18 definiții pentru scurta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCURTA, scurtez, vb. I. 1. Tranz. A micșora lungimea sau înălțimea unui obiect, a reduce din lungime sau din înălțime, a face mai scurt. ◊ Expr. A scurta cuiva ghearele = a pune pe cineva în imposibilitate de a (mai) face rău. A scurta cuiva limba = a pune pe cineva în imposibilitate de a bârfi. ♦ (Înv.) A omorî, a executa (prin tăierea capului). 2. Tranz. A alege și a parcurge distanța cea mai scurtă între două puncte; a evita ocolurile, a merge direct. 3. Tranz. și refl. A face să dureze (sau să pară că durează) ori a dura mai puțin. ♦ Intranz. și tranz. A vorbi concis. – Lat. excurtare.

SCURTA, scurtez, vb. I. 1. Tranz. A micșora lungimea sau înălțimea unui obiect, a reduce din lungime sau din înălțime, a face mai scurt. ◊ Expr. A scurta cuiva ghearele = a pune pe cineva în imposibilitate de a (mai) face rău. A scurta cuiva limba = a pune pe cineva în imposibilitate de a bârfi. ♦ (Înv.) A omorî, a executa (prin tăierea capului). 2. Tranz. A alege și a parcurge distanța cea mai scurtă între două puncte; a evita ocolurile, a merge direct. 3. Tranz. și refl. A face să dureze (sau să pară că durează) ori a dura mai puțin. ♦ Intranz. și tranz. A vorbi concis. – Lat. excurtare.

scurta [At: CORESI, EV. 395 / V: (reg) ~ti / Pzi: ~tez și (îrg) scurt / E: scurt] 1 vt (De obicei îoc a lungi) cu sens dimensional; c. i. obiecte sau părți ale lor, părți ale corpului ființelor etc.) A face mai scurt (1). 2 vt (Îe) A ~ (cuiva) ghearele A limita puterea cuiva. 3 vt (Îae) A pune pe cineva în imposibilitate de a face rău. 4 vt (Reg; îe) A i se ~ pasul A agoniza. 5 vi (Rar) A restrânge din suprafață. 6 vt (Pop; c. i. bușteni, lemne etc.) A tăia în bucăți (mai scurte). 7 vt (Pgn; îvr) A tăia (1). 8 vt (Trs; c. i. oameni) A păgubi. 9 vt (Mat; înv; fig; c. i. operații, fracții etc.) A simplifica (3). 10 vt (C. i. obiecte, construcții, arbori etc. sau părți ale lor) A simplifica (1). 11 vt (C. i. obiecte, construcții, arbori etc.sau părți ale lor) A face mai scurt (10). 12-13 vt (Îvp; c. i. oameni) A decapita (1-2). 14 vt (Rar; pex; pm; c. i. căpățâna) A despărți de trup (prin decapitare). 15 vt (C. i. drumuri, itinerarii sau echivalente ale acestora) A micșora distanța care trebuie a fi parcursă între două puncte sau până la o țintă spațială dată (de obicei, alegând un drum mai scurt, evitând ocolurile). 16 vt (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) potecile (sau cărările, drumurile) A împiedica activitatea cuiva. 17 vt (Îae) A pune cuiva viața în primejdie. 18 vt (Rar; îe) A-i ~ (cuiva) drumul (sau calea) A-i ieși (cuiva) în întâmpinare. 19 vt (Rar) A da impresia că distanța parcursă este mai mică decât cea reală. 20 vt (Reg; c. i. oameni în mișcare) A prinde. 21 vt (C. i. opere literare sau științifice, texte etc. sau părți ale lor) A reduce din volum. 22 vt (C. i. formulări verbale sau părți ale lor) A exprima în cuvinte puține. 23 vt (Rar; îe) A ~ (cuiva) vorba (sau a i-o ~) A împiedica (pe cineva) să vorbească. 24 vt (Înv; spc; c. i. texte, opere ale unui autor etc.) A rezuma (1). 25-26 vtfr (Cu sens durativ) A face (sau a deveni) mai scurt (41) Si: a (se) diminua, a (se) micșora, a scădea , a se mici1. 27 vt (Îrg; îe) A-i ~ (cuiva) viața A omorî. 28 vt (Îvr; îe) A-l ~ vremea (pe cineva) A zori. 29 vt (Rar) A face să pară mai scurt (41). 30-31 vtr (Csn) A face să devină (sau a deveni) mai mic, mai puțin Si: a (se) diminua, a se împuțina, a (se) micșora, a scădea, a (se) mici1. 32-33 vtr (Îvp; spc) A (se) reduce ca număr Si: a (se) diminua, a (se) împuțina, a (se) micșora. 34 vt (Îvp; pex) A omorî. 35 vr (Îvp; pex) A muri1. 36 vr (Îvr; cu sens intensiv) A scădea. 37 vt (Rar) A știrbi. 38 vr (Îvr) A se rări.

SCURTA, scurtez, vb. I. Tranz. 1. A micșora lungimea sau înălțimea unui obiect, a reduce în lungime sau în înălțime, a face mai scurt. O nouă smînceală de haină îl făcu s-o mai scurteze cu un stînjen. ODOBESCU, S. III 46. (Refl.) Rochiile se mai scurtaseră încă de un deget. C. PETRESCU, C. V. 56. ◊ Expr. A scurta (cuiva) nasul v. nas. A scurta (sau tăia) cuiva ghearele = a mărgini puterea cuiva, a pune pe cineva în imposibilitate de a face rău; a împiedica (pe cineva) să facă rău. A scurta (cuiva) limba = a interzice cuiva să bîrfească, a pune pe cineva în imposibilitate de a bîrfi. Dumneata ai dori să le mai scurtezi limba acelor bîrfitori? CARAGIALE, O. III 65. M-a dat pe poart-afară... Și-mi va scurta și limba macar de un palmac. NEGRUZZI, S. II 235. A scurta cu o palmă sau de un cap = a omorî (prin tăierea capului). (Eliptic) E adevărat că măria-ta poți găsi iertare dacă scurtezi pe un fiu de voievod. Deși-i cu primejdie dacă-i iei capul. SADOVEANU, Z. C. 102. A fost bun... nu zic... - Și drept...Cu țara, da... – Pe noi ne-a cam scurtat. DELAVRANCEA, O. II 50. ♦ Refl. Fig. A se micșora. I s-a scurtat omului creditul de tot. CARAGIALE, O. III 39. 2. (Complementul direct apare uneori în construcții cu valoare partitivă) A alege distanța cea mai scurtă între două puncte, a evita ocolurile; a tăia drumul. El se gîndi să scurteze drumul. PREDA, Î. 34. Să ne apropiem noi... să-i scurtăm din drum, luînd Ardealul. DELAVRANCEA, O. II 198. Decît ne-om tot învîrti și cioșmoli pe iastă prispă, mai bine să scurtăm din cale. CREANGĂ, A. 126. Sai din munte, Dă-te-n vale, Ca să-mi mai scurtezi din cale. ALECSANDRI, P. II 24. ◊ Expr. A-i scurta (cuiva) cărările (sau potecile, drumurile) v. cărare. 3. (Cu privire la noțiuni temporale) A face să pară mai scurt, să dureze mai puțin. Stătură toți trei să se gîndească împreună, cum să scurteze timpul acesta ucigător? DUMITRIU, N. 210. Tare-i place, cînd îi mai scurtează cineva timpul cu niște povești frumoase. SBIERA, P. 113. ◊ Refl. Și a început, în zilele cele mai întunecoase, cînd se scurta ziua înghițită de noapte, molima fugilor. DUMITRIU, N. 189. ♦ Intranz. A spune în puține cuvinte, a vorbi scurt. Dar, ca să scurtăm, Pe dumneavoastră vă rugăm... răspunsul să ne dați. TEODORESCU, P. P. 178. ◊ (Tranz., în expr.) A scurta vorba sau a o scurta = a spune în puține cuvinte, a spune pe scurt.

A SCURTA ~ez tranz. (dimensiuni, distanțe, termeni etc.) A face să se scurteze. ~ o rochie. ~ drumul.~ limba (cuiva) a face (pe cineva) să tacă, punând în imposibilitatea de a bârfi. ~ vorba a pune capăt discuției. /Din scurt

A SE SCURTA pers. 3 se ~ea intranz. A deveni (mai) scurt; a se reduce; a se micșora. /Din scurt

scurtà v. a (se) face mai scurt: a scurta haina; fig. a scurta vorba. [Lat. EXCURTARE].

scurtéz v. tr. (lat. ex-cŭrtare, fr. écourter). Fac maĭ scurt: a scurta o haină, un discurs, un drum (făcîndu-l maĭ drept), o distanță (ĭuțind mersu trenuluĭ ș.a.). A scurta cuĭva vorba, a nu-l lăsa să maĭ vorbească. A-ĭ scurta pretențiunile, a i le reduce, a-ĭ muia nasu. A-ĭ scurta cărările, a-l face să nu maĭ vie Invățîndu-l minte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scurta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scurtez, 3 scurtea; conj. prez. 1 sg. să scurtez, 3 să scurteze

scurta (a ~) vb., ind. prez. 3 scurtea

scurta vb., ind. prez. 1 sg. scurtez, 3 sg. și pl. scurtea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCURTA vb. v. ajunge, decapita, prinde, reduce, simplifica, tăia.

SCURTA vb. 1. a micșora, a prescurta, a reduce. (Mai ~ din text.) 2. v. prescurta. 3. v. abrevia. 4. (reg.) a reteza. (A ~ o haină.) 5. a tăia. (Mai ~ din poale.) 6. a tăia. (A ~ drumul peste câmp.) 7. v. micșora.

SCURTA vb. 1. a micșora, a prescurta, a reduce. (Mai ~ din text.) 2. a concentra, a prescurta, a reduce, a rezuma, (fig.) a comprima, a condensa. (A ~ o expunere.) 3. a abrevia, a prescurta. (A ~ numele unei instituții.) 4. (reg.) a reteza. (A ~ o haină.) 5. a tăia. (Mai ~ din poale.) 6. a tăia. (A ~ drumul peste cîmp.) 7. a descrește, a se mici, a se micșora, a se reduce, a scădea. (Toamna, ziua se ~.)

scurta vb. v. AJUNGE. DECAPITA. PRINDE. REDUCE. SIMPLIFICA. TĂIA.

A scurta ≠ a alungi, a prelungi

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a scurta cuiva ghearele expr. a pune pe cineva în imposibilitatea de a face rău.

Intrare: scurta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scurta
  • scurtare
  • scurtat
  • scurtatu‑
  • scurtând
  • scurtându‑
singular plural
  • scurtea
  • scurtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scurtez
(să)
  • scurtez
  • scurtam
  • scurtai
  • scurtasem
a II-a (tu)
  • scurtezi
(să)
  • scurtezi
  • scurtai
  • scurtași
  • scurtaseși
a III-a (el, ea)
  • scurtea
(să)
  • scurteze
  • scurta
  • scurtă
  • scurtase
plural I (noi)
  • scurtăm
(să)
  • scurtăm
  • scurtam
  • scurtarăm
  • scurtaserăm
  • scurtasem
a II-a (voi)
  • scurtați
(să)
  • scurtați
  • scurtați
  • scurtarăți
  • scurtaserăți
  • scurtaseți
a III-a (ei, ele)
  • scurtea
(să)
  • scurteze
  • scurtau
  • scurta
  • scurtaseră
scurti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scurta, scurtezverb

  • 1. tranzitiv A micșora lungimea sau înălțimea unui obiect, a reduce din lungime sau din înălțime, a face mai scurt. DEX '09 DLRLC
    antonime: lungi
    • format_quote O nouă smînceală de haină îl făcu s-o mai scurteze cu un stînjen. ODOBESCU, S. III 46. DLRLC
    • format_quote reflexiv Rochiile se mai scurtaseră încă de un deget. C. PETRESCU, C. V. 56. DLRLC
    • 1.1. învechit A omorî, a executa (prin tăierea capului). DEX '09
      • format_quote E adevărat că măria-ta poți găsi iertare dacă scurtezi pe un fiu de voievod. Deși-i cu primejdie dacă-i iei capul. SADOVEANU, Z. C. 102. DLRLC
      • format_quote A fost bun... nu zic... – Și drept... – Cu țara, da... – Pe noi ne-a cam scurtat. DELAVRANCEA, O. II 50. DLRLC
      • chat_bubble A scurta cu o palmă sau de un cap = a omorî (prin tăierea capului). DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat A se micșora. DLRLC
      sinonime: micșora
      • format_quote I s-a scurtat omului creditul de tot. CARAGIALE, O. III 39. DLRLC
    • chat_bubble A scurta (cuiva) nasul. DLRLC
    • chat_bubble A scurta cuiva ghearele = a pune pe cineva în imposibilitate de a (mai) face rău. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A scurta cuiva limba = a pune pe cineva în imposibilitate de a bârfi. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Dumneata ai dori să le mai scurtezi limba acelor bîrfitori? CARAGIALE, O. III 65. DLRLC
      • format_quote M-a dat pe poart-afară... Și-mi va scurta și limba macar de un palmac. NEGRUZZI, S. II 235. DLRLC
  • 2. tranzitiv A alege și a parcurge distanța cea mai scurtă între două puncte; a evita ocolurile, a merge direct. DEX '09 DLRLC
    • format_quote El se gîndi să scurteze drumul. PREDA, Î. 34. DLRLC
    • format_quote Să ne apropiem noi... să-i scurtăm din drum, luînd Ardealul. DELAVRANCEA, O. II 198. DLRLC
    • format_quote Decît ne-om tot învîrti și cioșmoli pe iastă prispă, mai bine să scurtăm din cale. CREANGĂ, A. 126. DLRLC
    • format_quote Sai din munte, Dă-te-n vale, Ca să-mi mai scurtezi din cale. ALECSANDRI, P. II 24. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A face să dureze (sau să pară că durează) ori a dura mai puțin. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Stătură toți trei să se gîndească împreună, cum să scurteze timpul acesta ucigător? DUMITRIU, N. 210. DLRLC
    • format_quote Tare-i place, cînd îi mai scurtează cineva timpul cu niște povești frumoase. SBIERA, P. 113. DLRLC
    • format_quote Și a început, în zilele cele mai întunecoase, cînd se scurta ziua înghițită de noapte, molima fugilor. DUMITRIU, N. 189. DLRLC
    • 3.1. intranzitiv tranzitiv A vorbi concis. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Dar, ca să scurtăm, Pe dumneavoastră vă rugăm... răspunsul să ne dați. TEODORESCU, P. P. 178. DLRLC
      • chat_bubble A scurta vorba sau a o scurta = a spune în puține cuvinte, a spune pe scurt. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.