3 intrări
61 de definiții
din care- explicative (45)
- morfologice (9)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ADAOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare.** (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. [Var: adaus s. n.] – V. adaoge.
adaos2, ~ă a vz adăugat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adaos1 sn [At: URECHE, ap. LET I, 94/13 / V: ~aus / Pl: ~uri / E: adăuga] 1 Adăugare (1). 2 Ceea ce se adaugă Si: completare, supliment, (înv) adaosătură (2). 3 (Pop; îe) A porni într-~ A rămâne însărcinată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADAOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. [Var.: adaus s. n.] – V. adaoge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADAOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare, spor. Apoi la mămăligă îi mai trebuie adaos. Ducă e o vreme potrivnică, de nu poate prinde pește, atunci scoate din traistă o ceapă. SADOVEANU, N. F. 78. ◊ (Poetic) Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntr-una, parcă vine Din adîncul firii pline De repaos. COȘBUC, P. I 221 ◊ (Adverbial) Nu vrei să facem schimb? Să-ți dau capra asta și să-mi dai gîsca. – N-ai nemerit-o, că nu-i gîscă, ci-i gînsac... – Da, dă-mi-l, dă-mi-l!.. – De mi-i da ceva adaos, poate să ți-l dau. CREANGĂ, P. 43. – Pl. și: adaose. – Variantă: adaus (CAMILAR, N. II 296) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADAOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg., în expr.) A porni într-adaos = a deveni însărcinată. [Var.: adaus s. n.] – V. adăuga.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADAOS ~uri n. Parte care se adaugă la ceva în vederea completării; supliment; anexă. ~ la o circulară. [Sil. -da-os] /v. a adăuga
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adaos n. 1. alăturarea unui lucru mai mic de unul mai mare de aceeaș natură; sporire; 2. lucru adăogat: anex, apendice.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADAOGE vb. III v. adăuga.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADAOGE vb. III v. adăuga.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADAUS s. n. v. adaos.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADAUS s. n. v. adaos.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADAUS s. n. v. adaos.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADĂOGA vb. I v. adăuga.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADĂOGA vb. I v. adăuga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADĂOGA vb. I v. adăuga.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADĂOGI vb. IV v. adăuga.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADĂOGI vb. IV v. adăuga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADĂOGI vb. IV v. adăuga.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADĂUGA, adaug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var: adăoga vb. I, adaoge vb. III, adăogi, adăugi vb. IV] – Lat. *adaugere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADĂUGI vb. IV v. adăuga.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADĂUGI vb. IV v. adăuga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADĂUGI vb. IV v. adăuga.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adaoge vt vz adăuga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adaus sn vz adaos
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adăoga vt vz adăuga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adăogat2, ~ă[1] a vz adăugat
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adăogi vtr vz adăuga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adăuga [At: PSALT. SCH. 309/11 / V: ~ăoga, (înv) ~ăoaga,[1] adaoge, (înv) ~ăogi, ~ugi / P: ~dă-u- / Pzi: adaug, adaog, (înv) adăugesc / E: lat adaugere] 1 vt A (mai) pune peste. 2 vt (Jur; îvr; îe) A adaoge cu pâră A discredita o persoană pârând-o. 3-4 vtr A (se) alătura. 5-6 vtr A (se) alipi. 7 vt (Înv; d. țări, regiuni) A anexa. 8 vr (Înv; îe) A se adauge cuiva A semăna cu cineva. 9 vt A continua. 10 vt A spori (3).
- Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adăugat2, ~ă a [At: MDA ms / V: adaos, ~ă / Pl: ~ați, ~e / E: adăuga] 1 Care este pus peste. 2 Alăturat. 3 Alipit. 4 Anexat. 5 Continuat. 6 Sporit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adăugi vtr vz adăuga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADAUS, ADAOS I. adj. 1 p. ADAUGE ¶¶ contr. NEADAUS ¶ 2 Trans. Căsătorit a doua oară. II. (pl. -se, -suri) sn. ¶ 1 Ceea ce se mai pune, se mai dă pe lîngă cele ce au fost mai ’nainte, spor: ~ de leafă; ~ de cheltueli ¶ 2 Ceea ce se adaugă la sfîrșitul unei cărți pentru a împlini unele lipsuri ¶ 3 ‡Tot ce face să sporească, tot ce mărește sau ridică ceva: apucatu-m’am și eu a scrie începătura și ~ul, mai apoi și scăderea Moldovii (GR. UR.) ¶ 4 Mold.: s’a dus într' ~, se zice de cineva pe care-I trimiți la o treabă și nu se întoarce la timp (ȘEZ.) ¶ 5 Mold.: a porni într'~, a deveni îngreunată, a porni grea (CRG.) (ȘEZ.)
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADĂOGA, ADAOGE, ADĂOGI... 👉 ADĂUGA...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
†ADĂOSĂTOR sm. Cel care-și însușește, care adaugă ceva pe nedrept la bunurile sale (CANT.) [adaos].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
†ADĂOSĂTURĂ (pl. -turi) sf. ¶ 1 ‡Adaus; sporire, creștere; parte adăugată, intercalată (la un text): celelalte ce mai sînt scrise, ~ de un Eustratie Logofătul și de un Simion Dascălul, nu letopisețe, ce sînt ocări și basme (M.-COST.) ¶ 2 Băn. Înnăditură.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
‡ADĂOSURĂ (pl. -suri) sf. (DOS.) Lucru adăugat la altul; adaus.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
‡ADĂOȘAG (pl. -guri) sn. 🔎 Bir plătit peste dările obicinuite: era ~ peste văcărit cîte un tult de vită (NEC.) [adaus + suf. -șag].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADĂUGA (adaug), ADĂOGA (adaog), ADĂUGI (-aug, -ăugesc), †ADAOGE Tr.-Carp. I. vb. tr. 1 A mai pune, a mai da ceva pe lîngă cele ce au fost mai ’nainte, a pune pe deasupra, a da pe deasupra: nu vrea să mai adauge nici un ban; proverb: scumpul cumpără stafide și cere să-i adauge și piper (PANN) ¶ 2 ‡A pune alături, a alătura, a împreuna, a alipi ¶ 3 A mai spune ceva pe lîngă cele zise înainte: cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni? adăugă Spancloc (NEGR.) ¶ 4 †A spori, a face să crească, a mări: cumu-i un neguțătoriu de adaoge banii și avuția domnu-său cu nevoința sa (VARL.) ¶ 5 ‡ ~ cu pîră, a ponegri, a vorbi de rău pe cineva, a pîrî: cu multe pîri îl adăugea să-i facă surgun (MUST.) ¶ 6 ‡ A încărca pe cineva cu un bir mai mare decît cel cuvenit: ispravnicii să nu aibă voie nici a-i scădea nici a-i adăogi (LET.). II. ‡vb. refl. 1 A spori, a crește, a se mări: Unde-i văz fața ca crinul, Mi se adaugă suspinul (TEOD.) ¶ 2 A se pune alături: vin' de te adauge la masa noastră, ca să fim 14 (ALECS.) ¶ 3 ‡A se împreuna: începură a se amesteca și a se adaoge cu Sarmatii (LET.) ¶ 4 Trans. A se căsători a doua oară [lat. adaugere].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADĂUGĂTOR, ADĂUGITOR adj. verb. ADĂUGA, ADĂUGI. Care (se) adaugă.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADĂUGI... = ADĂUGA...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ADAOGE vb. III. v. adăuga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADAOGE vb. III. v. adăuga.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADĂUGA, adaug, vb. I. 1. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. ♦ A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. 2. Refl. și tranz. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. [Pr.: -dă-u-. – Var.: adăoga vb. I, adaoge vb. III, adăogi, adăugi vb. IV] – Lat. *adaugere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADAUS s. n. v. adaos.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADĂUGA, adăug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste, a completa cu, a pune în plus. Adaugă zahăr la ceai. ▭ (În forma adaoge) Scumpul cumpără stafide și cere să-i adaoge piper. PANN, P. V. III 78. ◊ (Cu privire la vorbe, fraze, idei) A spune sau a scrie în continuare sau în completare. Mai ai ceva de adăugat la scrisoare? ◊ (Urmat de propoziții completive) A adăugat că... 2. Refl. A se alătura, a se așeza pe lîngă, a se alipi, a se reuni. Loviturilor zdrobitoare date dușmanului de ostașii sovietici pe front li s-au adăugat puternicele lovituri date de nenumăratele detașamente de partizani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 159. 3. Tranz. (Regional, cu dativul persoanei; atestat în forma adăoga) A agonisi, a dobîndi. Mai departe nu merg, zise el, în calea asta, destul am lucrat și destul mi-am adăogat: am scăpat trei vietăți de la pierire și mi-am adunat trei prieteni. RETEGANUL, P. V 4. – Pronunțat: -dă-u-. – Variante: adaoga, adaog (DUMITRIU, B. F. 92, BENIUC, V. 112, SADOVEANU, N. F. 13), vb. I, adăogi, adăogesc (SADOVEANU, N. F. 6), adăugi (PAS, L. I 159, NEGRUZZI, S. I 140) vb. IV, (învechit și regional) adaoge, part. adaos (ODOBESCU, S. III 10), vb. III.