SCĂDERE, scăderi, s. f. 1. Acțiunea de a scădea și rezultatul ei; reducere, micșorare, descreștere (a cantităților, a volumului, a proporțiilor). ♦ Una dintre cele patru operații aritmetice fundamentale, prin care se determină diferența dintre două numere, diferență care adunată cu scăzătorul trebuie să dea un număr egal cu descăzutul. 2. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ (Înv.) Pierdere, diminuare a valorii. – V. scădea.

scădere [At: PSALT, 209 / Pl: ~ri / E: scădea] 1 Reducere a dimensiunii, a întinderii, a suprafeței, a volumului, a lungimii, a înălțimii, a adâncimii, a lățimii, a grosimii, a greutății etc. 2 (Ccr) Ceea ce se reduce Si: scăzământ (3). 3 (Spc) Coborâre a nivelului unei ape. 4 (Ggf; înv) Reflux. 5 Reducere a cantității, a numărului, a desimii, a abundenței, a plafonului, a prețului. 6 Reducere a proporțiilor unui tot, unui ansamblu prin luarea (ori absența) unei părți componente. 7 Scoatere din evidență a unor bunuri (uzate, depreciate etc.) 8 (Înv) Înlesnire la efectuarea unei obligații materiale, la plata unei datorii (prin diminuarea plafonului lor). 9 (Mat; spc) Una dintre cele patru operații matematice fundamentale prin care se determină diferența dintre două numere, diferență care adunată cu scăzătorul trebuie să dea un număr egal cu descăzutul Si: (înv) substracție, tragere, (îvr) scăzământ (7), subtrăgăciune. 10 (Spc) Diferență a două numere complexe. 11 (Mat; îvr; pex) Descăzut. 12 Reducere a duratei unui interval, unei unități de timp. 13 Diminuare a utilității, a valorii, a însemnătății, a prestigiului. 14 (Înv) Declin (2). 15 (Înv) Decadență (1). 16 (Înv; d. bani; îe) A umbla cu ~ A avea cursul depreciat. 17 (Înv) Circumstanță defavorabilă Vz necaz, nenorocire, restriște. 18 (Îrg) Umilire. 19 (Îrg) Rușine¹. 20 Ceea ce constituie o deficiență, un cusur, un defect, o insuficiență, o greșeală, un păcat, un viciu. 21 (Înv) Pagubă. 22 (Înv) Pierdere de vieți omenești. 23 (Înv) Pieire.

SCĂDERE, scăderi, s. f. 1. Acțiunea de a scădea și rezultatul ei; reducere, micșorare, descreștere (a cantităților, a volumului, a proporțiilor). ♦ Una dintre cele patru operații aritmetice fundamentale, prin care se determină diferența dintre două numere, diferență care adunată cu scăzătorul trebuie să dea un număr egal cu descăzutul. 2. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ (Înv.) Pierdere, diminuare a valorii. – V. scădea.

SCĂDERE, scăderi, s. f. I. Acțiunea de a scădea și rezultatul ei. 1. Micșorare, reducere, descreștere, împuținare (a cantității, a volumului, a proporțiilor). Scăderea prețurilor. 2. Una dintre cele patru operații aritmetice fundamentale, prin care se scot dintr-un număr atîtea unități cîte are altul, calculîndu-se diferența dintre ele. Toți copiii trebuie să învețe carte, încît să poată citi și a scrie și cele trebuincioase trei socoteli, adunarea, înmulțirea și scăderea. GOLESCU, Î. 24. ♦ Îndepărtare, suprimare a unei părți dintr-un tot; reținere a unei părți dintr-o sumă înainte de a o elibera. ◊ Loc. adv. Fără scădere = fără lipsuri; complet, în întregime. Nu ne rămîne putere... Să spunem fără scădere Izbînzile... Ce ai săvîrșit. CONACHI, P. 41. 3. Slăbire a intensității, a tăriei; diminuare. O iubea arzător și fără scădere, ba poate și mai mult ca la început. GALACTION, O. I 112. Și fugea unul de altul, gîndind că prin depărtare Amoriului vor aduce scădere și-mpuținare. CONACHI, P. 84. II. 1. Defect, cusur, lipsă, deficiență. «Baba Hîrca»... va fi avînd din punct de vedere literar și dramatic unele scăderi. SADOVEANU, E. 72. Bordeiul, după ce era gol, mai avea și altă scădere, numai cît nu cădea de rău, de slab. RETEGANUL, P. IV 69. Scăderile și neajunsurile lui să nu i le spui drept în față. SBIERA, P. 226. 2. (Învechit) Diminuare a valorii cuiva. El păstrase starea și privilegiurile lor [a ungurilor] cu paguba romînilor și scăderea sa. BĂLCESCU, O. II 307.

