așeza v [At: URECHE, L. I, 118/16 / Pzi: așez, așază / V: (reg) așăza, (Mol) așa(d)za / E: ml *assdiare^[1]] 1-2 vtr A (se) pune pe ceva pentru a ședea sau a face să șadă. 3-4 vtr (Îe) A (se) ~ în pat A (se) întinde în pat. 5-6 vtr (Îae) A (se) culca. 7 vr A se lungi pe jos. 8 vr A poposi. 9 vr (D. păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva. 10 vr A se așterne. 11 vr (D. substanțele solide din lichide) A se depune. 12 vr (D. lichide în fermentație) A se limpezi. 13-14 vrt A (se) instala într-o anumită poziție, într-o anumită ordine. 15 vr A se astâmpăra. 16 vr A se liniști după o agitație, o alergătură, un zbucium etc. 17 vr (Fig; înv; d. dureri, pasiuni) A se liniști. 18 vr (D. vânt) A slăbi din intensitate sau a înceta să mai bată. 19 vt (Îvr) A înfățișa pe cineva sau ceva într-o anumită lumină. 20 vr (Fig; îe) A se ~ pe (sau la) ceva A începe să facă ceva cu multă sârguință Si: a se așterne pe ceva. 21 vr (Îe) A se ~ la lucru A începe lucrul cu mult zel. 22 vt (Pop; îe) A ~ oile pe lapte A începe mulsul. 23 vt (Pop; îe) A ~ oile pe brânză A începe să facă brânza. 24 vr (D. anotimpuri sau fenomene meteorologice; construit cu prepoziția „de”) A începe să se manifeste. 25 vr (Înv; îe) A se ~ pe cuvântul cuiva A se bizui. 26-27 vtr (Complinit, înv, de „cu locul”, „cu șederea”) A (se) stabili cu locuința într-o localitate, într-un anumit loc Si: a (se) instala, (înv) a (se) sălășlui. 28 vt (Înv; îe) A ~ un loc (cu oști) A pune garnizoană. 29-30 vtr (Complinit și de „la casa lui”) A(-și) întemeia o gospodărie. 31 vt A aranja (pe cineva) într-o situație mai bună Si: (pop) a chivernisi, a căpătui, a rostui. 32-33 vrt (Înv; șîs) A (se) ~ domn, a (se) ~ în domnie, a (se) ~ pe scaun A (se) instala la domnie. 34 vi (Îvr) A guverna. 35-36 vrt (C. este funcția) A (se) instala într-o funcție. 37 vt (Trs; gmț; îe) A-l (sau a o) ~ A-i veni de hac. 38 vt (Înv; îe) A ~ la stăpân A da la stăpân. 39 vt (D. obiecte) A pune ceva la locul potrivit pentru a sta bine, în siguranță, în ordine etc. Si: a aranja, a rândui. 40 vt (Fig) A organiza (bine) ceva. 41 vt (Îe) A ~ la loc A pune pe locul de unde a fost luat. 42 vt (D. bani) A înapoia suma pe care a luat-o. 43 vt A amplasa. 44 vt (D. părți ale trupului omenesc, mai ales despre membre; cu sau fără complinirea „la loc”) A trata punând la loc Si: (pop) trage. 45 vt (Înv; îe) A ~ cuvântul A se înțelege într-un anumit fel. 46 vt (Înv; fig; d. o țară, un popor; îe) A ~ sub... A pune sub dominația cuiva. 47-48 vtr (Înv; d. un fapt istoric etc.) A descrie dintr-un anumit punct de vedere. 49-50 vtr (Înv) A ~ pace sau a se ~ pace cu cineva A încheia pace. 51 vt (Înv; îe) A-și ~ scaunul A-și stabili reședința domnească. 52 vt (Fig; înv) A înființa. 53 vt (Fig; înv; d. construcții) A zidi. 54 vt (Înv; d. impozite, legi, obiceiuri etc.) A institui Vz așezământ (14), așezământar. 55 vt (Înv; fig) A decreta. 56 vt (Îe) A ~ masa A pregăti masa și cele necesare mâncării. 57-58 vtr (Adesea reflexivul are sens pasiv; înv) A repartiza dregătoriile, boieriile, impozitele etc. Si: (înv) a cislui. 59-60 vtr (Fam) A(-și) pune în bună rânduială ceva. 61-62 vtr (Adesea reflexivul are sens pasiv; cu un substantiv abstract) A rezolva temeinic o situație dificilă. 63 vrr^[2] (Înv; d. oameni) A cădea la învoială cu cineva. 64 vr (Urmat de un verb la conjunctiv) A începe o acțiune cu care este de acord, pe care o vrea să o facă. 65 vt (Înv; îe) A ~ cu cineva (ceva) A se înțelege cu cineva asupra unui lucru. 66 vr (Îe; pop) A se ~ cu cineva pentru ceva A discuta împreună cu altcineva și a fixa de comun acord ceva. 67 vt (Înv; îe) A ~ logodna A fixa logodna. 68 vr (Pop; d. viitorii socri) A se înțelege în privința zestrei. corectat(ă)

AȘEZA (așez) I. vb. tr. 1 A pune pe cineva să șază într’un loc: așază copilul pe scaun ¶ 2 A pune ceva într’un loc, a instala: lîngă tulpina acelui arbore, așezasem sufrageria (I.-GH.) ¶ 3 A pune în rînduială, într’un anumit șir: așază cărțile de pe birou ¶ 4 A potrivi bine, a aranja: așază-ți cravata ¶ 5 A pune pe cineva să stea într’un loc, a-l stabili undeva pentru mai mult timp: Traian... mulțime de norod au așezat într’aceste țări (M.-COST.) ¶ 6 ~ domn, ~ pe scaun(ul domnesc), ‡~ la scaun, ‡~ la domnie, a pune pe tron, a face domn ¶ 7 A căpătui: trebue să fie mulțumit că și-a așezat toți copiii ¶ 8 A orîndui, a pune pe cineva într’un loc pentru o anumită slujbă: tocmit-au și altă biserică și au așezat preoți pentru vecinica pomenire a lor (MUST.) ¶ 9 ‡A întocmi, a rîndui. a stabili (o lege, o măsură administrativă, etc.): au așezat să fie patru cîverturi într’un an (NEC.) ‡~ dajdie, a pune o dajdie, o dare ¶ 10 ‡A cădea la învoială, a hotărî, a conveni: au așezat să-l pue pre dînsul Leșii craiu (NEC.) ¶ 11 ‡~ supt, a supune: Leșii au așezat Moldova supt birul tuturor (M.-COST.) ¶ 12 ‡~ lucrul sau lucrurile, a îndrepta o situație, a împăca lucrurile, a înlătura o piedică; ‡~ trebile, a pune la cale ¶ 13 †~ logodnă, nuntă, a pune la cale o logodnă, o nuntă, a face pregătirile necesare pentru aceasta: văzînd împăratul că sînt toate în rînduiala cea mai mare, au așezat nunta (SB.); de aci ~, cu înțelesul de a (se) logodi (întrebuințat în Muntenia) ¶ 14 ‡~ (legături de) pace, a face pace, a încheia un tractat de pace ¶ 15 ‡A potoli: au așezat toate zurbalele (NEC.) ¶ 16 ‡A liniști, a readuce pacea, ordinea într’o țară, etc.: Ștefan-Vodă... nu cercă să așeze țara, ce de războaie se găti (GR.-UR.) ¶ 17 ‡A împăca: avea nădejde Despot-Vodă în socru-său că-l va ~ cu Laschi (M.-COST.). II. vb. refl. 1 A lua loc, a se pune să șază pe ceva: m’am așezat pe o bancă ¶ 2 A se pune într’o anumită ordine, a se înșira: ne așezam în două rînduri și deschideam calea (CRG.) ¶ 3 A se stabili într’un loc: sau așezat mulți străini la noi în țară ¶ 4 A se ~ în scaun, ‡la scaun, ‡la domnie, a se pune pe tron, a se face domn ¶ 5 familiar A se ~ pe mîncare, pe somn, etc., a se pune în toată voia, fără grijă, să mănînce, să doarmă, etc.: ș’am să mă așez, măi vere, Pe mîncare și pe bere (ALECS.); mă așezasem pe somn, cînd numai ce aud ciocănind la ușă (I.-GH.) ¶ 6 A se limpezi (vorb. de un lichid) prin depunerea corpurilor străine din el: pune puțină piatră-acră în apă și las’o să se așeze ¶ 7 A se lăsa în jos, a se îndesa (vorb. de o grămadă de pămînt, de ceva afînat, etc.): a plouat mult și s’a așezat pămîntul pe unde au fost gropi ¶ 8 A se potoli, a se astîmpăra: Ungurii s’au așezat și n’au mai făcut pricină (GR.-N.) ¶ 9 A se liniști, a se cuminți: era de tot svăpăiat mai ’nainte, dar acum s’a mai așezat ¶ 10 ‡A se înțelege cu cineva asupra unui lucru, a cădea la învoială, a se împăca: numai cu Franțuzii, Nemții nu s’au putut ~ (NEC.) ¶ 11 ‡~ pe cuvîntul cuiva, a pune temeiu pe vorba cuiva, a se bizui pe cineva [lat. *assediare < sedes].

AȘEZA, așez, vb. I. I. 1. Refl. (Mai ales despre ființe, în special despre oameni, în opoziție cu a sta în picioare; uneori determinat prin «jos») A se pune (pe un scaun, pe o bancă etc.) pentru a ședea. Au mîngîiat ochii sprîncenați ai cățelandrului și s-au așezat pe laiță. SADOVEANU, N. F. 39. S-așază fata aproape de fîntînă Pe-o lespede de marmor. COȘBUC, P. I 52. Tăcere, băieți, st!... așezați-vă la locurile voastre. CONTEMPORANUL, IV 1. Așezat la gura sobei noaptea, pe cînd viscolește, Privesc focul, scump tovarăș, care vesel pîlpîiește. ALECSANDRI, P. A. 115. ◊ Expr. A se așeza la masă = a lua loc la masă (pentru a mînca). Așezați-vă la masă, că nu vă mușcă și nici nu cer parale! REBREANU, R. I 193. El se așază la masă, hotărît mai mult să fac-o poezie decît să-și descarce o anumită emoție. VLAHUȚĂ, O. A. II 107. Și s-așază toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul. EMINESCU, O. I 85. ◊ Tranz. A așezat copilul pe scaun. ♦ A se pune pe pămînt. Ei se așezară jos, la rădăcina zidului. ISPIRESCU, L. 243. Și mergeau, nu prea mergeau, Că deodată se opreau Și pe iarbă s-așezau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. ◊ Expr. A se așeza în pat = a se culca. Maică-sa... s-au așezat în pat și începu a geme și a se văiera. SBIERA, P. 28. ♦ A poposi. Se întoarseră cu toții, merseră pînă sub dîmb; acolo se așezară tăcuți, plecați în șa, cu paloșele în mînă. SADOVEANU, O. I 154. Pe cînd oastea se așază, iată soarele apune. EMINESCU, O. I 148. ♦ (Despre păsări sau insecte zburătoare) A se lăsa din zbor pe ceva (spre a se odihni). Un roi de albine se învîrteau în zbor deasupra capului său și umblau bezmetice de colo pînă colo, neavînd loc unde să se așeze. CREANGĂ, P. 238. ◊ (Poetic) Un luceafăr se așază pe fruntea ei. ISPIRESCU, L. 38. ♦ (Despre brumă și alte precipitații atmosferice) A se depune într-un strat mai mult sau mai puțin dens, acoperind obiectele pe care se lasă. Vezi, rîndunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-așază bruma peste vii – De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? EMINESCU, O. I 235. ♦ (Despre substanțe care sînt în suspensie în lichide; adesea determinat prin «la fund») A se lăsa în jos, a se depune. Cînd se limpezește vinul, drojdia se așază la fund. ◊ (Despre lichide în fermentație) A se limpezi. Vinul nou se toarnă în butoaie numai după ce s-a așezat. 2. Refl. Fig. (Rar) A se potoli, a se liniști, a se astîmpăra. Vremea s-a așezat. ▭ Acum vuietul contenește, – biruitoare, apa se așază între maluri potolită, netedă ca o oglindă. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. 3. Refl. Fig. (Despre fenomene sau acțiuni de lungă durată) A se produce, a porni cu tot dinadinsul, cu stăruință. Nu se așază ploaie adevărată pînă la înserat. SADOVEANU, N. F. 124. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe» și indicînd acțiunea în discuție) Într-o noapte... mă așezasem pe somn, cînd numai ce aud ciocănind la ușă. GHICA, S. 3. Fă-mi vreo cincizeci cositori... [căci] trifoiul s-a lățit ș-am nițel fin de cosit. El degrab’că-i aducea... Și pe coasă s-așeza. ȘEZ. 11 76. ◊ Expr. A se așeza la lucru = a începe lucrul, a se apuca de treabă, a se pune pe lucru. 4. Refl. A se stabili (cu locuința) într-o localitate, a se instala într-un loc, a se statornici. Am venit să m-așez aici, la București. CARAGIALE, O. III 31. Boierașul... s-au așezat cu totul în curțile ei. SBIERA, P. 51. M-am așezat în gazdă la Pavăl Ciubotarul. CREANGĂ, A. 81. [Orașele în care] a descălecat și s-a așezat fiecare după plac și voie au un nu știu ce care place ochiului. NEGRUZZI, S. I 321. ◊ Fig. Alte rosturi se așază, alte legi stăpînesc. DEȘLIU, G. 54. Pacea se așază în țară. ARHIVA R. I 117. ◊ Tranz. După ce ne-a așezat bunicul în gazdă... la una Irinuca, apoi ne-a dus pe la profesori. CREANGĂ, A. 25. 