11 definiții pentru diminuare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diminuare sf [At: ARISTIA, PLUT. / P: ~nu-a~ / V: (rar) deminuere, deminuire, (înv) ~uire / Pl: ~uări / E: diminua] 1 Micșorare a dimensiunilor Si: reducere, scădere. 2 Micșorare din punct de vedere cantitativ Si: reducere, împuținare. 3 Scădere a intensității, a utilității, a importanței etc. Si: slăbire, reducere. 4 Scădere a prestigiului. 5 (Rar) Diminutivare.

DIMINUÁRE, diminuări, s. f. Acțiunea de a (se) diminua și rezultatul ei; micșorare, scădere. [Pr.: -nu-a-] – V. diminua.

DIMINUÁRE, diminuări, s. f. Acțiunea de a diminua și rezultatul ei; micșorare, scădere. [Pr.: -nu-a-] – V. diminua.

DIMINUÁRE, diminuări, s. f. Acțiunea de a diminua; micșorare, împuținare. – Pronunțat: -nu-a-.

DIMINUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) diminua și rezultatul ei; scădere; coborâre; încetinire. [< diminua].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diminuáre (-nu-a-) s. f., g.-d. art. diminuắrii (-nu-ă-); pl. diminuắri

diminuáre s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. diminuării (sil. -nu-ă-); pl. diminuări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIMINUÁRE s. 1. v. reducere. 2. micșorare, reducere, ușurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. v. atenuare. 4. v. scădere.

DIMINUARE s. 1. descreștere, împuținare, micșorare, reducere, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...) 2. micșorare, reducere, ușurare. (~ încărcăturii unei nave.) 3. atenuare, calmare, descreștere, domolire, micșorare, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.) 4. scădere, (înv. și pop.) micșorare, (fig.) știrbire. (~ a prestigiului cuiva.)

Diminuare ≠ amplificare, sporire


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

diminuare 1. În notație*, în general, reducerea proporțională a valorii* notelor unei teme sau motiv. 2. Ca procedeu polif., o versiune a temei* în valori mai mici decât acelea ale originalului. 3. În muzica proporțională [v. notație (III)], d. înseamnă de obicei reducerea la jumătate a valorii notelor și este indicată printr-o bară verticală care traversează semnul de măsură. V. alla breve: ¢. 4. Ca procedeu de ornamentare* (v. și ornamente): divizarea liberă a unei note* (valori); în sec. 17 și 18, astfel de d., numite și fredono, nu sunt scrise ci lăsate, la voia interpretului, și pot fi făcute, de pildă, la repriza* unei piese lente sau la al doilea cuplet (1, 2) al unei arii (1.). Ant.: augmentare*.

Intrare: diminuare
diminuare substantiv feminin
  • silabație: -nu-a-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diminuare
  • diminuarea
plural
  • diminuări
  • diminuările
genitiv-dativ singular
  • diminuări
  • diminuării
plural
  • diminuări
  • diminuărilor
vocativ singular
plural