opțiuni
  • info

20 de definiții pentru diminua

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIMINUA, diminuez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai mic (din punct de vedere cantitativ, calitativ, intensiv etc.); a (se) micșora, a scădea. [Pr.: -nu-a] – Din fr. diminuer, lat. diminuere.

DIMINUA, diminuez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai mic (din punct de vedere cantitativ, calitativ, intensiv etc.); a (se) micșora, a scădea. [Pr.: -nu-a] – Din fr. diminuer, lat. diminuere.

diminua [At: PROT. – POP., / P: ~nu-a / V: (rar) ~ui, deminui / Pzi: ~uez / E: fr diminuer, lat diminuere] 1-2 vtr A face să devină sau a deveni mai mic ca dimensiuni Si: a (se) mici, a (se) micșora, a (se) reduce. 3-4 vtr A face să devină sau a deveni mai mic cantitativ Si: a (se) mici, a (se) micșora, a (se) slăbi. 5-6 vtr A deveni sau a face să devină mai puțin util, valoros, important etc. 7-8 vtr A decădea sau a face să decadă ca prestigiu. 9 vt (Rar) A diminutiva.

DIMINUA, diminuez, vb. I. Tranz. A micșora, a împuțina, a scădea, a face să descrească. Opera dramatică a lui Caragiale, a cărei valoare fusese diminuată și pentru care autorul în timpul vieții sale a fost hulit... a devenit acum o comoară din care se împărtășesc și alte popoare. V. ROM. ianuarie 1952, 225. Societatea viitoare va accentua rolul iubirii, nu-l va diminua. CAMIL PETRESCU, T. III 324. – Pronunțat: -nu-a.

DIMINUA vb. I. tr., refl. A (se) micșora, a descrește, a scădea. [Pron. -nu-a, p. i. -uez, 3,6 -uează, ger. -uînd. / cf. lat. diminuere, fr. diminuer].

DIMINUA vb. tr., refl. a (se) micșora, a scădea, a (se) atenua. (< fr. diminuer, lat. diminuere)

A DIMINUA ~ez tranz. A face să se diminueze; a micșora; a reduce; a împuțina; a scădea; a descrește. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuere

A SE DIMINUA se ~ează intranz. A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micșora; a se împuțina; a scădea; a se reduce; a descrește. [Sil. -nu-a] /<fr. diminuer, lat. diminuere

diminuà v. a micșora, a scădea.

deminui v vz diminua

diminui v vz diminua

* diminuéz v. tr. (fr. diminuer, d. lat. di-minúere, -minútum. V. minus, minut, minor, mărunt). Micșorez. V. intr. Scad, descresc. V. măresc, augmentez, sporesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

diminua (a ~) (desp. -nu-a) vb., ind. prez. 1 sg. diminuez (desp. -nu-ez), 3 diminuează (desp. -nu-ea-); conj. prez. 1 sg. să diminuez, 3 să diminueze; ger. diminuând (desp. -nu-ând)

diminua (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 diminuează; conj. prez. 3 să diminueze (-nu-e-); ger. diminuând (-nu-ând)

diminua vb. (sil. -nu-a), ind. prez. 1 sg. diminuez; 3 sg. și pl. diminuează; conj. prez. 3 sg. și pl. diminueze (sil. -nu-e-); ger. diminuând (sil. -nu-ând)

diminua (ind. prez. 3 sg. și pl. diminuează)

diminuez, -nuează 3, -nueze 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DIMINUA vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) ușura. (S-a ~ încărcătura unei corăbii.) 3. v. atenua. 4. v. scădea.

DIMINUA vb. 1. a descrește, a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor s-a ~ simțitor.) 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) ușura. (S-a ~ încărcătura unei corăbii.) 3. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.) 4. a scădea, (înv. și pop.) a micșora, (fig.) a știrbi. (Nu i-a ~ cu nimic prestigiul.)

A se diminua ≠ a se intensifica, a exagera, a (se) majora, a (se) mări

A diminua ≠ a amplifica, a augmenta, a mări

Intrare: diminua
  • silabație: -nu-a info
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diminua
  • diminuare
  • diminuat
  • diminuatu‑
  • diminuând
  • diminuându‑
 singular plural
  • diminuează
  • diminuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diminuez
 (să)
  • diminuez
  • diminuam
  • diminuai
  • diminuasem
a II-a (tu)
  • diminuezi
 (să)
  • diminuezi
  • diminuai
  • diminuași
  • diminuaseși
a III-a (el, ea)
  • diminuează
 (să)
  • diminueze
  • diminua
  • diminuă
  • diminuase
plural I (noi)
  • diminuăm
 (să)
  • diminuăm
  • diminuam
  • diminuarăm
  • diminuaserăm
  • diminuasem
a II-a (voi)
  • diminuați
 (să)
  • diminuați
  • diminuați
  • diminuarăți
  • diminuaserăți
  • diminuaseți
a III-a (ei, ele)
  • diminuează
 (să)
  • diminueze
  • diminuau
  • diminuară
  • diminuaseră
deminui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
diminui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

diminua, diminuezverb

  • 1. A face să devină sau a deveni mai mic (din punct de vedere cantitativ, calitativ, intensiv etc.); a (se) micșora. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    sinonime: atenua descrește micșora scădea împuțina antonime: amplifica augmenta exagera intensifica majora mări
    • format_quote Opera dramatică a lui Caragiale, a cărei valoare fusese diminuată și pentru care autorul în timpul vieții sale a fost hulit... a devenit acum o comoară din care se împărtășesc și alte popoare. V. ROM. ianuarie 1952, 225. DLRLC
    • format_quote Societatea viitoare va accentua rolul iubirii, nu-l va diminua. CAMIL PETRESCU, T. III 324. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.