5. Tranz. A procura cuiva o situație bună, a-l face om cu rostul lui, a căpătui. Ioana a crescut copiii și i-a așezat pe toți bine. REBREANU, R. I 150. A izbutit să-l permute aici... ca să-l poată însura și așeza. CARAGIALE, O. I 309. ◊ A instala (pe cineva) într-o funcție, într-un post; (învechit, cu determinarea «în scaun», «în domnie») A întrona. ◊ (Transilv.) A distruge, a duce la pieire, a da gata. Spusu-ți-am, Vilene, spus, Mîndrele capul ți-au pus; Spusu-ți-am, Vilene, ție, Mîndrele te-or pune bine; Spusu-ți-am, Vilene-așa: Mîndrele te-or așeza. BIBICESCU, P. P. 357. II. Tranz. (Cu privire la lucruri sau la evenimente) 1. (Însoțit uneori de un complement de mod) A potrivi cum trebuie. Mama Anghelina așezase lampa în fereastra bucătăriei. SADOVEANU, N. F. 21. Nouă piei de bivol, să le cătrănești și să le așezi bine pe mine. ISPIRESCU, L. 27. Taie un sulhari de fag... îl așază cum trebuie, pune roata la loc, înhamă iepele, iese încet-încet la drum. CREANGĂ, P. 135. ◊ (Întărit prin «la loc») Așază pielea la loc, pune el ce pune la rană și pe loc se tămăduiește. CREANGĂ, P. 177. ◊ Fig. Unde e cuconu Ioniță, cel care așeza vorba în sfat...? HOGAȘ, DR. II 110. ♦ (Mai ales în basme) A face, a dura. Împăratul îi ieși... înainte... așeză îndată un pod de aramă, se făcu un lup și se ascunse sub pod. ISPIRESCU, L. 13. 2. (Rar, cu privire la un fapt istoric) A pune, a arăta, a înfățișa (într-o anumită lumină). Datoria noastră au fost să așezăm bătălia de la Războieni în tot adevărul. ARHIVA R. I 120. 3. (Învechit și popular; urmat de o propoziție completivă directă) A dispune, a decreta, a hotărî (ca autoritate). A dat mănăstirii patru mori în Dridih (Dridu pe Ialomița) așezînd care sate au să le păzească și să le dreagă. ODOBESCU, S. I 398. ♦ (în orînduirea capitalistă și precapitalistă, cu privire la dări, impozite etc.) A institui, a statornici, a fixa. Pentru plata lefilor ostașilor... se așezase dajdie, subt numire de fumărit, ca toată casa de țăran să plătească... 80 aspri. BĂLCESCU, O. I 121. Dăjdiile erau așezate pe toți deopotrivă. BĂLCESCU, O. II 15. ♦ (Complementul indică un eveniment viilor) A stabili, a fixa. Au așezat nunta pe cutare zi. SBIERA, P. 98. III. (Predomină ideea organizării, orînduirii) 1. Tranz. A pune într-o anumită ordine, a rîndui, a aranja. Trecu în grădinița din față. Acolo, prin straturile bogate, erau așezate oale cu flori. SADOVEANU, O. IV 222. Una-i anina flori în pălărie, alta-i așeza priminelile și merindele în desage. VLAHUȚĂ, O. A. II 8. Lupul... așază cele două capete cu dinții rînjiți în ferești, de ți se părea că rîd. CREANGĂ, P. 25. Maica așază gătejele; moș Nichifor scapără și îndată ațîță amîndoi focul. CREANGĂ, P. 130. Ce faci tu acolo de azi-dimineață, ca un lăstun? – Așez fînu în podu șurii. ALECSANDRI, T. 895 ◊ Absol. Se mișca... prin cameră, dereticînd și așezînd. Deretica smuncind și așeza trîntind. SADOVEANU, N. F. 5. ◊ Refl. Se întoarseră cu toții, merseră pînă sub dîmb; acolo se așezară tăcuți, plecați în șa, cu paloșele în mînă. SADOVEANU, O. I 154. ◊ Fig. Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile, Tot mai trainic s-așază în istorie filele. DEȘLIU, G. 45. ♦ A aranja într-un scop anumit, a pregăti. Punea la cale tot pentru drum... poruncea și așeza lucrurile de călătorie. ISPIRESCU, L. 13. ♦ Fig. A aduna, a strînge la un loc. Badiu meu tînăr diac Șade la masă scriind Și din inimă oftînd...: Mai așază-mi gîndurile, Să-mi isprăvesc rîndurile! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 125. 2. Intranz. (Popular) A pune la cale, a proiecta, a plănui (o căsătorie sau o logodnă). Noi ce umblăm, ce căutăm, Seama-n grabă nu ne dăm. Că tînărul nostru-mpărat Pe aici a mai umblat Și cu cei bătrîni au așezat. SEVASTOS, N. 114.

AȘEZA, așez, vb. I. I. 1. Refl. și tranz. A (se) pune pe un scaun, pe pămînt etc. pentru a ședea. ◊ Expr. (Refl.) A se așeza la masă = a lua loc la masă pentru a mînca. A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. ♦ Refl. A poposi. Pe cînd oastea se așază, iată soarele apune (EMINESCU). ♦ Refl. (Despre păsări sau insecte zburătoare) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. ♦ Refl. A se depune. S-așază bruma peste vii (EMINESCU). ♦ Refl. (Despre lichide în fermentație) A se limpezi. 2. Refl. Fig. A se potoli, a se liniști. 3. Refl. Fig. A se produce cu putere, a se manifesta cu stăruință. Nu se așază ploaie adevărată pînă la înserat (SADOVEANU). ♦ Expr. A se așeza la lucru = a se apuca de treabă. 4. Refl. A se stabili într-o localitate, într-un loc. Am venit să mă așez aici, la București (CARAGIALE). 5. Tranz. A procura cuiva o situație bună; a căpătui. ♦ A instala pe cineva într-o funcție. ◊ Expr. (Înv.) A așeza (pe cineva) în scaun (sau la domnie) = a întrona (pe cineva). II. Tranz. 1. A potrivi; a face, a dura. 2. (Rar) A înfățișa un fapt istoric într-o anumită lumină. Să așezăm bătălia de la Războieni în tot adevărul (ARHIVA R). 3. (Înv.) A dispune, a decreta, a hotărî; a institui, a statornici, a fixa. III. 1. Tranz. și refl. A (se) pune într-o anumită ordine; a (se) rîndui, a (se) aranja. 2. Intranz. (Pop.) A pune la cale; a proiecta, a plănui. – Lat. *assediare.

A AȘEZA așez tranz. 1) A face să se așeze. 2) A pune într-o anumită ordine; a ordona; a orândui; a dispune; a aranja. ~ cărțile pe poliță. 3) A desemna într-un post sau într-o funcție bună; a aranja. 4) fam. (persoane) A pune la punct; a aranja. 5) pop. A găti din timp; a pune la cale. ~ o petrecere. /<lat. assediare

A SE AȘEZA mă așez intranz. 1) A se instala (pe ceva) pentru a ședea. 2) A se pune într-o anumită ordine. 3) (despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor (pe ceva). 4) A se aranja cu traiul într-un loc; a se restabili; a se statornici. 5) (despre substanțe pulverulente) A se lăsa pe o suprafață, formând un strat; a se așterne; a se depune. 6) (despre lichide în fermentație) A deveni limpede. 7) A ajunge în stare de liniște; a se liniști. /<lat. assediare

așezà v. 1. a face să șează: așează copilul pe un scaun; 2. a pune într’un loc fix, a pune în rânduială: am așezat toate lucrurile; 3. a institui, a stabili: așează acolo un sat; 4. a instala: Domnul fu așezat în scaun; 5. a se lăsa în jos: bătrânul s’așează într’un colț; 6. a se limpezi (de vin); 7. a se potoli, a se astâmpăra (și fig.). [Lat. *ASSEDIARE din SEDERE].

așa(d)za v vz așeza

așăza v vz așeza

AȘEZAT I. adj. 1 p. AȘEZA ¶¶ contr. NEAȘEZAT ¶ 2 ~ la minte, cu minte sănătoasă, cu judecată: bunicul era ~ la mintea lui (CRG.) ¶ 3 Cuminte, de treabă, cu purtări bune, astîmpărat: e mic, numai de opt ani, și ~ ca un om mare (BAS.) ¶ 4 ‡Temeinic, trainic: domnind cu pace, cu domnie ~ă și cu țară întemeiată (MUST.) . II. sbst. 1 Faptul de a (se) așeza ¶ 2 Logodnă.

așéz, a -á v. tr. (lat. ad-sĕdiare, d. sedium, scaun, sediŭ, d. sĕdére, a ședea. – El așează, să așeze. V. asediŭ). Pun cu rînduĭală: a așeza copiiĭ la masă, lucrurile în dulap. Întemeĭez: a așeza un sat. Instalez: a așeza pe cineva în funcțiune, pe tron. V. refl. Mă pun cu rînduĭală (indiferent dacă în picĭoare saŭ șezînd pe scaun): s’a așezat la dreapta luĭ. (Cînd e vorba de masă, de a ocupa loc la masă, nu se zice corect românește de cît a se pune la masă și nicĭ de cum a se așeza la masă, cum pretind uniĭ semidocțĭ de răŭ gust). Mă stabilesc: a te așeza într’un oraș. Mă depun: drojdia s’a așezat. Fig. Mă potolesc: gurile s’aŭ așezat.

!așeza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. așez, 3 așază/așează; conj. prez. 1 sg. să așez, 3 să așeze; imper. 2 sg. afirm. așază/așează

așeza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. așez, 3 așază, 1 pl. așezăm; conj. prez. 3 să așeze; ger. așezând

așeza vb., ind. prez. 1 sg. așez, 3 sg. și pl. așază, 1 pl. așezăm; conj. prez. 3 sg. și pl. așeze; ger. așezând

așeza (ind. prez. 1 sg. așez, 3 sg. și pl. așază)

așez, -șază 3, -șeze 3 conj.

AȘEZA vb. v. astâmpăra, baza, bizui, calma, coloniza, conta, domoli, fixa, fundamenta, hotărî, institui, intenționa, împăca, încheia, încrede, înființa, întemeia, întocmi, limpezi, liniști, orândui, plănui, potoli, proiecta, rândui, sprijini, stabili, statornici, tempera.