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADĂOGA vb. I. v. adăuga.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADĂOGI vb. IV. v. adăuga.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADĂUGA, adaug, vb. I. 1. Tranz. A mai pune peste, a pune în plus. ♦ A spune sau a scrie în continuare sau în completare. 2. Refl. A se alătura, a se alipi, a se reuni. [Var.: adăoga vb. I, adaoge vb. III, adăogi, adăugi vb. IV] – Lat. *adaugĕre.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ADĂUGI vb. IV. v. adăuga.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ADĂUGA adaug 1. tranz. 1) A mai pune la ceea ce este. ~ zahăr în ceai. 2) A completa în scris sau verbal. ~ un vers. 3) A alătura la ceva (pentru a face mai lung, mai larg etc.). 2. intranz. A deveni mai mare (în volum, număr sau intensitate); a spori. ~ în greutate. [Sil. -dă-u-] /<lat. adaugere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adaoge (adăoga, adăogi) v. 1. a mai pune ceva lângă altele; 2. a mai da, a mai spune. [Lat. ADAUGERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adáog, adáos, V. adaug, adaus.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adáug, a adăuga și (est) -gésc, a adăugi și (vechĭ) a adáuge, part. adáus v. tr. (lat. adaugére, pop. adáugere, part. adauctum, id., d. augére, a mări. V. augment). Pun ceva pe lîngă altu saŭ altele: a adăuga un franc la sută, sare ciorbei. Fig. Maĭ spun ceva: nu maĭ adaug nimic la cele spuse. Vechĭ. Măresc, sporesc: a adăuga banii, averea. Încarc la plata biruluĭ: să n’aibă voĭe a-ĭ scădea, nicĭ a-ĭ adăugi. L-a adăugat cu pîra, l-a încărcat cu pîra. I-a adăugit pîntecele, a lăsat-o gravidă. V. refl. Vechĭ. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge. Mă unesc. Trans. Mă recăsătoresc. Mă înmulțesc: păcătoșiĭ se adaug. Mă compar, mă asemăn (Cor.). Mă adaug la masa cuĭva, mă pun la masa luĭ. V. intr. Boala adăogea, se agrava. – Forme vechĭ: adao-: să-și adaogă, Domnu să vă adaogă, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, aŭ adaoș (adăuga), îl adaoseră (adăugără).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adáus și adáos n., pl. urĭ saŭ e (vechiu part. al luĭ adaug). Lucru adăugat (obiecte, banĭ, ș. a.): adaus de leafă. Anexă, suplement, apendice: un adaus la o carte. A fi într’adaus, a fi gravidă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adăugát, V. adaug.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adăugát, V. adaug.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
adaos s. n., pl. adaosuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
adaos s. n., pl. adaosuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adaos s. n.(sil. da-os), pl. adaosuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adaos, pl. adaosuri
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adăuga (a ~) (desp. -dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. adaug (desp. -da-ug), 2 sg. adaugi, 3 adaugă; conj. prez. 1 sg. să adaug, 3 să adauge; imper. 2 sg. afirm. adaugă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
adăuga (a ~) (-dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. adaug, 3 adaugă (-da-u-), 1 pl. adăugăm; conj. prez. 3 să adauge; ger. adăugând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adăuga vb. (sil. -dă-u-), ind. prez. 1 sg. adaug, 3 sg. și pl. adaugă (sil. -da-u-), 1 pl. adăugăm; conj. prez. 3 sg. și pl. adauge; ger. adăugând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adăuga (4 sil.) (ind. prez. 1 sg. adaug, 1 pl. adăugăm, conj. adauge, ger. adăugînd, part. adăugat)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adaug, adaugă 3, adauge 3 conj., adaus prt., adăugare inf. s., adăugând ger.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ADAOS s. 1. anexă, apendice, completare, supliment. (~ la un memoriu.) 2. v. spor. 3. (EC.) adaos comercial = rabat comercial.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ADAOS s. 1. anexă, apendice, completare, supliment. (~ la un memoriu.) 2. spor, supliment. (~ la o retribuție.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Adaos ≠ scăzământ
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ADĂUGA vb. a pune. (~ puțină sare în aluat.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ADĂUGA vb. a pune. (~ puțină sare în aluat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A adăuga ≠ a reduce, a scădea
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
adăoga (-aog, -at), vb. – A mai pune peste, a da în plus, a spori. – Var.adaoge, adăuga, adăugi. Mr. adavgu (adapșu, adăvgat), megl. daug (dauș). < Lat. adaugĕre, care s-a păstrat numai în rom. (Pușcariu 10; Candrea-Dens., 16; REW 149; DAR); cf. v. fr. aoire, v. prov. azaut. Ca și în alte cazuri, -ĕre trecuse la -ēre din lat. vulg. Forma adaugere este vie încă în rom., dar astăzi se preferă forma de conjug. I. Totuși, aceasta din urmă este relativ recentă, și DAR (1913) nu o admite. În sfîrșit, există ca arhaism și o formă adaptată la conj. IV, a adăugi. Oscilația între cele trei conjug. posibile a înmulțit curios formele verbale, mai ales la perf. simplu (eu adăosei, adăusei, adăugii, adăogai, adăugai) și la part. trecut (adaos, adaus, adăogit, adăugit, adăogat, adăugat). În toate cazurile, este de preferat tipul de conj. I. Der. adaos, adj. (adăugat); adaos, s. n. (adăugare, supliment); adăoșag, s. n. (suprataxă, contribuție adițională, desființată în Mold. în 1741; adăosătură, s. f. (adăugare).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: a-da-os
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: a-dă-u-ga
verb (VT74) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT327) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT651) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| — |
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| — |
|
|
|
verb (VT74) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT327) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A4) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adaos, adaosurisubstantiv neutru
- 1. Ceea ce se adaugă la ceva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: adăosătură anexă completare spor supliment antonime: scăzământ
- Apoi la mămăligă îi mai trebuie adaos. Dacă e o vreme potrivnică, de nu poate prinde pește, atunci scoate din traistă o ceapă. SADOVEANU, N. F. 78. DLRLC
- Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntr-una, parcă vine Din adîncul firii pline De repaos. COȘBUC, P. I 221. DLRLC
- Nu vrei să facem schimb? Să-ți dau capra asta și să-mi dai gîsca. – N-ai nemerit-o, că nu-i gîscă, ci-i gînsac... – Da, dă-mi-l, dă-mi-l!... – De mi-i da ceva adaos, poate să ți-l dau. CREANGĂ, P. 43. DLRLC
- A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM
-
- 2. Adăugare. MDA2sinonime: adăugare
- comentariu Plural și: adaose. DLRLC
etimologie:
- adaoge DEX '09 DEX '98
- adăuga MDA2
adăuga, adaugverb
- 1. A mai pune peste..., a da în plus; a face să sporească. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: pune
- Adaugă zahăr la ceai. DLRLC
- Scumpul cumpără stafide și cere să-i adaoge piper. PANN, P. V. III 78. DLRLC
- 1.1. A spune sau a scrie ceva în continuare sau în completare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: continua
- Mai ai ceva de adăugat la scrisoare? DLRLC
-
- 1.2. Precede propoziții completive. DLRLC
- A adăugat că... DLRLC
-
- A adaoge cu pâră = a discredita o persoană pârând-o. MDA2
-
- 2. A (se) alătura, a (se) alipi, a (se) reuni. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Loviturilor zdrobitoare date dușmanului de ostașii sovietici pe front li s-au adăugat puternicele lovituri date de nenumăratele detașamente de partizani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 159. DLRLC
- 2.1. Despre țări, regiuni: anexa. MDA2sinonime: anexa
- A se adauge cuiva = a semăna cu cineva. MDA2
-
-
- Mai departe nu merg, zise el, în calea asta, destul am lucrat și destul mi-am adăogat: am scăpat trei vietăți de la pierire și mi-am adunat trei prieteni. RETEGANUL, P. V 4. DLRLC
- 3.1. Spori. MDA2sinonime: spori
-
etimologie:
- *adaugere DEX '09 MDA2 DEX '98