10 definiții pentru supliment (pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPLIMÉNT, suplimente, s. n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l completa sau pentru a suplini o lipsă. 2. Bilet de călătorie sau de spectacol, eliberat ca anexă la alt bilet, prin care se acordă drepturi sau avantaje în plus. 3. Ceea ce se adaugă la un unghi pentru a forma două unghiuri drepte (180°). – Din fr. supplément, lat. supplementum.

SUPLIMÉNT, suplimente, s. n. 1. Ceea ce se adaugă la ceva pentru a-l completa sau pentru a suplini o lipsă. 2. Bilet de călătorie sau de spectacol, eliberat ca anexă la alt bilet, prin care se acordă drepturi sau avantaje în plus. 3. Ceea ce se adaugă la un unghi pentru a forma două unghiuri drepte (180°). – Din fr. supplément, lat. supplementum.

SUPLIMÉNT, suplimente, s. n. Ceea ce se adaugă în plus, pentru a completa ceva; adaos. Trecea, împărțind suplimentul: o fărămătură de pîne și opt ori zece măsline putrede. SADOVEANU, O. VI 273. Eram unul din cei mai buni elevi ai moșneagului dascăl și nota obținută a fost nota maximă, pe lîngă un supliment de laudă publică. GALACTION, O. I 58. Deodată se auzi în stradă glasul răgușit al vînzătorilor de jurnale strigînd: «Supliment la Orientul de astăzi». D. ZAMFIRESCU, R. 37. Am plătit, el dejunul și eu suplimentul, și ne-am întors foarte veseli la redacție. CARAGIALE, O. II 302. – Variantă: (învechit) suplemént s. n.

SUPLIMÉNT s.n. Ceea ce se adaugă pentru a completa, a întregi; adaos. ◊ Suplimentul unui unghi = unghi care, adăugat unui unghi dat, formează împreună cu acesta 180 de grade. ♦ Tichet special pentru unele trenuri accelerate, rapide etc. [Pl. -te, -turi, var. suplement s.n. / cf. fr. supplément, lat. supplementum].

SUPLIMÉNT s. n. 1. ceea ce se adaugă pentru a completa, a întregi; adaos. 2. Suplimentul unui unghi = unghi care, adăugat unui unghi dat, formează împreună cu acesta 180°. 3. tichet special pentru unele trenuri accelerate, rapide etc. (< fr. supplément, lat. supplementum)

SUPLIMÉNT ~e n. 1) Parte care se adaugă la ceva în vederea completării; spor; anexă; adaos. ~ de plată. 2) Fasciculă tipărită aparte pentru a suplini o lipsă. [Sil. -su-pli-] /<fr. supplement, lat. supplementum

*suplemént n., pl. e (lat. supplementum. V. com-plement). Adaus p. a suplini lipsa (p. a completa): suplement de leafă, suplement la un dicționar, la un ziar. Geom. Suplementu unuĭ unghĭ, ceĭa ce lipsește pînă la 180 de grade. – Fals supliment.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

suplimént (su-pli-) s. n., pl. supliménte

suplimént s. n. (sil. -pli-), pl. supliménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUPLIMÉNT s. 1. v. adaos. 2. v. spor.

SUPLIMENT s. 1. adaos, anexă, apendice, completare. (~ la un memoriu.) 2. adaos, spor. (~ la o retribuție.)

Intrare: supliment (pl. -e)
supliment1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -pli-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supliment
  • suplimentul
  • suplimentu‑
plural
  • suplimente
  • suplimentele
genitiv-dativ singular
  • supliment
  • suplimentului
plural
  • suplimente
  • suplimentelor
vocativ singular
plural
supliment2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supliment
  • suplimentul
  • suplimentu‑
plural
  • suplimenturi
  • suplimenturile
genitiv-dativ singular
  • supliment
  • suplimentului
plural
  • suplimenturi
  • suplimenturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)