12 definiții pentru completare complectare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

completare sf [At: MURGOCI – LUDWIG, M. 37 / V: ~ect~ / Pl: ~tări / E: completa] 1 Întregire. 2 Ceea ce se adaugă pentru a completa. 3 Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. 4 (Mil; iuz; îlav) În ~ În perioada în care cei ce-și satisfac serviciul militar nu sunt încazarmați.

COMPLETÁRE, completări, s. f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa. ♦ Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectáre s. f.] – V. completa.

COMPLETÁRE, completări, s. f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa. ♦ Film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectáre s. f.] – V. completa.

COMPLETÁRE, completări, s. f. Acțiunea de a completa; întregire, împlinire. (Concretizat) Ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, menit să completeze programul. – Variantă: complectáre s. f.

COMPLETÁRE s.f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Ceea ce se adaugă pentru completare. [Var. complectare s.f. / < completa].

COMPLETÁRE s. f. acțiunea de a completa. ◊ ceea ce se adaugă pentru completare. (< completa)

COMPLECTÁRE s. f. v. completare.[1]

  1. Este o formă greșită, trebuie evitată. Apare în DEX pentru direcționarea la forma corectă. — LauraGellner

COMPLECTÁRE s. f. v. completare.

COMPLECTÁRE s. f. v. completare.

COMPLECTÁRE s.f. v. completare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

completáre s. f., g.-d. art. completắrii; pl. completắri

completáre s. f., g.-d. art. completării; pl. completări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPLETÁRE s. 1. împlinire, întregire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei până la...) 2. (concr.) complement, complinire, întregire. (A adăugat o ~.) 3. v. adaos.

COMPLETARE s. 1. împlinire, întregire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei pînă la...) 2. complement, complinire, întregire. (A adăugat o ~.) 3. adaos, anexă, apendice, supliment. (~ la un memoriu.)

Intrare: completare
completare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • completare
  • completarea
plural
  • completări
  • completările
genitiv-dativ singular
  • completări
  • completării
plural
  • completări
  • completărilor
vocativ singular
plural
complectare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complectare
  • complectarea
plural
  • complectări
  • complectările
genitiv-dativ singular
  • complectări
  • complectării
plural
  • complectări
  • complectărilor
vocativ singular
plural