17 definiții pentru dorință

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DORINȚĂ, dorințe, s. f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație. ♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracție erotică. [Pl. și: dorinți] – Dori + suf. -ință.

DORINȚĂ, dorințe, s. f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație. ♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracție erotică. [Pl. și: dorinți] – Dori + suf. -ință.

dorință sf [At: DRĂGHICI, R. 143/5 / Pl: ~țe, ~ți / E: dori + -ință] 1 Stare sufletească a cuiva care tinde sau aspiră la ceva Si: năzuință, aspirație, dor. 2 Ceea ce constituie aspirația cuiva. 3 Poftă (de a mânca sau bea ceva). 4 Atracție erotică. 5 (Rar) Urare Cf dori (9).

DORINȚĂ, dorințe, s. f. 1. Tendință lăuntrică spre realizarea sau dobîndirea unui lucru. V. năzuință, aspirație, rîvnă. Ardeam de dorința de a vedea mai curînd teatrul sovietic. STANCU, U.R.S.S. 11. Mi-am exprimat dorința să-i văd copiii. IBRĂILEANU, A. 131. Nicu Bălcescu avea o mare dorință d-a învăța. GHICA, S. 680. ♦ Poftă, voie. I se naște dorința să intre și el în grădină, ca să vadă lucrurile mai de aproape. SP. POPESCU, M. G. 68. Iar dacă s-a întîmpla... după dorința luminării-voastre, apoi atunci să ne trimeteți copila acasă. CREANGĂ, P. 84. 2. Iubire; imbold erotic. Îl vede azi, îl vede mîni, Astfel dorința-i gata; El, iar, privind de săptămîni, Îi cade dragă fata. EMINESCU, O. I 167. Amoroase porumbițe... chemate de dorință, cu aripile întinse și-ncordate zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 34. – Pl. și: dorinți (SADOVEANU, O. I 433, ALECSANDRI, P. I 124).

DORINȚĂ ~e f. 1) Stare sufletească a celui care dorește ceva; doleanță. 2) Ceea ce este dorit; deziderat. 3) Imbold erotic; iubire. /a dori + suf. ~tor

dorință f. aspirațiunea sufletului de a poseda un bine.

dorínță f., pl. e. Poftă, tendență a sufletuluĭ: am dorință să plec, dorința de a pleca, dorința plecăriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dorință s. f., g.-d. art. dorinței; pl. dorințe

dorință s. f., g.-d. art. dorinței; pl. dorințe

dorință s. f., g.-d. art. dorinței; pl. dorințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DORINȚĂ s. 1. v. aspirație. 2. v. cerință. 3. deziderat, doleanță. (Și-a exprimat dorința de a...) 4. v. poftă.

DORINȚĂ s. 1. aspirație, dor, năzuință, poftă, pornire, rîvnă, tendință, vis, (rar) năzuire, rîvnire, (reg.) năduleală, (înv.) năslire, năslitură, rîvnitură. (~ de a face ceva util.) 2. cerere, cerință, deziderat, exigență, (înv.) postulat. (O ~ îndreptățită.) 3. deziderat, doleanță. (Și-a exprimat ~.) 4. chef, dispoziție, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, vrere, (pop.) vrută, (înv.) deșiderat, ogod, poftire, poftit, poftitură, rîvnă, rîvnire, tabiet. (După ~ inimii.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DORINȚĂ. Subst. Dorință, dorire (înv.), deziderat, cerință, aspirare (fig.), aspirație (fig.), năzuință, năzuire (rar); dor, doruleț, dorulean (pop;), doruț (dim. și pop.), alean, nostalgie; gînd, jind, jinduială, jinduire, tînjire, voință, voie; poftă, pofteală, poftire, chef, rîvnă, vrere, ahtiere, ahtiat (rar), sete (fig.), foame (fig.), nesaț. Cerere, cerință, revendicare, revendicație, solicitare, pretenție. Atracție, pasiune, patimă, ardoare, ardență (livr.), zel, înfocare, tentație, impuls, pornire. Intenție, proiect, plan; țintă, scop, țel, vis (fig.), ideal. Speranță, nădejde. Nerăbdare, impaciență (livr.). Opțiune, predilecție, preferință; alegere, selectare, triere, selecție. Cerere, cerință, rugăminte, rugare (pop.), rugă, rugăciune (rar). Ultima dorință, voință supremă. Urare, urătură, felicitare, orație (livr., înv.), orșag (reg.). Aspirant, solicitant, solicitator. Adj. Dornic, doritor, plin de dorință, dorit (reg.), nostalgic, voitor, rîvnitor, tînjitor (rar), jinduitor, jinduit, pofticios, poftăreț (reg.), poftalnic (înv. și rar), poftitor (rar); avid, lacom (fig.), ahtiat, nesățios, mort după ceva; însetat (fig.), setos (fig.), pasionat. Rîvnit, năzuit (rar), jinduit, preferat, predilect (livr.). Cupid (livr.), avar. Vb. A dori, a duce dorul, a voi, a vrea, a pofti, a rîvni, a jindui, a duce jindul, a tînji, a fi ahtiat, a se ahtia, a arde de o dorință, a avea o dorință, a pune ochii pe ceva, a-i licări (cuiva) ochii după ceva, a-i crăpa (a-i scăpăra, a-i arde) (cuiva) buza după ceva, a muri după ceva (cineva), a avea chef (poftă) ceva, a ofta după..., a simți nevoia..., a fi însetat de... (fig.), a alerga după ceva (cineva), a dori cu orice preț, a voi ceva și mai mult nu, a dori cu pasiune, a arde de dorință, a umbla mort după ceva, a-i crăpa cuiva inima de dor, a sorbi cu ochii, a-i lăsa gura apă, a-i curge balele după ceva, a se da în vînt după ceva, a nu mai putea după (fără).... A cere, a pretinde, a solicita, a ruga, a revendica, a petiționa (rar), a face o petiție. A spera, a aspira (fig.), a năzui, a tinde, a visa (fig.), a avea speranță, a nădăjdui, a avea nădejde, a aștepta să..., a sconta, a selecta, a alege, a prefera, a avea o preferință. A intenționa, a avea o intenție, a plănui, a ținti. A ura, a face o urare. A stîrni o dorință, a trezi pofta, a ațîța (fig.). Adv. Cu dor, cu patimă, cu poftă, cu jind. V. aviditate, cerere, dragoste, finalitate, foame, intenție, speranță.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HOC ERAT IN VOTIS (lat.) asta îmi era dorința – Horațiu, „Satirae”, II, 6, 1. Sentiment de satisfacție deplină la îndeplinirea unei mari dorințe.

IGNOTI NULLA CUPIDO (lat.) nici o dorință față de ceea ce este necunoscut – Ovidiu, Ars amandi, III, 397. Lipsa de interes provine din ignoranță.

Hoc erat in votis! (lat. „Aceasta mi-era dorința!) – Expresie a lui Horațiu din Satire (cartea a II-a, satira 6, versul 1). Păstrîndu-și întocmai sensul dat de autorul ei, se citează cînd e vorba de o dorință deplin realizată. ”Apartamentul său fusese ținta rîvnei sale și al său hoc erat in votis vreme de doisprezece ani" (Balzac, în Vicarul din Tours). LIT.

Ignoti nulla cupido (lat. „Ceea ce nu cunoști nu stîrnește dorință”) – spune Ovidiu în Ars amandi – Arta iubirii (III, 397). Versul, în întregime, sună: „Quod latet, ignotum est, ignoti nulla cupido” (Ceea ce-i tăinuit e necunoscut și ceea ce nu cunoști, nu dorești). Dar numai ultimele trei cuvinte au căpătat răspîndire, devenind o expresie prin care se înțelege că lipsa de dorință, nepăsarea, indiferența derivă adesea din necunoaștere, din ignoranță. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a duce dorința sus expr. (intl.) a denunța.

Intrare: dorință
dorință1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dorință
  • dorința
plural
  • dorințe
  • dorințele
genitiv-dativ singular
  • dorințe
  • dorinței
plural
  • dorințe
  • dorințelor
vocativ singular
plural
dorință2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dorință
  • dorința
plural
  • dorinți
  • dorințile
genitiv-dativ singular
  • dorinți
  • dorinții
plural
  • dorinți
  • dorinților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dorință, dorințesubstantiv feminin

  • 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ardeam de dorința de a vedea mai curînd teatrul sovietic. STANCU, U.R.S.S. 11. DLRLC
    • format_quote Mi-am exprimat dorința să-i văd copiii. IBRĂILEANU, A. 131. DLRLC
    • format_quote Nicu Bălcescu avea o mare dorință d-a învăța. GHICA, S. 680. DLRLC
    • 1.1. Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva. DEX '09 DEX '98
  • 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I se naște dorința să intre și el în grădină, ca să vadă lucrurile mai de aproape. SP. POPESCU, M. G. 68. DLRLC
    • format_quote Iar dacă s-a întîmpla... după dorința luminării-voastre, apoi atunci să ne trimeteți copila acasă. CREANGĂ, P. 84. DLRLC
  • 3. Atracție erotică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: iubire
    • format_quote Îl vede azi, îl vede mîni, Astfel dorința-i gata; El, iar, privind de săptămîni, Îi cade dragă fata. EMINESCU, O. I 167. DLRLC
    • format_quote Amoroase porumbițe... chemate de dorință, cu aripile întinse și-ncordate zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 34. DLRLC
etimologie:
  • Dori + sufix -ință. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.