4 intrări

105 definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ar2 sm [At: CLIMESCU, A. 203 / V: (reg) ară2, ara2, arie1 sf (Pl: nct) / Pl: ~i / E: fr are] 1 Unitate de măsură pentru suprafețe agricole, egală cu 100 m2.

AR, ari, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețele de teren egală cu 100 m2. – Din fr. are.

AR, ari, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețele de teren, egală cu 100 m2. – Din fr. are.

AR, ari, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren, avînd 100 de metri pătrați; decametru pătrat. Zece ari de teren arabil.

AR, ari, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren, egală cu 100 de metri pătrați. – Fr. are.

ar1 s. m., pl. ari; simb. a

AR s.m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren, egală cu 100 m2. [< fr. are, cf. lat. area – suprafață].

-ÁR2, -ÉR1, -ÉRĂ, -IÉR3, -IÉRĂ, -ÓR4, -EZĂ1 suf. „Referitor la...”; „cel (cea) care exercită o meserie, o funcție”, „care are calificare”. (din fr. -aire, -eur, -euse, cf. lat. -arius = nume de agent)

AR ~i m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren, egală cu 100 de metri pătrați. /<fr. are

4) ar v. ajutător, V. aș 1.

3) ar, a v. tr. (lat. árare, it. arare, pv. sp. pg. arar, fr. nord arer). Scormonesc pămîntu cu plugu orĭ cu mașina ca să semăn cereale orĭ alt-ceva. V. grăpez.

*1) ar m. (fr. are m., d. lat. área, arie). Unitate de a măsura, agrară, egală cu o suta [!] de metri pătrațĭ saŭ un ectometru [!] pătrat. Multiplu luĭ e ectaru [!], submultiplu centiaru (un metru pătrat).

*2) ar și arián, -ă s. (scr. arya, nobil, nume dat în Rig-Veda raseĭ primitive a Indiiĭ). Om din rasa primitivă indo-europeană. – Arian și adj.: popoare ariene (saŭ arice).

ára3 smi [At: DN3 / E: fr ara] Specie de papagal frumos colorat, cu coada lungă, din America de Sud.

ará4 vt [At: PRAV. MOLD., ap. GCR I, 119/31 / Pzi: ar / E: lat arare] A face brazde cu plugul, pentru pregătirea pământului înaintea cultivării.

Intrare: ar
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ar arul
plural ari arii
genitiv-dativ singular ar arului
plural ari arilor
vocativ singular
plural
Intrare: ara
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ara arare arat arând singular plural
a arați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ar (să) ar aram arai arasem
a II-a (tu) ari (să) ari arai arași araseși
a III-a (el, ea) a (să) are ara ară arase
plural I (noi) arăm (să) arăm aram ararăm araserăm, arasem*
a II-a (voi) arați (să) arați arați ararăți araserăți, araseți*
a III-a (ei, ele) a (să) are arau ara araseră
Intrare: avea (verb auxiliar)
avea (verb auxiliar) verb grupa a II-a conjugarea a VIII-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) avea singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) am, aș
a II-a (tu) ai
a III-a (el, ea) a, ar
plural I (noi) am
a II-a (voi) ați
a III-a (ei, ele) au, ar
Intrare: argon
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argon argonul
plural
genitiv-dativ singular argon argonului
plural
vocativ singular
plural
Ar simbol
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

argon Ar

  • 1. Gaz rar, incolor și inodor, care se găsește în atmosferă și care servește la umplerea unor becuri electrice, a unor tuburi luminiscente pentru reclame și la sudarea cu arc electric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
  • comentariu simbol Ar
    surse: DOOM 2

etimologie: