3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÉSTE, vești, s. f. 1. Fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva; știre, informație. ◊ Loc. adv. Fără (de) veste = deodată, subit, pe neașteptate. ◊ Expr. A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti. A prinde de veste = a afla ceva (la timp). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi? 2. Zvon; p. ext. faimă, renume. ◊ Expr. A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit. – Din sl. vestĭ.

veste1 sf [At: COD. VOR2. 17r/14 / V: (reg) ~tă (Pl: ~te, ~ti) vește / Pl: vești, (îrg) ~ti, ~, (reg) ~turi / E: vsl вѣсть] 1 Informație. 2 Știre recentă (și interesantă) Si: noutate. 3 Înștiințare. 4 (Rar; îla) De ~ Vestitor (1). 5 (Îvr; îal) Recent. 6-7 (Îljv) Fără (de) ~ (Care se produce) pe neașteptate Si: brusc (1-2), subit. 8 (Îvr; îlav) Cu ~a (cuiva) Cu învoirea (cuiva). 9 (Îvr; îlav) În ~ Anunțând anticipat. 10 (Îe) A(-i) da (cuiva) (de) ~, (îrg) a(-i) face (cuiva) ~ A înștiința. 11 (Îe) A prinde (ori, înv, a lua) de ~ sau (înv) a prinde (ori a lua) ~, (reg) a purcede de ~ A lua cunoștință (de…). 12 (Îae) A-și da seama (din timp). 13 (Îe) A-i prinde (sau, îrg, a-i lua cuiva) de ~ ori (îvr) a-i prinde (cuiva) ~ A remarca (la momentul oportun) prezența cuiva într-un anumit loc. 14 (Îae) A-și da seama de situația, sentimentele, intențiile etc. cuiva. 15 (Îvr; îe) A-i fi (cuiva ceva) în (sau la) ~ A fi conștient (de…). 16 (Îvr; îae) A fi în cunoștință de cauză în ceea ce privește … Si: a înțelege, a pricepe, a ști. 17 (Rar; îe) A nu i se auzi (cuiva) de ~ A nu avea informații în legătură cu cineva. 18 (Trs; îe) A-i scoate (cuiva) vești slabe A-i scoate (cuiva) vorbe (rele). 19 (Pfm; îe) Ce (mai) ~ ? sau ce (mai) ~-poveste?, (rar) ce ~ ? ce poveste? Ce (mai) e nou? 20 (Reg) Vestire (1). 21 (Îvr; îs) Fără ~ Mister. 22 Faimă (3). 23 Reputație. 24 (Înv; îla) De (sau cu) ~ Bine cunoscut. 25 (Înv; îal) Renumit. 26 (Îe) A se duce (sau a merge, a se lăți, îrg, a ieși) ~a (cuiva, a ceva, de ceva etc.) sau a i se duce (ori a-i merge, a i se lăți, îvr, a i se ridica, reg, a-i ieși cuiva) ~a, a-i merge (sau a i se duce cuiva) ~a și povestea, (îrg) a ieși ~ (de cineva sau de ceva) A deveni faimos.

veste s.f. 1 Fapt, întîmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva; știre, informație. Două vești aflate în ziua aceea nefastă îi schimbaseră toată viața.Fără (de) veste = a) Loc.adv. deodată, subit, pe neașteptate, inopinat, brusc; b) Loc.adj. care este neașteptat, neprevăzut. ◊ Expr. A(-i) da (cuiva) de veste = a(-i) aduce la cunoștință (cuiva) ceva, a înștiința, a vesti, a anunța (pe cineva). Mă duc să dau de veste lui cuconu Costache (SADOV.). A prinde de veste sau a prinde veste = a afla, a observa, a remarca, a băga de seamă (din timp). A prins de veste straja, s-a luat după mine (CAR.). Amicii lui au prins de veste că volumul este plin de greșeli tipografice (GAL.). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi? A-i prinde (cuiva) de veste = a) a remarca (la momentul oportun) prezența cuiva într-un anumit loc; b) a-și da seama de sentimentele, de situația, de intențiile etc. cuiva. A nu i se auzi (cuiva) de veste = a nu avea informații în legătură cu cineva. 2 Faimă, renume, reputație. Vestea exagerată a avuțiilor sale (XEN.). ◊ Expr. A (i) se duce (sau a merge, a se lăți) cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit; a căpăta notorietate. I-a mers vestea că ar fi nesimțitor (VIN.). • pl. vești. /<sl. veche вѣсть.

VÉSTE, vești, s. f. 1. Fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva; știre, informație. ◊ Loc. adv. Fără (de) veste = deodată, subit, pe neașteptate. ◊ Expr. A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti. A prinde de veste = a afla ceva (la timp). Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi? 2. Zvon; p. ext. faimă, renume. ◊ Expr. A (i) se duce cuiva vestea sau a se duce vestea de ceva = a ajunge foarte cunoscut, vestit, renumit. – Din sl. vestĩ.

VÉSTE, vești, s. f. 1. Fapt, întîmplare, noutate care se aduce la cunoștința cuiva; știre, informație. Mi-a comunicat veste bună despre prietinul meu. SADOVEANU, N. F. 139. Vestea că direcția refuză să pună lui Bozan piciorul s-a întins vertiginos în uzină. SAHIA, N. 35. Citind aceste vești, împăratul a rămas dus pe gînduri. CARAGIALE, O. III 89. ◊ (Personificat) Vestea alergase ca focul din prag în prag. SDOVEANU, O. VII 79. ◊ Loc. adv. Fără (de) veste = subit, deodată, pe neașteptate. Convoiul, fără, veste A pornit încet la vale. TOPÎRCEANU, B. 20. La urma urmelor, unde nu-i dă și Trăsnea, cel uricios, un pupoi fără veste. CREANGĂ, A. 98. Pornindu-mă a-ți vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturii. ODOBESCU, S. III 12. ◊ Expr. A da de veste = a aduce la cunoștință, a duce vestea, a înștiința, a vesti. Da Manea și cu Neculai unde-s? I-am trimis pe drum înainte, să ni dea de veste cînd o auzi ceva. BUJOR, S. 152. A prinde de veste (sau, învechit, a lua veste) = a afla. Să nu cumva să te răsufli cuiva, ca să prindă el de veste. CREANGĂ, P. 29. Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste. EMINESCU, O. I 147. Luînd veste de venirea sa. Îi ieși spre întîmpinare. GORJAN, II. I 2. (Transilv.) A lua de veste = a observa, a remarca, a vedea. Cimpoieru-i ia de veste. Stă o clipă, hodinește. Schimbă hora-n cînt de jale. GOGA, P. 101. Ce (mai) veste? = ce e nou? ce noutăți știi? Noroc bun, tînăr voinic! Ce veste, de unde vii? ALECSANDRI, P. P. 21. Ce veste, frumoasa mea doamnă? NEGRUZZI, S. I 145. (în legătură cu poveste) Aminteri, ce mai veste-poveste pe la dv.? CARAGIALE, O. VII 178. 2. (Mai ales în construcție cu verbele «a merge», «a se duce», «a ajunge» etc.) Zvon; p. ext. faimă, renume. Se dusese vestea în lume de cei doi minunați coconi. CARAGIALE, O. III 93. Lățitu-s-a vestea-n lume De frumseța Chiruții. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491. Vestea-n țeară a agiuns De un hoț cu nume Tuns. ALECSANDRI, P. P. 162. ◊ (În legătură cu poveste) A rămas veste și poveste din bătrîni din oameni buni...ȘEZ. V 510.

VÉSTE vești f. Informație care se aduce la cunoștința cuiva; știre; noutate; mesaj. ◊ Fără de ~ (sau pe neprins de ~) pe neașteptate; deodată. A da de ~ a anunța; a înștiința. A prinde de ~ a afla. 2) Comunicare orală neconfirmată; zvon. ◊ A i se duce (sau a-i merge) cuiva ~ea a deveni foarte cunoscut. A-i merge (sau a i se duce) ~ea ca de popă tuns. v. POPĂ. [G.-D. veștii] /<sl. vĕsti

veste f. 1. știre: veste bună; a da de veste, a informa; a prinde de veste, a afla: fără veste, pe neașteptate; 2. renume: mers-au vestea ’n lume AL. [Slav, VĬESTĬ, anunțător].

véste f., pl. ștĭ (vsl. vĭesti, veste, d. vĭedĭeti, a ști, și vidĭeti, a vedea. V. poveste, vedenie, s-po-vedesc). Știre, informațiune, lucru anunțat: a trimete veste, a sosi veste. Fără (de) veste, de odată, pe neașteptate: a sosi fără de veste. A da de veste, a trimete veste, a informa, a semnala: a da de veste cuĭva de cele ce i se uneltesc. A prinde de veste, a afla, a observa: cînd am prins de veste, focu se întinsese mult. A merge vestea, a se răspîndi zvonu, renumele: ajunsese un învățat de-ĭ mersese vestea. Ce maĭ veste-poveste? ce maĭ știĭ, ce maĭ noŭ, ce aĭ de spus?

VÉSTĂ, veste, s. f. Obiect de îmbrăcăminte scurt, fără mâneci și fără guler, purtat de bărbați sub haină și de femei peste bluză. – Din fr. veste.

VÉSTĂ, veste, s. f. Obiect de îmbrăcăminte scurt, fără mâneci și fără guler, purtat de bărbați sub haină și de femei peste bluză. – Din fr. veste.

vestă1 sf [At: GOLESCU, Î. 123 / V: (îrg) ~te / Pl: ~te, (reg) ~turi / E: ger Weste, fr veste] 1 Obiect de îmbrăcăminte fără mâneci și fără guler, care acoperă corpul de la talie în sus și care este purtat mai ales de bărbați (sub haină) Si: jiletcă, (reg) prusluc, sârbă. 2 (Îe) A avea (sau a ține pe cineva sau ceva) în buzunarul de la ~ (ori, rar, ~tei) A avea în puterea sa (pe cineva sau ceva). 3 (Rar) Pulover. 4 (Rar) Jachetă.

vestă s.f. Obiect de îmbrăcăminte scurt, fără mîneci și fără guler, care acoperă bustul pînă la talie și care este purtat de bărbați sub haină și de femei peste bluză. Avea o vestă în carouri, cu două buzunare mici.Vestă de salvare = obiect flotabil care se îmbracă de oamenii de la bord în caz de naufragiu, de accident aviatic sau de lucru pe puntea unui vas cînd marea este foarte agitată. Vestă antiglonț v. antiglonț. ◊ Expr. A avea (sau a ține) (pe cineva sau ceva) în buzunarul de la vestă = a avea în puterea sa, a domina pe cineva sau ceva. • pl. -e. /<fr., it. veste; cf. lat. vestis, -is „veșmînt”.

VÉSTĂ, veste, s. f. Veșmînt scurt pînă în talie, de obicei fără mîneci și fără guler, purtat de bărbați sub haină (v. jiletcă); veșmînt asemănător cu acesta, purtat de femei peste bluză. Omul se căută în buzunarele vestei negre care-i sugruma burta. DUMITRIU, B. F. 49. Mai căută în buzunarul vestei. Mai descoperi cîteva hîrtii de cinci sute. C. PETRESCU, A. 389. Vezi să nu-mi uiți prosopul și vesta albă. BASSARABESCU, V. 41.

VÉSTĂ s.f. Obiect de îmbrăcăminte fără mâneci, care acoperă pieptul și spatele până la talie și este purtat (de bărbați) sub haină. [< fr. veste, it. vesta].

VÉSTĂ s. f. jachetă scurtă, fără guler și fără mâneci. (< fr. veste)

véstă-frigidér s. f. 1967 Vestă folosită de unii muncitori, având canale prin care circulă apă rece v. terilenă //din vestă + frigider//

VÉSTĂ ~e f. Piesă de îmbrăcăminte, de obicei croșetată, fără mâneci și fără guler, care se poartă peste cămașă și acoperă corpul până la talie. [G.-D. vestei] /<germ. Weste, fr. veste

arată toate definițiile

Intrare: veste
substantiv feminin (F111)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veste
  • vestea
plural
  • vești
  • veștile
genitiv-dativ singular
  • vești
  • veștii
plural
  • vești
  • veștilor
vocativ singular
plural
Intrare: vestă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestă
  • vesta
plural
  • veste
  • vestele
genitiv-dativ singular
  • veste
  • vestei
plural
  • veste
  • vestelor
vocativ singular
plural
Intrare: vește
vește
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

veste

  • 1. Fapt, întâmplare care se aduce sau ajunge la cunoștința cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: informație mesaj noutate știre attach_file 4 exemple
    exemple
    • Mi-a comunicat veste bună despre prietinul meu. SADOVEANU, N. F. 139.
      surse: DLRLC
    • Vestea că direcția refuză să pună lui Bozan piciorul s-a întins vertiginos în uzină. SAHIA, N. 35.
      surse: DLRLC
    • Citind aceste vești, împăratul a rămas dus pe gînduri. CARAGIALE, O. III 89.
      surse: DLRLC
    • personificat Vestea alergase ca focul din prag în prag. SDOVEANU, O. VII 79.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Fără (de) veste = pe neașteptate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: deodată subit attach_file 3 exemple
      exemple
      • Convoiul, fără veste A pornit încet la vale. TOPÎRCEANU, B. 20.
        surse: DLRLC
      • La urma urmelor, unde nu-i dă și Trăsnea, cel uricios, un pupoi fără veste. CREANGĂ, A. 98.
        surse: DLRLC
      • Pornindu-mă a-ți vorbi despre vînătoare, mă văz fără veste pribegind pe răzoarele literaturii. ODOBESCU, S. III 12.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A da de veste = a aduce la cunoștință.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: anunța vesti înștiința attach_file un exemplu
      exemple
      • Da Manea și cu Neculai unde-s? – I-am trimis pe drum înainte, să ni dea de veste cînd o auzi ceva. BUJOR, S. 152.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A prinde de veste (sau, învechit, a lua veste) = a afla ceva (la timp).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: afla attach_file 3 exemple
      exemple
      • Să nu cumva să te răsufli cuiva, ca să prindă el de veste. CREANGĂ, P. 29.
        surse: DLRLC
      • Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste. EMINESCU, O. I 147.
        surse: DLRLC
      • Luînd veste de venirea sa... îi ieși spre întîmpinare. GORJAN, II. I 2.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Cimpoieru-i ia de veste. Stă o clipă, hodinește. Schimbă hora-n cînt de jale. GOGA, P. 101.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie Ce (mai) veste? = ce (mai) e nou? ce noutăți știi?
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Noroc bun, tînăr voinic! Ce veste, de unde vii? ALECSANDRI, P. P. 21.
        surse: DLRLC
      • Ce veste, frumoasa mea doamnă? NEGRUZZI, S. I 145.
        surse: DLRLC
      • (În legătură cu poveste) Aminteri, ce mai veste-poveste pe la dv.? CARAGIALE, O. VII 178.
        surse: DLRLC
  • 2. Comunicare orală neconfirmată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zvon attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se dusese vestea în lume de cei doi minunați coconi. CARAGIALE, O. III 93.
      surse: DLRLC
    • Lățitu-s-a vestea-n lume De frumseța Chiruții. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491.
      surse: DLRLC
    • (În legătură cu poveste) A rămas veste și poveste din bătrîni din oameni buni... ȘEZ. V 510.
      surse: DLRLC

etimologie:

vestă

  • 1. Obiect de îmbrăcăminte scurt, fără mâneci și fără guler, purtat de bărbați sub haină și de femei peste bluză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: jiletcă laibăr attach_file 3 exemple
    exemple
    • Omul se căută în buzunarele vestei negre care-i sugruma burta. DUMITRIU, B. F. 49.
      surse: DLRLC
    • Mai căută în buzunarul vestei. Mai descoperi cîteva hîrtii de cinci sute. C. PETRESCU, A. 389.
      surse: DLRLC
    • Vezi să nu-mi uiți prosopul și vesta albă. BASSARABESCU, V. 41.
      surse: DLRLC

etimologie: