SCĂDEA, scad, vb. II. 1. Intranz. și tranz. A (se) reduce, a (se) micșora, a (se) diminua, a descrește sau a face să descrească (o cantitate, o valoare, un indice). ◊ Loc. adv. Pe scăzute = în curs de scădere. ♦ Intranz. (Despre intervale de timp) A se scurta. 2. Tranz. (Mat.) A efectua operația de scădere. Scade pe 15 din 28. ♦ A reține o parte dintr-o sumă, înainte de a o achita. 3. Intranz. (Despre obiecte) A-și micșora volumul, a se face mai mic, a se împuțina. ♦ (Despre râuri, mări) A-și împuțina apa (prin evaporare), a-și coborî nivelul, a se retrage de la țărm. ♦ (Despre mâncăruri cu sos, cu zeamă) A-și pierde apa sau o parte din apă prin fierbere; a se îngroșa. 4. Intranz. (Despre procese în desfășurare) A slăbi în intensitate, în tărie; a descrește. + (Despre foc) A se potoli. ♦ (Despre voce, glas) A se coborî. 5. Intranz. (Despre Soare, Lună) A coborî spre apus, a începe să apună. – Lat. *excadere.

SCĂDERE, scăderi, s. f. 1. Acțiunea de a scădea și rezultatul ei; reducere, micșorare, descreștere (a cantităților, a volumului, a proporțiilor). ♦ Una dintre cele patru operații aritmetice fundamentale, prin care se determină diferența dintre două numere, diferență care adunată cu scăzătorul trebuie să dea un număr egal cu descăzutul. 2. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ (Înv.) Pierdere, diminuare a valorii. – V. scădea.

scade v vz scădea

scădea [At: PSALT. HUR. 84/12 / V: scade / Pzi: scad, (pop) scaz, 2 scazi, (înv) scădezi / E: ml *excadere] 1 vi A deveni mai mic ca dimensiune, ca întindere, ca suprafață, ca volum, ca lungime, ca grosime, ca greutate. 2 vi (D. ape curgătoare, mări, oceane; spc) A-și coborî nivelul. 3 vi (D. ape curgătoare, mări, oceane; spc) A reveni în matcă. 4 vi (Îrg; d. ființe, sau părți ale lor; spc) A închirci. 5 vi (Îrg; d. ființe, sau părți ale lor; spc) A slăbi. 6 (Îrg; d. aștri; spc) A deveni tot mai mic coborând spre asfințit 7 vi (Îrg; d. aștri; spc; pex) A asfinți. 8 vi (Spc; d. sosuri, mâncăruri) A-și pierde lichidul sau o parte din lichid (prin fierbere) Si: a se îngroșa. 9-10 vitf A deveni sau a face să devină mai puțin numeros, mai puțin des, mai puțin abundent. 11-12 vitf A (se) reduce ca număr, ca plafon, ca preț etc. 13 vt (C. i. un tot, un ansamblu) A reduce proporțiile prin luarea unei părți. 14 vt(a) (Mat; c. i. mulțimi, grupuri aditive) A efectua o scădere (8) Si: (înv) a subtrahirui, (îvr) a subtragui. 15 vt (C. i. elemente dintr-un ansamblu, dintr-un tot) A scoate din evidență (în urma uzurii, a deprecierii etc.). 16 vt (Înv; c. i. oameni) A înlesni la efectuarea unei obligații materiale, la plata unei datorii (prin diminuarea valorii lor). 17 vi (D. intervale sau unități de timp) A deveni mai scurt ca durată Si: a se micșora, a se scurta. 18-20 vitr A deveni sau a face să devină mai puțin intens Si: a (se) micșora, (îvr) a scurta. 21-22 vitf A slăbi sau a face să slăbească în intensitate, în tărie, în concentrație Si: a (se) micșora, (îvr) a scurta. 23-24 vitf A deveni sau a face să devină mai puțin util, mai puțin însemnat, mai puțin valoros, mai puțin necesar ori cu prestigiul știrbit. 25 vi ( Înv; îe) A ~ din mărire A se rușina. 26-27 vitf (Înv; spc) A fi lipsit sau a lipsi de o anumită favoare, calitate, autoritate, de o anumită funcție, de un anumit bun (pe care le avea până atunci). 28 vt (Îe) A-i ~ cuiva ceva A prejudicia. 29 vi (Înv) A sfârși (1). 30 vi A dispărea (1). 31 vi A se distruge (1).

scădere [At: PSALT, 209 / Pl: ~ri / E: scădea] 1 Reducere a dimensiunii, a întinderii, a suprafeței, a volumului, a lungimii, a înălțimii, a adâncimii, a lățimii, a grosimii, a greutății etc. 2 (Ccr) Ceea ce se reduce Si: scăzământ (3). 3 (Spc) Coborâre a nivelului unei ape. 4 (Ggf; înv) Reflux. 5 Reducere a cantității, a numărului, a desimii, a abundenței, a plafonului, a prețului. 6 Reducere a proporțiilor unui tot, unui ansamblu prin luarea (ori absența) unei părți componente. 7 Scoatere din evidență a unor bunuri (uzate, depreciate etc.) 8 (Înv) Înlesnire la efectuarea unei obligații materiale, la plata unei datorii (prin diminuarea plafonului lor). 9 (Mat; spc) Una dintre cele patru operații matematice fundamentale prin care se determină diferența dintre două numere, diferență care adunată cu scăzătorul trebuie să dea un număr egal cu descăzutul Si: (înv) substracție, tragere, (îvr) scăzământ (7), subtrăgăciune. 10 (Spc) Diferență a două numere complexe. 11 (Mat; îvr; pex) Descăzut. 12 Reducere a duratei unui interval, unei unități de timp. 13 Diminuare a utilității, a valorii, a însemnătății, a prestigiului. 14 (Înv) Declin (2). 15 (Înv) Decadență (1). 16 (Înv; d. bani; îe) A umbla cu ~ A avea cursul depreciat. 17 (Înv) Circumstanță defavorabilă Vz necaz, nenorocire, restriște. 18 (Îrg) Umilire. 19 (Îrg) Rușine¹. 20 Ceea ce constituie o deficiență, un cusur, un defect, o insuficiență, o greșeală, un păcat, un viciu. 21 (Înv) Pagubă. 22 (Înv) Pierdere de vieți omenești. 23 (Înv) Pieire.

SCĂDEA, scad, vb. II. 1. Intranz. și tranz. A (se) reduce, a (se) micșora, a (se) diminua, a descrește sau a face să descrească (o cantitate, o valoare, un indice). ◊ Loc. adv. Pe scăzute = în curs de scădere. ♦ Intranz. (Despre intervale de timp) A se scurta. 2. Tranz. (Mat.) A efectua operația de scădere. Scade pe 15 din 28. ♦ A reține o parte dintr-o sumă, înainte de a o achita. 3. Intranz. (Despre obiecte) A-și micșora volumul, a se face mai mic, a se împuțina. ♦ (Despre râuri, mări) A-și împuțina apa (prin evaporare), a-și coborî nivelul, a se retrage de la țărm. ♦ (Despre mâncăruri cu sos, cu zeamă) A-și pierde apa sau o parte din apă prin fierbere; a se îngroșa. 4. Intranz. (Despre procese în desfășurare) A slăbi în intensitate, în tărie; a descrește. ♦ (Despre foc) A se potoli. ♦ (Despre voce, glas) A se coborî. 5. Intranz. (Despre soare, lună) A coborî spre apus, a începe să apună. – Lat. *excadere.

SCĂDERE, scăderi, s. f. 1. Acțiunea de a scădea și rezultatul ei; reducere, micșorare, descreștere (a cantităților, a volumului, a proporțiilor). ♦ Una dintre cele patru operații aritmetice fundamentale, prin care se determină diferența dintre două numere, diferență care adunată cu scăzătorul trebuie să dea un număr egal cu descăzutul. 2. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ (Înv.) Pierdere, diminuare a valorii. – V. scădea.

SCĂDEA, scad, vb. II. 1. Intranz. (Despre cantități, valori și indicele lor) A se reduce, a se micșora, a diminua; a se rări. Mai pieriră trei din moldoveni. Numărul bravilor scădea pe toată ziua. NEGRUZZI, S. I 173. Căci păgînul nu scădea, Ci mai tare se-nmulțea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. ◊ Expr. A scădea în preț = a deveni mai ieftin. ◊ Refl. pas. Eu vreau să vorbim, să mă conving că marfa îmi convine, că prețul nu se mai poate scădea. SADOVEANU, B. 99. ♦ (Despre intervale de timp; în opoziție cu lungi) A se scurta. Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. EMINESCU, O. I 214. Singur, singur cu-a mea jale... Viața-mi scade jalea-mi crește. ALECSANDRI, P. I 175. ◊ Tranz. Cu mîne zilele-ți adaogi, Cu ieri viața ta o scazi, Și ai cu toate astea-n față De-a pururi ziua cea de azi. EMINESCU, O. I 204. 2. Tranz. (Mat.) A face o operație de scădere. Scade pe 18 din 63. ♦ A reține o parte dintr-o sumă înainte de a o elibera. 3. Intranz. (Despre corpuri solide, în opoziție cu crește, mări) A-și micșora volumul, a se face mai mic, a se împuțina. Ceahlăul sub furtună nu scade mușunoi. ALECSANDRI, P. III 295. ◊ (În contexte figurate) Mariuțo, draga mea, Ia ieși tu o țîră-afară Că nu te-am văzut d-astvară, Și de cînd nu te-am văzut Inima-n mine-a scăzut. BIBICESCU, P. P. 342. Codrule, rărește-te, Ca să-mi văd surorile, Că de mult nu le-am văzut, Carnea pe mine-a scăzut. ȘEZ. II 185. ♦ (Despre rîuri, mări) A-și coborî nivelul, a se retrage de la țărm, a-și împuțina apa (prin evaporare). Picioarele în ruină ale acestui pod se văd și azi, cînd scade Dunărea. GALACTION, O. I 121. Prutule, nu te-ndura Și scade, scade mereu Ca să pot trece și eu. ȘEZ. V 12. Că averile de frunte Sînt ca un izvor de munte. Astăzi curge și îneacă Și mîini scade ș-apoi seacă. ALECSANDRI, P. P. 41. ♦ (Despre mîncări cu sos, cu zeamă) A pierde apa prin fierbere, a se îngroșa. 4. Intranz. (Despre procese în desfășurare, în opoziție cu întări) A slăbi în intensitate, în tărie; a descrește. Luminile amurgului scădeau din ce în ce. SADOVEANU, O. VI 49. Acum epidemia începuse a scădea în capitalie și a se întinde ca o pecingene pe celelalte orașe și sate. NEGRUZZI, S. I 292. Dorul ei de loc nu scade. TEODORESCU, P. P. 348. ◊ Tranz. Orice mi s-ar spune, nimic nu e în stare să scadă admirarea noastră pentru ea! ALECSANDRI, T. I 294. Miiule, voinicule, Nu omorî domnia, C-o să-ți scazi vitejia. TEODORESCU, P. P. 509. ♦ (Despre foc) A se domoli, a se potoli. În sat focul au scăzut. ALECSANDRI, P. I 8. ♦ (Despre voce, glas) A se coborî, a se face mai încet. Și cînd glasurile scădeau, cavalul suna limpede, înflorind melodia, pînă ce creșteau iar valurile glasurilor omenești. SADOVEANU, O. III 105. Îi scade vocea și cuvintele coboară unul cîte unul, ca mărgelele deșirate. CAMIL PETRESCU, T. II 54. 5. Intranz. (Despre soare, lună) A coborî spre apus, a scăpăta. Era-n amiazi și-n miez de vară; Și soarele-a scăzut spre seară Și-n urmă soarele-a apus. COȘBUC, P. I 102. Luna se ducea Peste munții-nalți trecea Ș-apoi lin, încet scădea. ALECSANDRI, P. I 102. – Prez. ind. și: scaz (ISPIRESCU, L. 15).

SCĂDERE, scăderi, s. f. I. Acțiunea de a scădea și rezultatul ei. 1. Micșorare, reducere, descreștere, împuținare (a cantității, a volumului, a proporțiilor). Scăderea prețurilor. 2. Una dintre cele patru operații aritmetice fundamentale, prin care se scot dintr-un număr atîtea unități cîte are altul, calculîndu-se diferența dintre ele. Toți copiii trebuie să învețe carte, încît să poată citi și a scrie și cele trebuincioase trei socoteli, adunarea, înmulțirea și scăderea. GOLESCU, Î. 24. ♦ Îndepărtare, suprimare a unei părți dintr-un tot; reținere a unei părți dintr-o sumă înainte de a o elibera. ◊ Loc. adv. Fără scădere = fără lipsuri; complet, în întregime. Nu ne rămîne putere... Să spunem fără scădere Izbînzile... Ce ai săvîrșit. CONACHI, P. 41. 3. Slăbire a intensității, a tăriei; diminuare. O iubea arzător și fără scădere, ba poate și mai mult ca la început. GALACTION, O. I 112. Și fugea unul de altul, gîndind că prin depărtare Amoriului vor aduce scădere și-mpuținare. CONACHI, P. 84. II. 1. Defect, cusur, lipsă, deficiență. «Baba Hîrca»... va fi avînd din punct de vedere literar și dramatic unele scăderi. SADOVEANU, E. 72. Bordeiul, după ce era gol, mai avea și altă scădere, numai cît nu cădea de rău, de slab. RETEGANUL, P. IV 69. Scăderile și neajunsurile lui să nu i le spui drept în față. SBIERA, P. 226. 2. (Învechit) Diminuare a valorii cuiva. El păstrase starea și privilegiurile lor [a ungurilor] cu paguba romînilor și scăderea sa. BĂLCESCU, O. II 307.

A SCĂDEA scad 1. intranz. 1) A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micșora; a se reduce; a se împuțina; a descrește; a se diminua. 2) (despre lichide) A pierde din volum la fierbere (prin evaporare). 3) rar (despre aștri) A se lăsa spre orizont; a începe să apună. 2. tranz. (numere) A supune operației de scădere. /<lat. excadere

SCĂDERE ~i f. 1) v. A SCĂDEA. 2) Micșorare a ceva din punct de vedere cantitativ. ~ea prețurilor. 3) (în opoziție cu adunare) Operație aritmetică prin care dintr-un număr (descăzutul) se scot atâtea unități, câte are altul (scăzătorul), calculându-se diferența dintre ele. ◊ Semnul ~ii minus. 4) fig. Lipsă a unei însușiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahnă. /v. a scădea

scădeà v. 1. a se micșora (sub raportul extensiunii, volumului), a descrește: apele, zilele scad; 2. a reduce: a scădea prețul; 3. a scoate sau tăia: i-a scăzut din leafă; 4. a face o scădere: nu știe să scază. [Lat. EXCADERE].

scădere f. acțiunea de a scădea: 1. descreștere: scăderea apelor; 2. micșorare: scăderea prețului; 3. substracțiune: a face o scădere; 4. deprețierea cursurilor la Bursă; 5. fig. lipsă, defect: multe sunt scăderile omului.

scad (est) și scaz (vest), scăzút, a scădeá v. intr. (d. cad orĭ lat pop. *excádo, excádere, cl. éxcido, excídere, a cădea din; it. scadére, pv. scazer, fr. échoir. – Imper. scade, nu scădea). Cad (mă las) maĭ jos, descresc, mă micșorez (în cantitate, extensiune saŭ intensitate): apele Dunăriĭ scad din Aŭgust, zilele scad ĭarna, averea, prețu saŭ gloria scade. Ajung la scadență, expir (it. scadére): polița scade mîne. V. tr. Micșorez, reduc: scad cuĭva leafa saŭ ceva din leafă, scad prețu. Ferb mult așa încît să rămîie numaĭ puțină zeamă: scad o ĭahnie. Substrag, fac o scădere în aritmetică: copiiĭ învață să scadă.

scădére f. Acțiunea de a scădea, de a descrește, de a slăbĭ: scăderea apelor, zilelor, număruluĭ, puterilor. Vătămare (vechĭ): dușmanu a făcut multă scădere țăriĭ. Scăzămînt. Aritm. Substracțiune, operațiunea pin care se scade un număr maĭ mic din altu maĭ mare de acelașĭ fel. Barb. Cusur, defect, lipsă.

!de scăzut vb. la supin (Din salariul brut avem de scăzut impozitul.)

scădea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scad, 2 sg. scazi, 3 sg. scade, perf. s. 1 sg. scăzui, m.m.c.p. 1 pl. scăzuserăm; conj. prez. 1 sg. să scad, 3 să scadă; imper. 2 sg. afirm. scade; ger. scăzând; part. scăzut

scădere s. f., g.-d. art. scăderii; pl. scăderi

scădea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scad, 1 pl. scădem, 2 pl. scădeți; conj. prez. 3 să scadă; imper. 2 sg. scade; ger. scăzând; part. scăzut

scădere s. f., g.-d. art. scăderii; pl. scăderi

scădea vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scad, 1 pl. scădem, 2 pl. scădeți; conj. prez. 3 sg. și pl. scadă; imper. 2 sg. scade; part. scăzut

scădere s. f., g.-d. art. scăderii; pl. scăderi

scădea

scad.

SCĂDEA vb. v. apune, asfinți, chirci, coborî, decădea, degenera, dispărea, închirci, păgubi, pieri, pipernici, pleca, regresa, sfriji, zgârci.

SCĂDEA vb. 1. v. descrește. 2. v. micșora. 3. a se îngroșa. (Mâncarea a ~ mult.) 4. v. reduce. 5. v. împuțina. 6. (MAT.) (înv.) a deduce, a defalca, a scoate, a subtrahirui, a sustrage. (~ 7 din 10.) 7. v. împuțina. 8. v. ieftini. 9. a lăsa, a micșora, a reduce. (A mai ~ din preț.) 10. a descrește, a se mici, a se micșora, a se reduce, a se scurta. (Toamna, ziua ~, iar noaptea crește.) 11. a coborî. (Temperatura a ~ în mod simțitor.) 12. v. atenua. 13. v. coborî. 14. a micșora, a reduce, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.) 15. v. diminua.

SCĂDERE s. v. daună, decadență, decădere, decedare, deces, declin, dispariție, lipsă, mizerie, moarte, necaz, neplăcere, nevoie, pagubă, pieire, pierdere, prăpădire, prejudiciu, răposare, reflux, regres, sărăcie, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, supărare.

SCĂDERE s. 1. v. descreștere. 2. v. îngroșare. 3. v. reducere. 4. (MAT.) (înv.) scăzământ, substracție, sustragere. (Operația de ~.) 5. v. ieftinire. 6. v. micșorare. 7. coborâre. (~ bruscă a temperaturii.) 8. v. atenuare. 9. diminuare, (înv. și pop.) micșorare, (fig.) știrbire. (~ a prestigiului cuiva.) 10. v. defect.

scădea vb. v. APUNE. ASFINȚI. CHIRCI. COBORÎ. DECĂDEA. DEGENERA. DISPĂREA. ÎNCHIRCI. PĂGUBI. PIERI. PIPERNICI. PLECA. REGRESA. SFRIJI. ZGÎRCI.

SCĂDEA vb. 1. a descrește, a se micșora, a se reduce, (pop. fig.) a se pișca. (Luna ~.) 2. a (se) mici, a (se) micșora, a (se) reduce. (A ~ rația.) 3. a se îngroșa. (Mîncarea a ~ mult.) 4. a descrește, a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) reduce, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor a ~ simțitor.) 5. a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrînge, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune au ~.) 6. (MAT.) (înv.) a deduce, a defalca, a scoate, a subtrahirui, a sustrage. (~ 7 din 10.) 7. a se împuțina, a se reduce, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul a ~ foarte mult.) 8. a (se) ieftini, a (se) micșora, a (se) reduce. (Prețurile au ~ la...) 9. a lăsa, a micșora, a reduce. (A mai ~ din preț.) 10. a descrește, a se mici, a se micșora, a se reduce, a se scurta. (Toamna, ziua ~, iar noaptea crește.) 11. a coborî. (Temperatura a ~ în mod simțitor.) 12. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului a mai ~.) 13. a coborî, a slăbi. (Glasul i-a ~ de tot.) 14. a micșora, a reduce, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentința.) 15. a diminua, (înv. și pop.) a micșora, (fig.) a știrbi. (Nu i-a ~ cu nimic prestigiul.)

SCĂDERE s. 1. descreștere, micșorare, reducere. (~ a dimensiunii, a suprafeței unui corp.) 2. îngroșare. (~ mîncării.) 3. creștere, diminuare, împuținare, micșorare, reducere, (înv.) puținare. (~ numărului de...) 4. (MAT.) (înv.) scăzămînt, substracție, sustragere. (Operația de ~.) 5. ieftinire, micșorare, reducere. (~ prețurilor.) 6. descreștere, micșorare, reducere, scurtare. (~ zilei în timpul toamnei.) 7. coborîre. (~ bruscă a temperaturii.) 8. atenuare, calmare, descreștere, diminuare, domolire, micșorare, potolire, reducere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.) 9. diminuare, (înv. și pop.) micșorare, (fig.) știrbire. (~ a prestigiului cuiva.) 10. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, slăbiciune, viciu, (livr.) carență, racilă, tară, (pop. și fam.) beteșug, (reg. și fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Un om cu multe ~.)

scădere s. v. DAUNĂ. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DECEDARE. DECES. DECLIN. DISPARIȚIE. LIPSĂ. MIZERIE. MOARTE. NECAZ. NEPLĂCERE. NEVOIE. PAGUBĂ. PIEIRE. PIERDERE. PRĂPĂDIRE. PREJUDICIU. RĂPOSARE. REFLUX. REGRES. SĂRĂCIE. SFÎRȘIT. STINGERE. STRICĂCIUNE. SUCOMBARE. SUPĂRARE.

A scădea ≠ a (se) ridica, a (se) umfla, a (se) urca, a adăuga, a crește, a spori,

A (se) scădea ≠ a (se) aduna

Scădere ≠ adunare, creștere, mărire, sporire

scădea (-ad, -ăzut), vb. – 1. A coborî, a reduce, a diminua, a descrește. – 2. A împuțina. – 3. A descrește luna. – 4. A decădea, a se strica. – 5. A lega, a îngroșa un sos. – 6. A sustrage, a scoate. – 7. A ajunge la scadență. – Mr. scad, scîdzui, scîdeari. Lat. excadĕre (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 1536; REW 2944), cf. it. scadere, prov. escazer, fr. échoir (v. fr. escheer), v. sp. escaecer, port. esquecer. Ultimul sens este un împrumut modern din it. – Der. scădere, s. f. (reducere, diminuare; sustragere; lipsă, lacună); scăzămînt, s. n. (reducere; rabat, ieftinire); scăzător, s. m. (număr care se scade din altul); descăzut, s. m. (primul termen al unei scăderi). Der. neol. scadență, s. f., din it. scadenza; scadențar, s. n. (registru în care se înscriau scadențele).

MEMORIA MINUITUR, NISI EAM EXERCEAS (lat.) memoria scade dacă nu o folosești – Cicero, „De senectute”, 7, 21.