15 definiții pentru continua

continuá [At: BĂLCESCU, M. V. 2, 23 / P: ~nu-a / Pzi: ~tínuu / E: fr continuer, lat continuare] 1 vi A nu întrerupe Si: a urma. 2 vt A prelungi. 3 vt A duce mai departe un lucru început.

contínuu, ~uă [At: BĂLCESCU, M. V. 3 / P: ~nu-u / Pl: ~úi, ~úe / E: fr continu, lat continuus] 1 a Care are loc fără întrerupere. 2 a Care se prelungește fără pauză. 3 a (Îs) Curent ~ Curent electric care are un singur sens. 4 a (Mat; îs) Funcție ~uă Funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. 5 a (Mat; îs) Proporție ~uă Proporție ai cărei interni sunt egali între ei. 6 a (Muz; îs) Bas ~ Bas care se aude neîntrerupt în timpul unei bucăți muzicale. 7 av (Șîlav În ~) Neîncetat. 8-9 a, sf (Lin; d. consoane) Constrictiv (1).

CONTINUÁ, contínui, vb. I. Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a.Prez. ind. și: contínuu] – Din fr. continuer, lat. continuare. corectată

CONTINUÁ, contínuu, vb. I. Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. ♦ Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a] – Din fr. continuer, lat. continuare.

CONTINUÁ, continuu, vb. I. Intranz. (În opoziție cu a înceta) A urma, a nu înceta, a nu se opri, a nu se întrerupe; a se prelungi, a merge înainte. Consfătuirile continuară zile de-a rîndul. REBREANU, R. I 188. ◊ (Exprimînd ideea de aspect durativ al acțiunii) Oltul continua să plece în lume, încărcat de toate întîmplările acestor piscuri. BOGZA, C. O. 36. Cei de la masă, cu excepția lui Sinești, continuau să fie agitați și vorbăreți. CAMIL PETRESCU, N. 165. Sura continua să plîngă. SAHIA, N. 93. ◊ Tranz. A duce mai departe, fără întrerupere, un lucru început. – Pronunțat: -nu-a.

!continuá (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. contínui, 3 contínuă (-nu-ă), 1 pl. continuắm; conj. prez. 1 și 2 sg. să contínui, 3 să contínue (-nu-e); ger. continuấnd (-nu-ând)

continuá vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. contínui (sil. -nui), 2 sg. contínui, 3 sg. contínuă (sil. -nu-ă), 1 pl. contínuăm; conj. prez. 3 sg. și pl. contínue (sil. -nu-e); ger. continuând (sil. -nu-ând)

CONTINUÁ vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul ~ până în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea a ~t și după miezul nopții.) 3. v. persista. 4. a relua, a urma. (Și-a ~ drumul.)

A continua ≠ a înceta, a se opri

CONTINUÁ vb. I. intr. A urma, a merge înainte; a se prelungi. ♦ tr. A duce mai departe (ceva început). [Pron. -nu-a, p.i. contínuu, 2 -ui. / < fr. continuer, it., lat. continuare].

CONTINUÁ vb. I. intr., refl. a urma pe cineva, a merge înainte; a se prelungi. II. tr. a duce mai departe ceva început. (< fr. continuer, lat. continuare)

A CONTINUÁ contínuu 1. intranz. 1) (despre acțiuni, fenomene etc.) A se desfășura înainte (în timp); a ține; a dura; a se prelungi. Ploaia continuă. 2) (despre localități, lanuri, drumuri etc.) A se întinde mai departe; a se prelungi. 2. tranz. 1) (acțiuni începute) A duce mai departe. 2) (linii, rute) A lungi în spațiu; a prelungi. [Sil. -nu-a] /<fr. continuer, lat. continuare

continuà v. 1. a nu întrerupe un lucru început: continuă citirea; 2. a prelungi: a continua un zid; 3. a nu se opri, a nu înceta.

*2) contínuŭ, a v. tr. v. tr. (lat. continuo, -áre). Duc în ainte ceĭa ce am început: a continua un zid, o carte, un războĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CONTINUÁ vb. 1. (local) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Drumul se ~ pînă în pădure.) 2. (temporal) a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi, a ține. (Petrecerea a ~ și după miezul nopții.) 3. a persista, a stărui, (înv.) a pesti. (~ în fărădelegile lui.) 4. a relua, a urma. (Și-a ~ drumul.)

Intrare: continua
verb (VT110)
Nerec. ind., conj. prez. pers. I sg.: continuu.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) continua continuare continuat continuând singular plural
continuă continuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) continuu, continui (să) continuu, continui continuam continuai continuasem
a II-a (tu) continui (să) continui continuai continuași continuaseși
a III-a (el, ea) continuă (să) continue continua continuă continuase
plural I (noi) continuăm (să) continuăm continuam continuarăm continuaserăm, continuasem*
a II-a (voi) continuați (să) continuați continuați continuarăți continuaserăți, continuaseți*
a III-a (ei, ele) continuă (să) continue continuau continua continuaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)