14 definiții pentru anexa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva. ♦ (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune. – Din fr. annexer.

anexa vtr [At: IORGA, C. I. II, 68 / Pzi: ~xez / E: fr annexer] 1 A alipi la (de) ceva. 2 A uni (cu). 3 A adăuga (la). 4 (Îe) A ~ o țară (provincie, oraș) A încorpora la o altă țară (mai mare).

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura, a adăuga la ceva. A anexa un act la o cerere. ♦ A încorpora o țară, o provincie etc. prin violență, împotriva voinței locuitorilor.

ANEXÁ, anexez, vb. I. Tranz. A alipi, a alătura la ceva. ♦ A încorpora un teritoriu prin violență. – Fr. annexer.

ANEXÁ vb. I. tr. A alătura, a alipi, a adăuga (la ceva). ♦ A încorpora unui stat (prin mijloace violente) o țară, un teritoriu străin etc. [< fr. annexer].

ANEXÁ vb. tr. 1. a alătura, a alipi, a adăuga. 2. a încorpora unui stat, prin mijloace violente un teritoriu străin. (< fr. annexer)

A ANEXÁ ~éz tranz. 1) A alătura în calitate de anexă. 2) fig. (teritorii străine, țări) A alipi cu forța. /<fr. annexer

anexà v. a alătura la un ce principal.

*anexéz v. tr. (fr. annexer, d. annexe, anexă. V. conexez). Alătur, alipesc, fac să depindă de: a anexa o hîrtie la o scrisoare (uneĭ scrisorĭ), o provincie la o țară (uneĭ țărĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anexá (a ~) vb., ind. prez. 3 anexeáză

anexá vb., ind. prez. 1 sg. anexéz, 3 sg. și pl. anexeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANEXÁ vb. 1. a (se) alătura, a (se) atașa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. a alipi, a atașa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.)

ANEXA vb. 1. a (se) alătura, a (se) atașa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. a alipi, a atașa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.)

Intrare: anexa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anexa
  • anexare
  • anexat
  • anexatu‑
  • anexând
  • anexându‑
singular plural
  • anexea
  • anexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anexez
(să)
  • anexez
  • anexam
  • anexai
  • anexasem
a II-a (tu)
  • anexezi
(să)
  • anexezi
  • anexai
  • anexași
  • anexaseși
a III-a (el, ea)
  • anexea
(să)
  • anexeze
  • anexa
  • anexă
  • anexase
plural I (noi)
  • anexăm
(să)
  • anexăm
  • anexam
  • anexarăm
  • anexaserăm
  • anexasem
a II-a (voi)
  • anexați
(să)
  • anexați
  • anexați
  • anexarăți
  • anexaserăți
  • anexaseți
a III-a (ei, ele)
  • anexea
(să)
  • anexeze
  • anexau
  • anexa
  • anexaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anexa

  • 1. A alipi, a alătura, a adăuga, a atașa la ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: adăuga alipi alătura atașa un exemplu
    exemple
    • A anexa un act la o cerere.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Cu privire la un stat, un teritoriu) A încorpora prin violență, a face un act de anexiune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: