ALIPI, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – A³ + lipi.

alipi [At: STURDZA, N. 8 / Pzi: ~pesc / E: a² + lipi] 1-2 vtr A (se) alătura (1-2). 3-4 vtr A (se) atașa. 5-6 vtr A (se) încorpora. 7 vr (Prt) A trăi cu cineva. 8 vr A adera la ceva.

ALIPI (-pesc) I. vb. tr. 1 A pune strîns unul lîngă altul încît să formeze un singur trup, o singură bucată: cîți streini nu s’au gîndlt să alipească țara noastră la a lor! ¶ 2 A apropia, a face pe cineva tovarăș cu alții: a fost firesc ca recunoștința pe care le-o datora să-l alipească de ei. II. vb. refl. 1 A se alătura de cineva: se alipi de bătrînă, o cuprinse pe după gît cu brațele (DLVR.) ¶ 2 A se apropia de cineva cu gîndul de a trage vre-un folos: s’a alipit pe lîngă el și a izbutit să-i moștenească averea ¶ 3 A face părtaș al unei idei, al unei credințe: catolicii au urmărit gîndul ca Romînii să se alipească la biserica lor [👉 LIPI].

ALIPI, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – A³ + lipi.

ALIPI, alipesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «la») A se lipi, a se alătura, a se atașa. M-a atras la sine. M-am alipit de el îmbrățișîndu-l. SADOVEANU, N. F. 162. Se alipi de bătrînă; o cuprinse pe după gît cu brațele ei rumenite de dogoarea focului. DELAVRANCEA, S. 16. ◊ Fig. La tagma lor [a pescarilor] m-am alipit după cea dinții izbîndă. SADOVEANU, N. F. 53. ◊ Tranz. Vă chem să luptăm, Vă chem s-alipiți glasul de-al meu. BANUȘ, în POEZ. N. 19. ◊ (Despre un teritoriu) A se alătura la un stat.

ALIPI, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – Din a³ + lipi.

A ALIPI ~esc tranz. A face să se alipească; a alătura. /a + lipi

A SE ALIPI mă ~esc intranz. A se apropia mult (de ceva sau de cineva); a se alătura. /a + lipi

alipì v. 1. a lipi de; 2. a se lipi de (și fig.). [V. lipi].

alipésc v. tr. (d. lipesc). Unesc, lipesc, alăturez, anexez: doŭă case alipite, o chitanță alipită scrisoriĭ (la scrisoare saŭ de scrisoare). V. refl. Fig. Prind simpatie: cînele se alipește de stăpîn, pisica e alipită caseĭ. – Barb. atașez (fr. attacher).

alipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alipesc, 3 sg. alipește, imperf. 1 alipeam; conj. prez. 1 sg. să alipesc, 3 să alipească

alipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alipesc, imperf. 3 sg. alipea; conj. prez. 3 să alipească

alipi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alipesc, imperf. 3 sg. alipea; conj. prez. 3 sg. și pl. alipească

ALIPI vb. 1. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se pot ~.) 2. v. agrega. 3. v. anexa.

ALIPI vb. 1. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) lipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente ale vorbirii se pot ~.) 2. (TEHN.) a se agrega, a se reuni, a se uni. (Elementele unui tot se ~.) 3. a anexa, a atașa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.)