2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZADARNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădarnic, -ă adj.] – Zadar + suf. -nic.

ZADARNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngâmfat. [Var.: zădarnic, -ă adj.] – Zadar + suf. -nic.

zadarnic1 sm [At: ARVINTE, TERM. 175 / Pl: ~ici / E: zadar1 + -nic] (Reg) Plutaș care stă pe ultima tablă a plutei.

zadarnic2, ~ă [At: CARTE TREB. II, 16/7 / V: zăd~, (înv) zădăr~, zedar~ / Pl: ~ici, ~ice / E: zadar2 + -nic] 1 a Care este nefolositor Si: deșert, gratuit, ineficace, ineficient, infructuos, (liv) inoperant, inutil, nefolositor, (înv) netrebnic, netrebuincios, neutil, oțios, (asr) prisoselnic, (asr) prisositor, steril, sterp, superfluu, van, zadar2 (4). 2 av Fără folos Si: degeaba, deșert, (îvp) geah, gratuit, (reg) heba, ineficace, ineficient, infructuos, (liv) inoperant, inutil, (înv) în darn, nefolositor, netrebuincios, neutil, oțios, steril, superfluu, (îvp) (de-a) surda, van, în zadar2 (3). 3 a (Înv) Vanitos. 4 a Efemer.

zadarnic, -ă adj., adv. 1 adj. Care este fără folos, fară rost; nefolositor, inutil. Privea deșarta caznă și robotul zadarnic (VOIC.). ◊ Fig. (subst.) Zadarnicul vînează realul, cenușa vînează focul, umbra își strigă cu disperare trupul (PER.). 2 adv. Fără folos, fară rost; degeaba. Mă uitam însă zadarnic pe geam (PRED.). 3 adj. (înv.) Care este vanitos, trufaș, îngîmfat. Sigismund Bátori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea (BĂLC.). 4 adj. (înv.) Care este efemer. însuși zădarnicafală ne umple cu mîndra sa îngîmfare (CON.). • pl. -ci, -ce. și (pop.) zădarnic, -a adj., adv. /zadar1 + -nic.

ZADARNIC, -Ă, zadarnici, -e, adj. 1. Fără rost, fără folos, fără întrebuințare, inutil. Treci, ducînd o parte din tristețea lor, Un suspin, o rugă, un zadarnic dor. TOPÎRCEANU, B. 13. Nu regret c-am pierdut astfel o zadarnică avere. MACEDONSKI, O. I 9. După o muncă zadarnică de atîta vreme, după ce toată casa a fost răsturnată de zece ori... d. Lefter a căzut pe o canapea, sfărîmat de oboseală. CARAGIALE, O. I 339. (Adverbial) Valul ușor clipotind îmi aduce zadarnic aminte Sunetul glasului tău. TOPÎRCEANU, P. 45. Pe inima-mi pustie zadarnic mîna-mi țiu, Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu. EMINESCU, O. I 71. Zadarnic printre oameni m-aș arăta zîmbind Ca soarele de toamnă prin neguri strălucind. ALECSANDRI, T. II 237. 2. (Învechit) Vanitos, încrezut, trufaș, îngîmfat. Sigismund Bathori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea de cînd tractă și se rudi prin căsătorie cu împăratul nemțesc. BĂLCESCU, O. II 70. – Variantă: zădarnic, -ă (C. PETRESCU, A. R. 33, D. BOTEZ, P. O. 30) adj.

ZADARNIC, -Ă, zadarnici, -ce, adj. 1. Fără folos, fără rost, inutil. 2. (Înv.) Vanitos, trufaș, îngîmfat. [Var.: zădarnic, -ă adj.] – Din zadar + suf. -nic.

ZADARNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și adverbial Care nu are nici un rost; în zadar; inutil. Așteptare ~că. /zădar + suf. ~ic

zadárnic, -ă adj. (d. zadar). Fără folos, inútil: muncă zadarnică. Deșert, van: lucrurĭ zadarnice. Adv. În zadar: a munci zadarnic. – Și ză-.

ZĂDARNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

ZĂDARNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

ZĂDARNIC, -Ă adj. v. zadarnic.

zădarnic, -ă adj., adv. v. zadarnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zadarnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadarnică, pl. zadarnice

zadarnic adj. m., pl. zadarnici; f. zadarnică, pl. zadarnice

zadarnic adj. m., pl. zadarnici; f. sg. zadarnică, pl. zadarnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZADARNIC adj., adv. 1. adj. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, (livr.) inoperant, oțios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deșert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) 2. adv. v. degeaba.

ZADARNIC adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.

zadarnic adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. ORGOLIOS. SEMEȚ. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.

ZADARNIC adj., adv. 1. adj. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nefolositor, netrebuincios, neutil, van, (livr.) inoperant, oțios, superfluu, (înv.) netrebnic, prisoselnic, prisositor, (fig.) deșert, gratuit, steril, sterp. (Eforturi ~.) 2. adv. degeaba, inutil, (înv. și pop.) geaba, surda, (Transilv.) heba, (înv.) îndarn. (~ te străduiești.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OLEUM ET OPERAM PERDIDISTI, AMICE! (lat.) ți-ai cheltuit zadarnic uleiul (din lampă) și osteneala, prietene! – Dicton latin. Se adresează autorului unei lucrări nereușite, pentru elaborarea căreia acesta a cheltuit multe nopți de veghe și multă energie.

Intrare: zadarnic (adj.)
zadarnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zadarnic
  • zadarnicul
  • zadarnicu‑
  • zadarnică
  • zadarnica
plural
  • zadarnici
  • zadarnicii
  • zadarnice
  • zadarnicele
genitiv-dativ singular
  • zadarnic
  • zadarnicului
  • zadarnice
  • zadarnicei
plural
  • zadarnici
  • zadarnicilor
  • zadarnice
  • zadarnicelor
vocativ singular
plural
zădarnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zădarnic
  • zădarnicul
  • zădarnicu‑
  • zădarnică
  • zădarnica
plural
  • zădarnici
  • zădarnicii
  • zădarnice
  • zădarnicele
genitiv-dativ singular
  • zădarnic
  • zădarnicului
  • zădarnice
  • zădarnicei
plural
  • zădarnici
  • zădarnicilor
  • zădarnice
  • zădarnicelor
vocativ singular
plural
zedarnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zădărnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zadarnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zadarnic
  • zadarnicul
  • zadarnicu‑
plural
  • zadarnici
  • zadarnicii
genitiv-dativ singular
  • zadarnic
  • zadarnicului
plural
  • zadarnici
  • zadarnicilor
vocativ singular
  • zadarnicule
  • zadarnice
plural
  • zadarnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zadarnic, zadarnicăadjectiv

etimologie:
  • Zadar + sufix -nic. DLRM DEX '09 NODEX

zadarnic, zadarnicisubstantiv masculin

  • 1. regional Plutaș care stă pe ultima tablă a plutei. MDA2
etimologie:
  • zadar + sufix -nic MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.