate adăugatei
plural adăugați adăugaților adăugate adăugatelor
vocativ singular
plural
adaos (adj.) adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adaos adaosul adaosă adaosa
plural adaoși adaoșii adaose adaosele
genitiv-dativ singular adaos adaosului adaose adaosei
plural adaoși adaoșilor adaose adaoselor
vocativ singular
plural
Intrare: adaos (completare, supliment)
adaos (s.n.) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular adaos adaosul
plural adaosuri adaosurile
genitiv-dativ singular adaos adaosului
plural adaosuri adaosurilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)