AȘEZA vb. 1. a sta, a ședea, (pop.) a se pune. (Te rog să te ~ pe scaun.) 2. v. culca. 3. a poposi. (Călătorul s-a ~ la umbra unui copac.) 4. a lua, a pune. (L-a ~ pe genunchi.) 5. a pune, (reg.) a alipui. (~ cana pe masă.) 6. v. stabili. 7. v. posta. 8. v. amplasa. 9. v. depune. 10. v. cădea. 11. v. aranja. 12. v. așterne. 13. v. pune. 14. v. potrivi. 15. v. aranja. 16. (pop. și fam.) a (se) căpătui, a (se) rostui. (S-a ~ și el la casa lui.) 17. (fam. fig.) a se așterne, a se pune. (Se ~ pe carte, pe învățătură.)

AȘEZA vb. 1. a sta, a ședea, (pop.) a se pune. (~ jos!) 2. a (se) așterne, a (se) culca, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) pune. (Se ~ iar la pămînt.) 3. a poposi. (Călătorul s-a ~ la umbra unui copac.) 4. a lua, a pune. (L-a ~ pe genunchi.) 5. a pune, (reg.) a alipui. (~ cana pe masă.) 6. a se fixa, a se instala, a se opri, a se stabili, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele cîmpii mănoase.) 7. a (se) fixa, a (se) instala, a (se) plasa, a (se) posta. (S-a ~ în fața ușii.) 8. a (se) amplasa, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...) 9. a se așterne, a se depune, a se pune. (S-a ~ mult praf pe...) 10. a se așterne, a cădea, a se depune, a se lăsa, a pica. (S-a ~ bruma.) 11. a aranja, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 12. a așterne, a întinde, a pune. (~ fața de masă.) 13. a aranja, a așterne, a pregăti, a pune. (~ masa.) 14. a(-și) aranja, a(-și) potrivi. (Își ~ cravata.) 15. a aranja, a îndrepta, a netezi. (Își ~ părul.) 16. (pop. și fam.) a (se) căpătui, a (se) rostui. (S-a ~ și el la gospodăria lui.) 17.* (fam. fig.) a se așterne, a se pune. (Se ~ pe carte, pe învățătură.)

așeza vb. v. ASTÎMPĂRA. BAZA. BIZUI. CALMA. COLONIZA. CONTA. DOMOLI. FIXA. FUNDAMENTA. HOTĂRÎ. INSTITUI. INTENȚIONA. ÎMPĂCA. ÎNCHEIA. ÎNCREDE. ÎNFIINȚA. ÎNTEMEIA. ÎNTOCMI. LIMPEZI. LINIȘTI. ORÎNDUI. PLĂNUI. POTOLI. PROIECTA. RÎNDUI. SPRIJINI. STABILI. STATORNICI. TEMPERA.

A se așeza ≠ a se ridica

A (se) așeza ≠ a (se) ridica, a (se) scula

așeza (așez, așezat), vb. – 1. A pune într-un loc. – 2. A pune, a aranja. – 3. A stabili, a fixa. – 4. A dispune, a institui. – 5. A orîndui, a aranja, a organiza. – 6. A hotărî, a decide, a cădea la înțelegere. – 7. (refl.) A sta liniștit. – Mr. aședz, așidzare. Lat. *assĕdiāre, de la sĕdēre sau de la sĕdium (Hasdeu 1992; Tiktin; Pușcariu 142; REW 721; DAR); cf. sp. asear, și fr. asseoir < lat. assedere. Sensurile secundare coincid cu evoluția semantică a sp. asear (cf. 5) și sentar, și a fr. asseoir, assiete (des impôts), cf. 4. Cf. dubletul neol. asedia. Der. așezămînt, s. n. (instituție; locaș; situație; constituție; dispoziție; înțelegere); așezămîntar, s. m. (înv., slujbaș însărcinat cu împărțirea contribuțiilor); așezător, adj. (stabil, stabilit); așezătură, s. f. (teren jos, terasă). Din rom. provine săs. aschezîn.