16 definiții pentru continua


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

continua [At: BĂLCESCU, M. V. 2, 23 / P: ~nu-a / Pzi: ~tinuu / E: fr continuer, lat continuare] 1 vi A nu întrerupe Si: a urma. 2 vt A prelungi. 3 vt A duce mai departe un lucru început.

CONTINUÁ, contínui, vb. I. Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a.Prez. ind. și: contínuu] – Din fr. continuer, lat. continuare. corectată

CONTINUÁ, contínuu, vb. I. Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a] – Din fr. continuer, lat. continuare.

CONTINUÁ, continuu, vb. I. Intranz. (În opoziție cu a înceta) A urma, a nu înceta, a nu se opri, a nu se întrerupe; a se prelungi, a merge înainte. Consfătuirile continuară zile de-a rîndul. REBREANU, R. I 188. ◊ (Exprimînd ideea de aspect durativ al acțiunii) Oltul continua să plece în lume, încărcat de toate întîmplările acestor piscuri. BOGZA, C. O. 36. Cei de la masă, cu excepția lui Sinești, continuau să fie agitați și vorbăreți. CAMIL PETRESCU, N. 165. Sura continua să plîngă. SAHIA, N. 93. ◊ Tranz. A duce mai departe, fără întrerupere, un lucru început. – Pronunțat: -nu-a.

CONTINUÁ vb. I. intr. A urma, a merge înainte; a se prelungi. ♦ tr. A duce mai departe (ceva început). [Pron. -nu-a, p.i. contínuu, 2 -ui. / < fr. continuer, it., lat. continuare].

CONTINUÁ vb. I. intr., refl. a urma pe cineva, a merge înainte; a se prelungi. II. tr. a duce mai departe ceva început. (< fr. continuer, lat. continuare)

A CONTINUÁ contínuu 1. intranz. 1) (despre acțiuni, fenomene etc.) A se desfășura înainte (în timp); a ține; a dura; a se prelungi. Ploaia continuă. 2) (despre localități, lanuri, drumuri etc.) A se întinde mai departe; a se prelungi. 2. tranz. 1) (acțiuni începute) A duce mai departe. 2) (linii, rute) A lungi în spațiu; a prelungi. [Sil. -nu-a] /<fr. continuer, lat. continuare

continuà v. 1. a nu întrerupe un lucru început: continuă citirea; 2. a prelungi: a continua un zid; 3. a nu se opri, a nu înceta.

*2) contínuŭ, a v. tr. v. tr. (lat. continuo, -áre). Duc în ainte ceĭa ce am început: a continua un zid, o carte, un războĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!continuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. contínui, 3 contínuă (-nu-ă), 1 pl. continuắm; conj. prez. 1 și 2 sg. să contínui, 3 să contínue (-nu-e); ger. continuấnd (-nu-ând)

continuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. contínui (sil. -nui), 2 sg. contínui, 3 sg. contínuă (sil. -nu-ă), 1 pl. contínuăm; conj. prez. 3 sg. și pl. contínue (sil. -nu-e); ger. continuând (sil. -nu-ând)

continua (ind. prez. 1 sg. continuu)

continuiu, -ue 3 conj., -uare inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTINUÁ vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul ~ până în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea a ~t și după miezul nopții.) 3. v. persista. 4. a relua, a urma. (Și-a ~ drumul.)

CONTINUA vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul se ~ pînă în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea a ~ și după miezul nopții.) 3. a persista, a stărui, (înv.) a pesti. (~ în fărădelegile lui.) 4. a relua, a urma. (Și-a ~ drumul.)

A continua ≠ a înceta, a se opri

Intrare: continua
  • silabație: -nu-a
verb (VT110)
Nerec. ind., conj. prez. pers. I sg.: continuu.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • continua
  • continuare
  • continuat
  • continuatu‑
  • continuând
  • continuându‑
singular plural
  • continuă
  • continuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • continuu
  • continui
(să)
  • continuu
  • continui
  • continuam
  • continuai
  • continuasem
a II-a (tu)
  • continui
(să)
  • continui
  • continuai
  • continuași
  • continuaseși
a III-a (el, ea)
  • continuă
(să)
  • continue
  • continua
  • continuă
  • continuase
plural I (noi)
  • continuăm
(să)
  • continuăm
  • continuam
  • continuarăm
  • continuaserăm
  • continuasem
a II-a (voi)
  • continuați
(să)
  • continuați
  • continuați
  • continuarăți
  • continuaserăți
  • continuaseți
a III-a (ei, ele)
  • continuă
(să)
  • continue
  • continuau
  • continua
  • continuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

continua

  • 1. A nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dura (vb.) prelungi urma ține antonime: opri înceta 4 exemple
    exemple
    • Consfătuirile continuară zile de-a rîndul. REBREANU, R. I 188.
      surse: DLRLC
    • Oltul continua să plece în lume, încărcat de toate întîmplările acestor piscuri. BOGZA, C. O. 36.
      surse: DLRLC
    • Cei de la masă, cu excepția lui Sinești, continuau să fie agitați și vorbăreți. CAMIL PETRESCU, N. 165.
      surse: DLRLC
    • Sura continua să plîngă. SAHIA, N. 93.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A duce mai departe un lucru început.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: