2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

așteptare sf [At: VARLAAM, ap. HEM 2018 / Pl: ~tări / E: aștepta] 1 Oprire undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva Si: adăstare, așteptat1, așteptătură (1). 2 (Îs) A fi în ~ A fi nerăbdător. 3 Lăsare a unui timp cuiva pentru a-și îndeplini o obligație, o promisiune, pentru a-și plăti o datorie Si: păsuire, așteptat1 (2), așteptătură (2). 4 Dorință ca ceva să se îndeplinească Si: așteptat1 (3), așteptătură (3). 5 (Îs) În ~a a ceva în timpul rămas până când ceva se va întâmpla. 6 Credință în Dumnezeu Si: așteptat1 (4), așteptătură (4). 7 Prevedere.

AȘTEPTÁRE, așteptări, s. f. Acțiunea de a (se) aștepta și rezultatul ei. ◊ Loc. adj. și adv. Peste (sau sub) așteptări = neașteptat de bun (sau de slab). – V. aștepta.

AȘTEPTÁRE, așteptări, s. f. Acțiunea de a (se) aștepta și rezultatul ei. ◊ Loc. adj. și adv. Peste (sau sub) așteptări = neașteptat de bun (sau de slab). – V. aștepta.

AȘTEPTÁRE, așteptări, s. f. 1. Acțiunea de a aștepta. Sală de așteptare.Au așteptat poftirea... însă au rămas cu așteptarea. PAS, L. I 111. După o așteptare de trei ceasuri în gară, în care n-a rămas om cu șapcă roșie sau hamal neintrebat și nedescusut, iată-i așezați într-un vagon. BASSARABESCU, V. 46. ◊ Expr. În așteptarea... = pînă să se întîmple... A fi în așteptare = a aștepta cu nerăbdare. Dar a nopții neagră mantă peste dealuri se lățește... Tot e groază și tăcere... umbra intră în mormînt. Lumea e în așteptare. ALEXANDRESCU, P. 135. 2. Presupunere, speranță, dorință (ca ceva să se împlinească). A întrece așteptările cuiva (sau orice așteptare). ▭ Cu ochii sclipind de însuflețire și de gînduri, de așteptări, de temeri ale viitorului, pe care numai el le știa, Rizea strigă din răsputeri: Mergem la trebunal să dăm foc la hîrtiile ciocoilor! Neam de neamul lor să nu mai știe unde le-a fost moșiile. DUMITRIU, B. F. 107. ◊ Expr. Peste așteptarea cuiva sau peste așteptări = mai mult decît și-ar fi putut închipui cineva, mai mult decît ar fi putut prevedea sau spera cineva. Sculîndu-se de la masă, se duse... și se întoarse numaidecît, peste așteptarea tuturor... aducînd niște scînduri, stinghii, odgoane și pînze. ISPIRESCU, L. 367.

AȘTEPTÁRE, așteptări, s. f. Acțiunea de a (se) aștepta.Expr. În așteptarea... = până să se întâmple... A fi în așteptare = a aștepta cu nerăbdare. ♦ Presupunere; speranță, dorință.

așteptáre f. Starea celuĭ care așteaptă: a fi în așteptare. Fig. Speranță: a înșela așteptările. Sală de așteptare, cameră de așteptat, maĭ ales la gărĭ.

așteptá [At: COD. VOR. 15/4 / V: (îrg) -tăp- / Pzi: aștept / E: ml *astectare] 1 vt A sta undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva etc. Si: a adăsta. 2 vt A da cuiva răgaz pentru a face ceva, a-și achita o datorie, a-și îndeplini obligație, promisiune Si: a păsui. 3 vi (îlav; ir) La sfântul (sau la moș) ~tă Niciodată. 4 vit (În propoziții negative) A sta la îndoială Si: a ezita. 5 vi (La imperativ) Stai puțin! 6 vi (D. obiecte) A sta undeva în vederea unei anumite utilizări. 7 vi (D. o muncă) A trebui să fie îndeplinită. 8 vt A spera ca cineva să facă ceva sau să se întâmple ceva. 9 vt (Abs) A crede în Dumnezeu. 10 vr (Șîe) A se ~ la una ca asta A fi pregătit pentru ceva.

AȘTEPTÁ, aștept, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.; a adăsta. ◊ Loc adv. La sfântul- (sau la moș-) așteaptă = niciodată. 2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz pentru a face ceva; a păsui. ♦ (În construcții negative) A sta la îndoială; a ezita; a zăbovi. 3. A lăsa să treacă timpul sperând să... sau că... ♦ Refl. A crede, a-și închipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – Lat. *astectare (= adspectare).

AȘTEPTÁ, aștépt, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.; a adăsta. ◊ Loc. adv. La sfântu- (sau la moș-) așteaptă = niciodată. 2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz pentru a face ceva; a păsui. ♦ (În construcții negative) A sta la îndoială; a ezita; a zăbovi. 3. A lăsa să treacă timpul sperând să... sau că... ♦ Refl. A crede, a-și închipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – Lat. *astectare (= adspectare).

AȘTEPTÁ, aștépt, vb. I. Tranz. 1. A sta într-un loc pentru a fi de față cînd se întîmplă ceva, cînd se ivește sau vine cineva. V. adăsta. În mijlocul uliței îi așteptau [pe tractoriști] un grup de călăreți îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu flori și steaguri. V. ROM. decembrie 1951, 173. [Pasărea] Stă și-așteaptă fără glas, Parcă să măsoare Cum se mută, ceas cu ceas, Umbra după soare. TOPÎRCEANU, B. 10. Ajunge la o căsuță cunoscută, unde era așteptat. NEGRUZZI, S. I 70. Am o mîndră, ca ș-o floare, Ce ne-așteaptă cu mîncare. Acolo, dac-om sosi, Ea frumios ne-o omeni. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 24. Absol. Și-mi iau soții și ne ducem cu căruța la Botoșani, unde așteaptă neguțătorii. SADOVEANU, N. F. 16. Tot aștepta, doar o veni Flăcăul mai curînd. COȘBUC, P. I 282. ◊ Expr. (Ironic) La sfîntul- (sau la moș-) așteaptă = niciodată, la paștele cailor. La sfîntul-așteaptă s-a împlini dorința lui! CREANGĂ, P. 189. ◊ Fig. (Despre un eveniment care urmează să se producă în viața cuiva) Nu știa sărmanul Harap-Alb ce-l așteaptă acasă. CREANGĂ, P. 276. Și pentru cine vrei să mori? întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pămînt rătăcitor Și vezi ce te așteaptă. EMINESCU, O. I 178. Alte lupte mai mari... îi așteaptă. BĂLCESCU, O. II 12. 2. A avea răbdare, a da răgaz (pentru ca o acțiune să se îndeplinească); a păsui. Bine! fiindcă mă rogi, te-oi mai aștepta încă pînă marți, dară să știi că, de nu mi-i da atuncea banii, are să fie moartea ta. SBIERA, P. 3. ◊ Absol. Să te vedem la treabă, măi Ionuț; că timpul nu așteaptă și tu gîndesc c-ai venit tobă de carte. DAVIDOGLU, M. 10. ◊ (Mai ales în propoziții negative) A sta la îndoială, a ezita; a zăbovi. Cînd mai vede și această mare minunăție, nici mai așteaptă să ieie apă, ci fuga la stăpînă-sa. CREANGĂ, P. 99. Turcii multe nu așteptau, Ci îndată răspundeau: Noi de masă-ți mulțumim, Că n-am venit să prînzim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. ◊ (La imperativ, în amenințări) Stai (puțin)! Așteaptă, cîrjaliule, că eu îți sînt popa de-acu! ALECSANDRI, T. 636. Iară Șalga-i urmărea Și din gură-așa răcnea: Ian așteapt’, așteapt’, așteaptă, Să luptăm la luptă dreaptă. ALECSANDRI, P. P. 59. 3. A trage nădejde, a avea speranță, a nădăjdui, a spera. Prin tunuri, flăcări și ruine, Noi așteptam vremea ce vine. BENIUC, V. 125. Tocmai de la una ca d-ta ți-ai găsit să aștept eu ajutor? CREANGĂ, P. 190. Să trăiți, voinicilor! Astfel de răspuns așteptam de la voi! ALECSANDRI, T. II 32. Cîte fete-s cu cercei... Toate-așteaptă să le cei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 371. ◊ Absol. Uite-n zare, oamenii așteaptă. Cearcă să le-aduci o zi mai dreaptă. BENIUC, V. 21. ◊ Refl. (Adesea cu determinări introduse prin prep. «la») A fi pregătit (la ceva), a crede, a-și închipui (că ceva se va face într-un anumit fel), a prevedea, a conta (pe ceva). Nu m-am așteptat la una ca asta!La un astfel de rezultat nu se așteptaseră. PAS, L. I 129. Tata m-a întrebat zîmbind, așa cum mă așteptam: Ce face Colțun? SADOVEANU, N. F. 44. Strînse o dată pe zmeu, tocmai cînd el nu se aștepta. ISPIRESCU, L. 223. O găsește sub strajă, după cum nu se aștepta el. CREANGĂ, P. 269.

AȘTEPTÁ, aștépt, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva etc. ◊ Expr. La sfântul- (sau la moș-) așteaptă = niciodată. 2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz; a păsui. ♦ A sta la îndoială; a ezita; a zăbovi. ♦ (La imper., în amenințări) Stai (puțin)! 3. A spera, a nădăjdui. ♦ Refl. A crede, a-și închipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – Lat. *astectare (= adspectare).

A SE AȘTEPTÁ mă aștépt intranz. A spera (la ceva) cu încredere. M-am așteptat la un rezultat mai bun. /<lat. adspectare

A AȘTEPTÁ aștépt 1. tranz. 1) A întâmpina stând pe loc un anumit timp. ◊ La sfântu-așteaptă niciodată. 2) (persoane) A lăsa să beneficieze de răgazul necesar. 3) A dori nădăjduind cu încredere. Aștept să vii. 4) și fig. A pândi cu răbdare. ~ ocazia. ~ un moment potrivit. 2. intranz. A sta în expectativă. /<lat. adspectare

așteptà v. 1. a sta până vine cineva sau se întâmplă ceva: s’așteptăm în pace al soartei ajutor Gr. Al.; 2. a avea răbdare, a îngădui; 3. a spera: nu mă așteptam la una ca asta. [Lat. ASPECTARE (printr’o formă intermediară *ASTECTARE (cf. deștepta)].

așteáptă (imper. d. aștept). Iron. La sfîntu Așteaptă, nicĭ-odată, la calendele greceștĭ.

aștépt, a v. tr. (lat. ex-spectare. V. deștept, aspect). Staŭ atent pînă vine cineva saŭ se întîmplă ceva: aștept învierea morților. Am răbdare: nu maĭ pot aștepta. Fig. Îs gata de: armata așteaptă, prînzu așteaptă. V. refl. Prevăd, mă tem să nu se, orĭ doresc să se întîmple: mă așteptam la un atac, la una ca asta.

sfîntu Așteaptă (la) loc. adv. Iron. Nicĭ-odată: a plătĭ la sfîntu Așteaptă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

așteptáre s. f., g.-d. art. așteptắrii; pl. așteptắri

așteptáre s. f., g.-d. art. așteptării; pl. așteptări

așteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 așteáptă

așteptá vb., ind. prez. 1 sg. aștépt, 2 sg. aștépți; 3 sg. și pl. așteáptă

arată toate definițiile

Intrare: așteptare
așteptare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • așteptare
  • așteptarea
plural
  • așteptări
  • așteptările
genitiv-dativ singular
  • așteptări
  • așteptării
plural
  • așteptări
  • așteptărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aștepta
verb (VT49)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aștepta
  • așteptare
  • așteptat
  • așteptatu‑
  • așteptând
  • așteptându‑
singular plural
  • așteaptă
  • așteptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aștept
(să)
  • aștept
  • așteptam
  • așteptai
  • așteptasem
a II-a (tu)
  • aștepți
(să)
  • aștepți
  • așteptai
  • așteptași
  • așteptaseși
a III-a (el, ea)
  • așteaptă
(să)
  • aștepte
  • aștepta
  • așteptă
  • așteptase
plural I (noi)
  • așteptăm
(să)
  • așteptăm
  • așteptam
  • așteptarăm
  • așteptaserăm
  • așteptasem
a II-a (voi)
  • așteptați
(să)
  • așteptați
  • așteptați
  • așteptarăți
  • așteptaserăți
  • așteptaseți
a III-a (ei, ele)
  • așteaptă
(să)
  • aștepte
  • așteptau
  • aștepta
  • așteptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

așteptare

  • 1. Acțiunea de a (se) aștepta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Sală de așteptare.
      surse: DLRLC
    • Au așteptat poftirea... însă au rămas cu așteptarea. PAS, L. I 111.
      surse: DLRLC
    • După o așteptare de trei ceasuri în gară, în care n-a rămas om cu șapcă roșie sau hamal neîntrebat și nedescusut, iată-i așezați într-un vagon. BASSARABESCU, V. 46.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie În așteptarea... = până să se întâmple...
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A fi în așteptare = a aștepta cu nerăbdare.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dar a nopții neagră mantă peste dealuri se lățește... Tot e groază și tăcere... umbra intră în mormînt. Lumea e în așteptare. ALEXANDRESCU, P. 135.
        surse: DLRLC
  • 2. Presupunere, speranță, dorință (ca ceva să se împlinească).
    exemple
    • A întrece așteptările cuiva (sau orice așteptare).
      surse: DLRLC
    • Cu ochii sclipind de însuflețire și de gînduri, de așteptări, de temeri ale viitorului, pe care numai el le știa, Rizea strigă din răsputeri: Mergem la trebunal să dăm foc la hîrtiile ciocoilor! Neam de neamul lor să nu mai știe unde le-a fost moșiile. DUMITRIU, B. F. 107.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Peste (sau sub) așteptări sau peste așteptarea cuiva = neașteptat de bun (sau de slab).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sculîndu-se de la masă, se duse... și se întoarse numaidecît, peste așteptarea tuturor... aducînd niște scînduri, stinghii, odgoane și pînze. ISPIRESCU, L. 367.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi aștepta
    surse: DEX '98 DEX '09

aștepta

  • 1. A sta undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adăsta 9 exemple
    exemple
    • În mijlocul uliței îi așteptau [pe tractoriști] un grup de călăreți îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu flori și steaguri. V. ROM. decembrie 1951, 173.
      surse: DLRLC
    • [Pasărea] Stă și-așteaptă fără glas, Parcă să măsoare Cum se mută, ceas cu ceas, Umbra după soare. TOPÎRCEANU, B. 10.
      surse: DLRLC
    • Ajunge la o căsuță cunoscută, unde era așteptat. NEGRUZZI, S. I 70.
      surse: DLRLC
    • Am o mîndră, ca ș-o floare, Ce ne-așteaptă cu mîncare. Acolo, dac-om sosi, Ea frumios ne-o omeni. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 24.
      surse: DLRLC
    • absolut Și-mi iau soții și ne ducem cu căruța la Botoșani, unde așteaptă neguțătorii. SADOVEANU, N. F. 16.
      surse: DLRLC
    • absolut Tot aștepta, doar o veni Flăcăul mai curînd. COȘBUC, P. I 282.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu știa sărmanul Harap-Alb ce-l așteaptă acasă. CREANGĂ, P. 276.
      surse: DLRLC
    • figurat Și pentru cine vrei să mori? întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pămînt rătăcitor Și vezi ce te așteaptă. EMINESCU, O. I 178.
      surse: DLRLC
    • figurat Alte lupte mai mari... îi așteaptă. BĂLCESCU, O. II 12.
      surse: DLRLC
  • 2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz pentru a face ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păsui (amâna) 2 exemple
    exemple
    • Bine! fiindcă mă rogi, te-oi mai aștepta încă pînă marți, dară să știi că, de nu mi-i da atuncea banii, are să fie moartea ta. SBIERA, P. 3.
      surse: DLRLC
    • absolut Să te vedem la treabă, măi Ionuț; că timpul nu așteaptă și tu gîndesc c-ai venit tobă de carte. DAVIDOGLU, M. 10.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (În construcții negative) A sta la îndoială.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ezita zăbovi 2 exemple
      exemple
      • Cînd mai vede și această mare minunăție, nici mai așteaptă să ieie apă, ci fuga la stăpînă-sa. CREANGĂ, P. 99.
        surse: DLRLC
      • Turcii multe nu așteptau, Ci îndată răspundeau: Noi de masă-ți mulțumim, Că n-am venit să prînzim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493.
        surse: DLRLC
    • 2.2. (la) imperativ (În amenințări) Stai (puțin)!
      surse: DLRLC sinonime: stai 2 exemple
      exemple
      • Așteaptă, cîrjaliule, că eu îți sînt popa de-acu! ALECSANDRI, T. 636.
        surse: DLRLC
      • Iară Șalga-i urmărea Și din gură-așa răcnea: Ian așteapt’, așteapt’, așteaptă, Să luptăm la luptă dreaptă. ALECSANDRI, P. P. 59.
        surse: DLRLC
  • 3. A lăsa să treacă timpul sperând să... sau că...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nădăjdui spera 5 exemple
    exemple
    • Prin tunuri, flăcări și ruine, Noi așteptam vremea ce vine. BENIUC, V. 125.
      surse: DLRLC
    • Tocmai de la una ca d-ta ți-ai găsit să aștept eu ajutor? CREANGĂ, P. 190.
      surse: DLRLC
    • Să trăiți, voinicilor! Astfel de răspuns așteptam de la voi! ALECSANDRI, T. II 32.
      surse: DLRLC
    • Cîte fete-s cu cercei... Toate-așteaptă să le cei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 371.
      surse: DLRLC
    • absolut Uite-n zare, oamenii așteaptă. Cearcă să le-aduci o zi mai dreaptă. BENIUC, V. 21.
      surse: DLRLC
    • 3.1. reflexiv A-și închipui; a conta (pe ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: conta crede prevedea închipui 5 exemple
      exemple
      • Nu m-am așteptat la una ca asta!
        surse: DLRLC
      • La un astfel de rezultat nu se așteptaseră. PAS, L. I 129.
        surse: DLRLC
      • Tata m-a întrebat zîmbind, așa cum mă așteptam: Ce face Colțun? SADOVEANU, N. F. 44.
        surse: DLRLC
      • Strînse o dată pe zmeu, tocmai cînd el nu se aștepta. ISPIRESCU, L. 223.
        surse: DLRLC
      • O găsește sub strajă, după cum nu se aștepta el. CREANGĂ, P. 269.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *astectare (= adspectare).
    surse: DEX '09 DEX '98