SCĂDERE ~i f. 1) v. A SCĂDEA. 2) Micșorare a ceva din punct de vedere cantitativ. ~ea prețurilor. 3) (în opoziție cu adunare) Operație aritmetică prin care dintr-un număr (descăzutul) se scot atâtea unități, câte are altul (scăzătorul), calculându-se diferența dintre ele. ◊ Semnul ~ii minus. 4) fig. Lipsă a unei însușiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahnă. /v. a scădea

scădere f. acțiunea de a scădea: 1. descreștere: scăderea apelor; 2. micșorare: scăderea prețului; 3. substracțiune: a face o scădere; 4. deprețierea cursurilor la Bursă; 5. fig. lipsă, defect: multe sunt scăderile omului.

scădére f. Acțiunea de a scădea, de a descrește, de a slăbĭ: scăderea apelor, zilelor, număruluĭ, puterilor. Vătămare (vechĭ): dușmanu a făcut multă scădere țăriĭ. Scăzămînt. Aritm. Substracțiune, operațiunea pin care se scade un număr maĭ mic din altu maĭ mare de acelașĭ fel. Barb. Cusur, defect, lipsă.

scădere s. f., g.-d. art. scăderii; pl. scăderi

scădere s. f., g.-d. art. scăderii; pl. scăderi

scădere s. f., g.-d. art. scăderii; pl. scăderi

SCĂDERE s. 1. v. descreștere. 2. v. îngroșare. 3. v. reducere. 4. (MAT.) (înv.) scăzământ, substracție, sustragere. (Operația de ~.) 5. v. ieftinire. 6. v. micșorare. 7. coborâre. (~ bruscă a temperaturii.) 8. v. atenuare. 9. diminuare, (înv. și pop.) micșorare, (fig.) știrbire. (~ a prestigiului cuiva.) 10. v. defect.

SCĂDERE s. v. daună, decadență, decădere, decedare, deces, declin, dispariție, lipsă, mizerie, moarte, necaz, neplăcere, nevoie, pagubă, pieire, pierdere, prăpădire, prejudiciu, răposare, reflux, regres, sărăcie, sfârșit, stingere, stricăciune, sucombare, supărare.

SCĂDERE s. 1. descreștere, micșorare, reducere. (~ a dimensiunii, a suprafeței unui corp.) 2. îngroșare. (~ mîncării.) 3. creștere, diminuare, împuținare, micșorare, reducere, (înv.) puținare. (~ numărului de...) 4. (MAT.) (înv.) scăzămînt, substracție, sustragere. (Operația de ~.) 5. ieftinire, micșorare, reducere. (~ prețurilor.) 6. descreștere, micșorare, reducere, scurtare. (~ zilei în timpul toamnei.) 7. coborîre. (~ bruscă a temperaturii.) 8. atenuare, calmare, descreștere, diminuare, domolire, micșorare, potolire, reducere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.) 9. diminuare, (înv. și pop.) micșorare, (fig.) știrbire. (~ a prestigiului cuiva.) 10. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, slăbiciune, viciu, (livr.) carență, racilă, tară, (pop. și fam.) beteșug, (reg. și fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Un om cu multe ~.)

scădere s. v. DAUNĂ. DECADENȚĂ. DECĂDERE. DECEDARE. DECES. DECLIN. DISPARIȚIE. LIPSĂ. MIZERIE. MOARTE. NECAZ. NEPLĂCERE. NEVOIE. PAGUBĂ. PIEIRE. PIERDERE. PRĂPĂDIRE. PREJUDICIU. RĂPOSARE. REFLUX. REGRES. SĂRĂCIE. SFÎRȘIT. STINGERE. STRICĂCIUNE. SUCOMBARE. SUPĂRARE.

Scădere ≠ adunare, creștere, mărire, sporire