ADAOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare, spor. Apoi la mămăligă îi mai trebuie adaos. Ducă e o vreme potrivnică, de nu poate prinde pește, atunci scoate din traistă o ceapă. SADOVEANU, N. F. 78. ◊ (Poetic) Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntr-una, parcă vine Din adîncul firii pline De repaos. COȘBUC, P. I 221 ◊ (Adverbial) Nu vrei să facem schimb? Să-ți dau capra asta și să-mi dai gîsca. – N-ai nemerit-o, că nu-i gîscă, ci-i gînsac... – Da, dă-mi-l, dă-mi-l!.. – De mi-i da ceva adaos, poate să ți-l dau. CREANGĂ, P. 43. – Pl. și: adaose. – Variantă: adaus (CAMILAR, N. II 296) s. n.