16 definiții pentru supliment suplement


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPLIMÉNT, suplimente, s. n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l completa sau pentru a suplini o lipsă. 2. Bilet de călătorie sau de spectacol, eliberat ca anexă la alt bilet, prin care se acordă drepturi sau avantaje în plus. 3. Ceea ce se adaugă la un unghi pentru a forma două unghiuri drepte (180°). – Din fr. supplément, lat. supplementum.

SUPLIMÉNT, suplimente, s. n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l completa sau pentru a suplini o lipsă. 2. Bilet de călătorie sau de spectacol, eliberat ca anexă la alt bilet, prin care se acordă drepturi sau avantaje în plus. 3. Ceea ce se adaugă la un unghi pentru a forma două unghiuri drepte (180°). – Din fr. supplément, lat. supplementum.

supliment sn [At: (a. 1822) URICARIUL, V, 135/1 / V: (înv) ~lemânt, ~lem~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr supplément] 1 Ceea ce se adaugă la o scriere peste numărul obișnuit de pagini și care se pune la sfârșitul textului și formează o fasciculă separată, completând textul ori suplinind lipsuri ale acestuia sau având un caracter literar, distractiv etc. Vz adaos (2), anexă (1), apendice (1), completare (2). 2 Tichet de călătorie sau de spectacol, anexă la un bilet, care acordă avantaje în plus. 3 Ceea ce se adaugă la o anumită cantitate pentru a completa, a întregi sau ca surplus Si: adaos (2) Vz spor2. 4 (Spc) Porție de mâncare cerută în plus la cantină. 5 (Gmt; îf suplem~) Diferența dintre două unghiuri drepte (1800) și un unghi dat.

SUPLIMÉNT, suplimente, s. n. Ceea ce se adaugă în plus, pentru a completa ceva; adaos. Trecea, împărțind suplimentul: o fărămătură de pîne și opt ori zece măsline putrede. SADOVEANU, O. VI 273. Eram unul din cei mai buni elevi ai moșneagului dascăl și nota obținută a fost nota maximă, pe lîngă un supliment de laudă publică. GALACTION, O. I 58. Deodată se auzi în stradă glasul răgușit al vînzătorilor de jurnale strigînd: «Supliment la Orientul de astăzi». D. ZAMFIRESCU, R. 37. Am plătit, el dejunul și eu suplimentul, și ne-am întors foarte veseli la redacție. CARAGIALE, O. II 302. – Variantă: (învechit) suplemént s. n.

SUPLIMÉNT s.n. Ceea ce se adaugă pentru a completa, a întregi; adaos. ◊ Suplimentul unui unghi = unghi care, adăugat unui unghi dat, formează împreună cu acesta 180 de grade. ♦ Tichet special pentru unele trenuri accelerate, rapide etc. [Pl. -te, -turi, var. suplement s.n. / cf. fr. supplément, lat. supplementum].

SUPLIMÉNT s. n. 1. ceea ce se adaugă pentru a completa, a întregi; adaos. 2. Suplimentul unui unghi = unghi care, adăugat unui unghi dat, formează împreună cu acesta 180°. 3. tichet special pentru unele trenuri accelerate, rapide etc. (< fr. supplément, lat. supplementum)

SUPLIMÉNT ~e n. 1) Parte care se adaugă la ceva în vederea completării; spor; anexă; adaos. ~ de plată. 2) Fasciculă tipărită aparte pentru a suplini o lipsă. [Sil. -su-pli-] /<fr. supplement, lat. supplementum

suplement n. 1. ce se dă spre a suplini și uneori ce se dă pe d’asupra: suplement de salariu; 2. ce s’adaogă la carte spre a suplini lipsurile: suplement la un dicționar; 3. foaie adaosă la un ziar din cauza abundanței de materie.

*suplemént n., pl. e (lat. supplementum. V. com-plement). Adaus p. a suplini lipsa (p. a completa): suplement de leafă, suplement la un dicționar, la un ziar. Geom. Suplementu unuĭ unghĭ, ceĭa ce lipsește pînă la 180 de grade. – Fals supliment.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

suplimént (su-pli-) s. n., pl. supliménte

suplimént s. n. (sil. -pli-), pl. supliménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUPLIMÉNT s. 1. v. adaos. 2. v. spor.

SUPLIMENT s. 1. adaos, anexă, apendice, completare. (~ la un memoriu.) 2. adaos, spor. (~ la o retribuție.)

Intrare: supliment
supliment1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: su-pli- info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supliment
  • suplimentul
  • suplimentu‑
plural
  • suplimente
  • suplimentele
genitiv-dativ singular
  • supliment
  • suplimentului
plural
  • suplimente
  • suplimentelor
vocativ singular
plural
supliment2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: su-pli- info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supliment
  • suplimentul
  • suplimentu‑
plural
  • suplimenturi
  • suplimenturile
genitiv-dativ singular
  • supliment
  • suplimentului
plural
  • suplimenturi
  • suplimenturilor
vocativ singular
plural
suplement1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suplement
  • suplementul
  • suplementu‑
plural
  • suplemente
  • suplementele
genitiv-dativ singular
  • suplement
  • suplementului
plural
  • suplemente
  • suplementelor
vocativ singular
plural
suplement2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suplement
  • suplementul
  • suplementu‑
plural
  • suplementuri
  • suplementurile
genitiv-dativ singular
  • suplement
  • suplementului
plural
  • suplementuri
  • suplementurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

supliment suplement

  • 1. Ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l completa sau pentru a suplini o lipsă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: adaos spor (abstract) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Trecea, împărțind suplimentul: o fărămătură de pîne și opt ori zece măsline putrede. SADOVEANU, O. VI 273.
      surse: DLRLC
    • Eram unul din cei mai buni elevi ai moșneagului dascăl și nota obținută a fost nota maximă, pe lîngă un supliment de laudă publică. GALACTION, O. I 58.
      surse: DLRLC
    • Deodată se auzi în stradă glasul răgușit al vînzătorilor de jurnale strigînd: «Supliment la Orientul de astăzi». D. ZAMFIRESCU, R. 37.
      surse: DLRLC
    • Am plătit, el dejunul și eu suplimentul, și ne-am întors foarte veseli la redacție. CARAGIALE, O. II 302.
      surse: DLRLC
  • 2. Bilet de călătorie sau de spectacol, eliberat ca anexă la alt bilet, prin care se acordă drepturi sau avantaje în plus.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. Tichet special pentru unele trenuri accelerate, rapide etc.
      surse: DN
  • 3. Ceea ce se adaugă la un unghi pentru a forma două unghiuri drepte (180°).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: