24 de definiții pentru adaos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADAOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare.** (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. [Var: adaus s. n.] – V. adaoge.

adaos1 sn [At: URECHE, ap. LET I, 94/13 / V: ~aus / Pl: ~uri / E: adăuga] 1 Adăugare (1). 2 Ceea ce se adaugă Si: completare, supliment, (înv) adaosătură (2). 3 (Pop; îe) A porni într-~ A rămâne însărcinată.

ADAOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg.; în expr.) A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. [Var.: adaus s. n.] – V. adaoge.

ADAOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare, spor. Apoi la mămăligă îi mai trebuie adaos. Ducă e o vreme potrivnică, de nu poate prinde pește, atunci scoate din traistă o ceapă. SADOVEANU, N. F. 78. ◊ (Poetic) Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntr-una, parcă vine Din adîncul firii pline De repaos. COȘBUC, P. I 221 ◊ (Adverbial) Nu vrei să facem schimb? Să-ți dau capra asta și să-mi dai gîsca. – N-ai nemerit-o, că nu-i gîscă, ci-i gînsac... – Da, dă-mi-l, dă-mi-l!.. – De mi-i da ceva adaos, poate să ți-l dau. CREANGĂ, P. 43. – Pl. și: adaose. – Variantă: adaus (CAMILAR, N. II 296) s. n.

ADAOS, adaosuri, s. n. Ceea ce se adaugă la ceva; supliment, completare. ♦ (Reg., în expr.) A porni într-adaos = a deveni însărcinată. [Var.: adaus s. n.] – V. adăuga.

ADAOS ~uri n. Parte care se adaugă la ceva în vederea completării; supliment; anexă. ~ la o circulară. [Sil. -da-os] /v. a adăuga

adaos n. 1. alăturarea unui lucru mai mic de unul mai mare de aceeaș natură; sporire; 2. lucru adăogat: anex, apendice.

ADAUS s. n. v. adaos.

ADAUS s. n. v. adaos.

ADAUS s. n. v. adaos.

adaus sn vz adaos

ADAUS, ADAOS I. adj. 1 p. ADAUGE contr. NEADAUS 2 Trans. Căsătorit a doua oară. II. (pl. -se, -suri) sn. 1 Ceea ce se mai pune, se mai dă pe lîngă cele ce au fost mai ’nainte, spor: ~ de leafă; ~ de cheltueli 2 Ceea ce se adaugă la sfîrșitul unei cărți pentru a împlini unele lipsuri 3 Tot ce face să sporească, tot ce mărește sau ridică ceva: apucatu-m’am și eu a scrie începătura și ~ul, mai apoi și scăderea Moldovii (GR. UR.) 4 Mold.: s’a dus într' ~, se zice de cineva pe care-I trimiți la o treabă și nu se întoarce la timp (ȘEZ.) 5 Mold.: a porni într'~, a deveni îngreunată, a porni grea (CRG.) (ȘEZ.)

ADĂOSĂTOR sm. Cel care-și însușește, care adaugă ceva pe nedrept la bunurile sale (CANT.) [adaos].

ADĂOSĂTU (pl. -turi) sf. 1 Adaus; sporire, creștere; parte adăugată, intercalată (la un text): celelalte ce mai sînt scrise, ~ de un Eustratie Logofătul și de un Simion Dascălul, nu letopisețe, ce sînt ocări și basme (M.-COST.) 2 Băn. Înnăditură.

ADĂOSU (pl. -suri) sf. (DOS.) Lucru adăugat la altul; adaus.

ADĂOȘAG (pl. -guri) sn. 🔎 Bir plătit peste dările obicinuite: era ~ peste văcărit cîte un tult de vită (NEC.) [adaus + suf. -șag].

ADAUS s. n. v. adaos.

adáog, adáos, V. adaug, adaus.

adáus și adáos n., pl. urĭ saŭ e (vechiu part. al luĭ adaug). Lucru adăugat (obiecte, banĭ, ș. a.): adaus de leafă. Anexă, suplement, apendice: un adaus la o carte. A fi într’adaus, a fi gravidă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adaos s. n., pl. adaosuri

adaos s. n., pl. adaosuri

adaos s. n.(sil. da-os), pl. adaosuri

adaos, pl. adaosuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADAOS s. 1. anexă, apendice, completare, supliment. (~ la un memoriu.) 2. v. spor. 3. (EC.) adaos comercial = rabat comercial.

ADAOS s. 1. anexă, apendice, completare, supliment. (~ la un memoriu.) 2. spor, supliment. (~ la o retribuție.)

Adaos ≠ scăzământ

Intrare: adaos
adaos1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: a-da-os info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adaos
  • adaosul
  • adaosu‑
plural
  • adaosuri
  • adaosurile
genitiv-dativ singular
  • adaos
  • adaosului
plural
  • adaosuri
  • adaosurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adaus
  • adausul
  • adausu‑
plural
  • adausuri
  • adausurile
genitiv-dativ singular
  • adaus
  • adausului
plural
  • adausuri
  • adausurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adaos, adaosurisubstantiv neutru

  • 1. Ceea ce se adaugă la ceva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apoi la mămăligă îi mai trebuie adaos. Dacă e o vreme potrivnică, de nu poate prinde pește, atunci scoate din traistă o ceapă. SADOVEANU, N. F. 78. DLRLC
    • format_quote poetic Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntr-una, parcă vine Din adîncul firii pline De repaos. COȘBUC, P. I 221. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Nu vrei să facem schimb? Să-ți dau capra asta și să-mi dai gîsca. – N-ai nemerit-o, că nu-i gîscă, ci-i gînsac... – Da, dă-mi-l, dă-mi-l!... – De mi-i da ceva adaos, poate să ți-l dau. CREANGĂ, P. 43. DLRLC
    • chat_bubble regional A porni într-adaos = a rămâne însărcinată. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRM
  • 2. Adăugare. MDA2
    sinonime: adăugare
  • comentariu Plural și: adaose. DLRLC
etimologie:
  • vezi adaoge DEX '09 DEX '98
  • adăuga MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.